Smartphone-ul, un pericol pentru copii şi nu numai


De dimineaţa până seara cu telefonul în mână. Ne îmbolnăveşte acest lucru? Da, spune profesorul şi autorul Alexander Markowetz într-un interviu acordat cunoscutului cotidian german Deutsche Welle. Alexander Markowetz, profesor universitar doctor la Universitatea din Bonn, propune şi metode de prevenire, utile mai ales copiilor din zilele noastre.
7542152-young-successful-career-woman-holds-her-laptop-and-talks-on-her-mobile-phone

Deutsche Welle: Se pare că avem de-a face cu o simbioză, o conexiune aproape romantică între smartphone şi utilizatorul său. Acest obiect ne însoţeşte de-a lungul întregii zile, ne aminteşte lucruri importante, ne sfătuieşte ce să mâncăm, ba chiar ne atrage atenţia când nu facem suficientă mişcare. Seara, la culcare, tot în ecranul telefonului ne uităm. Cât este de dăunător un asemenea comportament?

Alexander Markowetz: Într-un smartphone se găsesc o mulţime de aplicaţii, menite să ne facă viaţa mai uşoară. Fără agenda personală electronică, admit că nici eu nu m-aş descurca. Trebuie doar să învăţăm cum să ne raportăm la smartphone. Vorbim la telefon în medie 7 minute pe zi şi interacţionăm cu smartphone-ul nostru aproximativ două ore şi jumătate. Prin urmare este vorba, în medie, de 55 de procese de „trezire” a telefonului – scoaterea din standby, deschiderea unei aplicaţii şi tastarea. 10% dintre utilizatori fac acest lucru de peste 90 de ori pe zi. Această cifră arată că nu pot fi luate mai mult de 90 de decizii importante pe baza acestui lung proces raţional. Pur şi simplu, nu putem procesa atât de multe decizii într-o singură zi din viaţa noastră. Prin urmare vorbim despre mici automatisme care au loc la nivel subconştient. Probabil că doar 10% din interacţiunea noastră cu smartphone-ul este conştientă. Dacă analizăm acest lucru din perspectiva unei zile de lucru de 8 ore, constatăm că folosirea telefonului mobil ne răpeşte o treime din timp.

smarthponesjan

Deutsche Welle: Spuneţi, aşadar, că acest fel de a petrece timpul liber, cu telefonul în mână timp de două ore şi jumătate pe zi, este dăunător.

Alexander Markowetz: Problema nu o reprezintă cele două ore şi jumătate, ci numărul întreruperilor. La fiecare 18 minute facem ceva cu telefonul. În plus, mai există şi alte feluri de întreruperi, precum apelurile telefonice, mesajele scrise pe care le primim, ba chiar şi întreruperile cauzate de televizor. Iată, deci, că ne întrerupem permanent printr-un „multitasking” auto-indus. Astfel, ni se fragmentează întreaga zi. Noi, oamenii, nu suntem capabili de „multitasking”. Practic, ne determinăm subconştientul să facă mai multe lucruri simultan. Când apare plictiseala, ne apucăm să facem altceva. Pe termen lung, acest du-te-vino generează stres. Productivitatea noastră scade, la fel şi percepţia bucuriei. De ce? Pentru că nu avem niciun „work-flow”.

Deutsche Welle: Care sunt consecinţele faptului că suntem permanent deranjaţi în timp ce încercăm să ne concentrăm?

Alexander Markowetz: De pildă: când facem yoga, adoptăm o poziţie corectă din punct de vedere ortopedic, încercând să ne concentrăm din punct de vedere spiritual. Dacă am face în fiecare zi o jumătate de oră de yoga, am deveni o persoană relaxată după vreo 7 ani. Când folosim smartphone-ul, poziţia noastră, tot ortopedic vorbind, este profund incorectă, iar mental încercăm să ne dispersăm într-o mulţime de direcţii. Se poate aşadar spune că practicăm cu toţii un fel de anti-yoga timp de două ore şi jumătate pe zi. Suntem stresaţi, depresivi, iar atenţia noastră se pulverizează. Oamenii de ştiinţă încă nu au analizat posibilele efecte ale acestor lucruri asupra societăţii în următorii ani, asta şi pentru că smartphone-urile nu au apărut în lume cu foarte mult timp în urmă. De asemenea, în zilele noastre lipsesc aşa-numitele micro-pauze „obligatorii”: aşteptarea autobuzului sau a unei persoane la o întâlnire. Am eliminat din vieţile noastre aceste „goluri”, în pofida faptului că ne ajutau să ne relaxăm pentru scurt timp. Aceste momente sunt esenţiale în terapia antidepresivă, în cadrul căreia este exersată atenţia – practic, o formă de pasivitate pozitivă.

health-benefits-of-yoga

Deutsche Welle: Aceste perspective nu sunt deloc îmbucurătoare. Putem să ne apărăm?

Alexander Markowetz: Trebuie să evităm întreruperile. Problema rezidă în noi înşine şi în mediul înconjurător. Avem nevoie să conştientizăm acest comportament şi să îl combatem. Ne-ar fi utilă o dietă digitală, iar pentru a ne întrerupe reciproc mai rar am avea nevoie de o etichetă comunicaţională. O dietă digitală presupune schimbarea obişnuinţelor, coordonare personală şi adaptarea la mediul înconjurător într-un mod care să ne ţină departe de telefon. De exemplu, util ar fi să ne uităm la ceasul de mână, în loc să activăm ecranul telefonului pentru a afla ora exactă.

Deutsche Welle: Cum putem recupera etichetele comunicaţionale despre care vorbiţi?

Alexander Markowetz: Omul nu este o fiinţă autarhică şi nu poate decide singur cât de des poate fi întrerupt de surse externe de comunicare. Problema este una de natură socială şi culturală. Trebuie să începem să ţinem cont unii de ceilalţi şi să ştim că fiecare dintre noi este responsabil de sănătatea mintală a aproapelui său. De asemenea, ar trebui să ne gândim în mod conştient când anume şi dacă ceea ce vrem să comunicăm are un scop precis. Ar trebui să scriem mai degrabă email-uri mai lungi, în loc de a trimite permanent mesaje scurte. Când eram copii am învăţat că după ora 20, nu sunăm pe nimeni. Şi nici între 12 şi 15, în timpul pauzei de prânz. Aceste etichete s-au pierdut nu doar în familie şi în cercul de prieteni, ci şi la serviciu. Nimeni nu poate rezolva această problemă de unul singur. În schimb am putea face primii paşi. De pildă, 80% din contactele noastre se reduc, de fapt, la cinci persoane. Ar fi un bun început dacă, măcar la acest capitol, am reînvia etichetele comunicaţionale.

Deutsche Welle: Dacă adolescenții petrec două ore și jumătate, zi de zi, cu programe de tip „anti-yoga”, înseamnă că generația actuală este depresivă şi neproductivă din pricina lipsei de concentrare. Cum pot combate părinţii aceste lucruri?

Alexander Markowetz: Problema centrală este că tinerii din ziua de astăzi nu ştiu ce înseamnă să fii „offline”. Un tânăr de 15 ani forţat să părăsească spaţiul „online”, se va simţi pierdut. El nu poate pierde nimic. La fiecare 15 minute ar trebui să se petreacă lucruri cu adevărat importante. Dacă însă acest tânăr observă că în aceste 15 minute, lumea n-a păţit nimic, că ea încă există – ar fi mare lucru! În psihoterapie, acest aspect se numeşte terapie prin expunere, care poate începe chiar la şcoală, locul în care putem promova dietele digitale şi etichetele de comunicare. Problema este că nu avem, încă, răspunsuri definitive.

ART_Life-Files--Communication-Over-Interaction

Deutsche Welle: Copiii percep smartphone-ul ca pe ceva firesc, cresc cu el şi urmează exemplul nostru. Cum putem să îi ajutăm?

Alexander Markowetz: Părinţii pot stabili împreună ca toţi copiii din clasă să lase din mână smartphone-ul începând cu ora 20. În acest fel, nu ar mai avea loc nici petreceri pe Whatsapp. Fiecărui copil i-ar fi clar că asta este regula. Chiar dacă unul dintre ei ar fura telefonul unuia dintre părinţi, el nu ar avea cu cine să stea de vorbă la acea oră. Trebuie, deci, creată o cultură care să îi împiedice pe copii să se îmbolnăvească şi să se facă nefericiţi unii pe ceilalţi.

Sursa: dw.com

NLPCC 336x280

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s