Cele patru sărbători cardinale și cele mai importante din an nu au fost create pentru că așa le-a făcut plăcere anumitor oameni religioși. Crăciunul – nașterea lui Christos; Paștele – Învierea; Sărbătoarea Sf. Ioan, în timpul verii, și sărbătoarea Sf. Mihail, toamna. Știți și voi că ele nu sunt puse în acele perioade din întâmplare. Ele sunt fenomene cosmice. Este o întreagă poveste astrologică și… eheii… chiar cabalistică despre Soarele care, în călătoria lui, trece prin patru puncte cardinale. Iar de aici se declanșează, se revarsă forțe și energii pentru întreaga omenire, pentru natură; nu doar pentru oameni, ci și pentru plante, vegetație, animale, pentru tot Pământul și planetele – și pentru oameni.
Întrucât aceste fenomene existau, Inițiații le-au constatat prin mijloacele lor. E foarte bogată modalitatea lor ocultă, căci le-au verificat pe loc. Și au văzut că dacă omul era atent, receptiv, pregătit pentru a primi aceste efluvii, acești curenți, ohoo, ce evoluție, ce dezvoltare, ce înflorire se producea. Tocmai de aceea, încă din antichitate, inițiații ne-au dat anumite sfaturi: cum să te pregătești și cum să primești acești curenți. Și în ce scop? Ooo, ca și în natură, Christos se naște în fiecare an, la miezul nopții. Asta înseamnă că atunci când începe noaptea cea mai lungă, lumina, viața, Soarele se schimbă iar nopțile vor începe să scadă și zilele se vor mări. Mai multă lumină, mai multă căldură, mai multă viață. Iar toate acestea vor fi resimțite de toate creaturile. Și priviți rezultatele, consecințele – ele sunt nemaipomenite. De nedescris. Nu pot fi categorisite.
Așadar, în natură se naște principiul Christic. În natură, pe 25 decembrie este nașterea acestei vieți, a acestei lumini, a acestei călduri ce va crește, iar copilul va deveni foarte puternic, foarte capabil să transforme totul. Iată deci mai întâi latura simbolică. Și că există totodată o sărbătoare în înalturi, îngerii care cântă, toți marii maeștri, inițiații toți se adună ca să cânte, să se roage, să slăvească. Iar în această sărbătoare a nașterii lui Christos, în realitate, înainte de latura istorică, Christosul se naște în natură, în cosmos. Ca manifestare a vieții, ca început al oricărei apariții. Și apoi în fiecare suflet uman deschis al unui mistic sau maestru, ca o conștiință, ca supraconștiință, ca o iubire divină, ca o înțelegere, ca o iubire, ca un sacrificiu…
Prin urmare, asta înseamnă copilul Iisus și dacă nu există toate aceste stări, copilul Iisus nu s-a născut încă. Latura mistică și cosmică sunt cele mai importante. Deoarece sunt o realitate, în fiecare an. Christos se naște în fiecare an. Iar el se poate naște în voi în orice moment. Puteți să recitiți povestea despre el de câte ori vreți, dar atât timp cât nu iubiți, cât nu simțiți în voi nici căldură, nici lumină, nici bunătate, nici fericire, nici eliberare… nimic… la ce servește să știi că s-a născut acum 2.000 de ani? Nașterea lui Iisus este un fapt, un fenomen existent în cele trei lumi: în domeniul cosmic, în domeniul psihic – adică mistic, e necesar ca el să se nască în fiecare ființă umană, ca un principiu, principiul, spiritul Christic, care se manifestă altfel. Pe pământ există deja mulți care au acest principiu Christic, întrucât sunt capabili să facă lucruri minunate, dezinteresate. Trebuie să recunoaștem – chiar dacă nimeni nu recunoaște – că, în realitate, Christosul ce se află în interior este acest principiu Christic răspândit pretutindeni în univers.
Există deci trei nașteri, credeți-mă, trei nașteri ale pruncului Iisus. Mai întâi se naște în intelect. Ai o lumină orbitoare, ești luminat, în sfârșit, ai înțeles. Dar după câtva timp trebuie să se nască. Iar acest lucru va veni. Din moment ce continuați, va avea loc nașterea în inimă, iar după câtva timp în plan fizic. Și veți întreba „De ce în plan fizic?” Pentru că vă voi face să intrați în gradele superioare ale școlii inițiatice. Omul nu poate avea nașterea lui Iisus dacă nu a înțeles mama, pământul. Dacă nu știi ce înseamnă pământul, dacă nu ai relații afectuoase, respectuoase, conștiente cu pământul, cu mama. Dacă nu ai relații juste cu pământul, nu va exista nicio posibilitate de a-ți schimba corpul fizic. Deoarece corpul nostru e în relație cu pământul. El îi va reda pământului ceea ce a luat de la pământ. Așadar, el este rodul, copilul lui. Iar dacă nu are o relație corectă cu pământul, copilul Iisus nu se poate naște în acțiunile lui, în corpul lui fizic. Este vorba prin urmare de o întreagă știință uimitoare, ce privește relațiile cu pământul, comportamentul față de el. Cum să-i vorbești, cum să te porți, cum să extragi forțe și cum să-i dai tot ceea ce nu e bun, deoarece în laboratoarele din el sunt uzine, laboratoare extraordinare ce pot să transforme totul și să vi le redea în stare pură.
Vedeți deci că nașterea lui Iisus este o chestiune extrem de importantă, de care se ocupau toți inițiații. Iar în Evanghelii este spus acest lucru. Unul din apostoli, Sf. Pavel, spunea: „Oh, copiii mei, ce eforturi, ce greutăți am avut, ca să fac să se nască în voi copilul Iisus.” Vedeți deci că el înțelegea aceste lucruri. Copilul, Christos e necesar să se nască în fiecare suflet uman.
Dacă ne-am opri doar asupra cuvintelor pe care îngerul le-a spus păstorului… Ce a spus el? „Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte și pace pe pământ, înter oamenii plăcuți Lui.” Ohoooo… iată cuvinte extraordinare. Le-ați descifrat? De ce a spus pace oamenilor binevoitori. Iar în cer, slava. Exact când se naște copilul, el îl slăvește pe Domnul, iar în om se instalează o stare de pace. Copilul aduce așadar plenitudinea. Dar copilul divin, el e cel care aduce liniștea, după care vine plenitudinea. Iar formula pe care ne-a dat-o Maestrul (Peter Deunov. N.tr.): „Iubirea lui Dumnezeu aduce plenitudinea vieții” conține și ea cea mai mare taină. Pentru că sufletul trebuie să primească această iubire a lui Dumnezeu, așa cum femeia primește iubirea soțului ei. Această iubire divină aduce plenitudinea vieții. Prin urmare, îl aduce pe copilul Iisus. Întrucât iubirea nu este nimic altceva decât o esență, mediul unei esențe.
Da, pentru inițiați așa stau lucrurile. Așadar, Iubirea lui Dumnezeu aduce plenitudinea vieții. Și să știți, dragii mei frați și surori, că Maestrul a lăsat una dintre cele mai importante, mai puternice formule, ce conține o întreagă știință. Și anume, acceptarea acestei iubiri divine pentru a face să se nască copilul divin, ce aduce plenitudinea vieții. Copilul e cel care aduce plenitudinea. Iar iubirea nu este decât prevestirea, vestea că urmează să apară copilul. Iubirea lui Dumnezeu care aduce plenitudinea vieții. Formula nu este doar pentru a fi repetată în timpul mesei, ci pentru ca noi să ajungem să avem această iubire a lui Dumnezeu, să ne înflorim sufletul, iar sufletul nostru să devină ca o Marie și să conceapă un copil – Christosul. Iar după aceea, ce de schimbări apar în existență… ehehei… în toate domeniile, totul se limpezește, totul se aranjează, totul se ameliorează, apare pacea, frumusețea, tinerețea, forța, sănătatea, prietenia, credința… toată lumea vă iubește, toată lumea vă caută și toate problemele încep să se rezolve. Acum vedeți că merită osteneala să lucrați un an pentru nașterea lui Iisus.
În încheiere, vreau să vă prezint un ungher al vieții voastre interioare, ca să știți că nu este doar o poveste întâmplată acum 2.000 de ani, ci că este vorba de un fenomen real, ce se produce în fiecare an în natură și în oameni. Astăzi este nașterea reală a copilului Christos. Dar trebuie să căutați asta. Să îl găsiți. Există un loc în care s-a născut. Trebuie deci să vă orientați după o stea. Acum voi sunteți cei trei magi. Apoi, când va avea loc în voi înșivă, alții vor deveni cei trei magi.
Vă urez pace, armonie, lumină, dragii mei frați și surori, fericire, precum și bogăție.
ASTRODEVA 
NAMASTE ! PACEA FIE CU TINE SCRIITORULE ! Acest text uşor moralizator lasă loc la infinite porniri de ACŢIUNE ! Oare după 26 de ani în care ţara cu ai ei cetăţeni, o duce tot mai greu ,mai rău,nu ar fi vremea ca din acest text să desprindem cîteva idei în aplicare ,care să salveze şi sufletul romănului.Clasele sociale s-au divizat după starea materială,după interese da casă şi clan,după teorii şi idei paradoxale şi multe alte presupuneri care au trunchiat în substanţă unitatea de limbă şi destin românesc. E dureros să auzi că unu din doi copii trăiesc la limita sărăciei,e revoltător să şti că oamenii îşi pierd siguranţa zilei de mâine prin aşazise disponibilizări care deservesc interes străine,că rata divorţurilor a atins cote inimaginabile ,constrînse de lipsuri materiale şi financiare,că tinerii angajaţi la diverese corporaţii mor cu capul pe birou din cauza supraefortului intelectual şi stressului la care permanent sunt exploataţi,că mulţi tot mai mulţi români confundă porţile şi drumurile spre RARA AVIS cu raiul fericirea şi împlinirea viselor materiale prin cele patru zări,că untul pămîntului cum e denumit cernozionul de Bărăgan şi nu numai e vîndut pe doi lei sau arendat din cauza sărăciei eterne…..Că aceste rele se adîncesc an după an că nu este voinţă politică,că politicienii mînă în mînă cu interlopi şi aşa zis oameni de afaceri care de care mai dubioşi vînd ţara la bucată fără tresărirea niciunui muşchi facial,că analfabetismul sapă în tot mai mulţi copii,că sănătatea duce grave şi tot mai elementare lipsuri,că ard tinerii în cluburi sau discoteci,că ,cartea a fost înlocuită cu tableta,că mitomania ,rapacitatea,reaua intenţie a celor de sus adîncesc crize care de care mai bolnăvicioase,că ÎNSĂŞI RĂDĂCINA ROMÂNISMULUI ŞI IDENTITĂŢII DE ROMÂN ŞI ROMÂNIE SÎNT MOTIV DE DISPUTĂ ŞI NEGOCIERE la case străine. Şi atunci cum poţi fi automulţunit cu starea ta ? cum crezi că binele prezent va fi etern pentru casa ta cînd din toate părţile auzi despre moarte,sărăcie,singurătate,marginalizare,tineri care se sinucid,azile de bătrîni care nu mai au hrană şi în curînd vor rămîne şi fără adăpost,ca şi cum pensia lor deloc de neglijat nu ar fi utilizată pentru acoperirea cheltuielilor aferente întreţinerii lor-nimeni nu te primeşte la azil dacă nu ai o pensie de peste o mie de lei.Nu e suficient doar să constatăm şi să ne disociem de astfel de situaţii,dar cu toate astea oricît le-am ignora,ele fac parte din existenţa noastră,mai ales gîndindu-te că anii trec asemeni nourilor peste şesuri şi că vine o vreme cînd în tinereţe ştiind despre toate acestea nu te-ai implicat ,crezînd că binele tău nu-ţi poate fi furat,nu poţi ajunge la mîna cuiva nicicînd,că firmele de asigurări îţi şoptesc să dormi liniştit că ele sigur veghează şi înmulţesc banul pus acolo la ei deoparte pentru tine, dar nu te gîndeşti că pe zi ce trece banul se devalorizează,că ce azi cumperi cu un leu,mâine vei cumpăra cu doi lei ? Şi exemplele ar putea continua,dar nu ăsta e scopul intervenţiei mele ci acela de la care ai plecat tu Daniel ,acela ca mesaj de iubire şi pace de la domnul nostru ISUS CRISTOS. Ai afirmat undeva în text că : „Deoarece sunt o realitate, în fiecare an. Christos se naște în fiecare an. Iar el se poate naște în voi în orice moment. Puteți să recitiți povestea despre el de câte ori vreți, dar atât timp cât nu iubiți, cât nu simțiți în voi nici căldură, nici lumină, nici bunătate, nici fericire, nici eliberare… nimic… la ce servește să știi că s-a născut acum 2.000 de ani? Nașterea lui Iisus este un fapt, un fenomen existent în cele trei lumi: în domeniul cosmic, în domeniul psihic – adică mistic, e necesar ca el să se nască în fiecare ființă umană, ca un principiu, principiul, spiritul Christic, care se manifestă altfel. Pe pământ există deja mulți care au acest principiu Christic, întrucât sunt capabili să facă lucruri minunate, dezinteresate.” -am încheiat citatul. În ultimii ani tot mai mulţi intelectuali vin să educe omul de rînd ce e bine să facă pentru ca bunăstarea să devină firească pentru fiecare sărac. Fel şi fel de teorii,de reţete,de aberaţii,multe dintre ele îngreunează o idee simplă enunţată de DOMNUL NOSTRU ISUS CRISTOS care spune întro succintă frază cam aşa ” IUBEŞTE-ŢI APROAPELE CA PE TINE ÎNSUŢI ” Eu înţeleg cam aşa : Nu te poţi bucura de toate bunătăţile care cu puterea minţii tale şi a braţelor tale le-ai agonisit dacă nu dai zeciuiala domnului ,adică celui mai lipsit de toate acestea. Ori noi ce-i dăm ? Judecata că e puturos,că atît cît a fost vara de lungă a cîntat şi s-a distrat neluînd în seamă că vine şi gerul iernii şi e lipsit de toate cele strict necesare. Din punctul de vedere al raţionamentului se pare că ai dreptate daaar undeva e o scăpare. Un alt proverb de-al nostru spune că una e să-i dai omului un peşte de fiecare dată cînd vi de la pescuit şi alta e să-i dai o undiţă. Cam aşa e şi cu situaţia noastră. Omul a intrat în anii 90 total nepregătit pentru noul gen de viaţă ce o va avea de parcurs în viitorul său,furîndu-l doar marasmul occidentului frumos ambalat în scipici ieftin. Citeam în Scînteia despre şomaj,groguri ,greve în occident şi îl întrebam pe tatăl meu ce sînt alea droguri,ce înseamnă şomaj ? cîteodată o nimerea,altă dată ,nu dar noi îndoctrinaţi ziceam că e propagandă comunistă şi numic mai mult ,aşa că dădeam cu tifla la toate aceste avertismente mai pe faţă,mai pe dos. Nimeni din ţara asta nu ar fi crezut că proprii guvernanţi sînt capabili să fie de fapt nişte sabotori ,manipulatori,mincinoşi….etc.Şi mai ales TRĂDĂTORI ŞI VÎNZĂTORI sub diverse pretewxte şi ordonanţe emise aşa cum a bătut vîntul intereselor de casă sau culoare de partid au sărăcit poporul,l-au divizat,furat .De la furtul moralităţii,la introducerea de obiceiuri şi tradiţii comerciale numite marketing sau promovare de produs. Trecînd şi peste acest neasemuit rău făcut de cei de sus propriului popor nici acum cînd satîtul DNA-ului se ridică deasupra capetelor lor ,nu încetează,de unde deducem că LĂCOMIA nu mai poate fi oprită decît cu măsuri la fel de radicale ca şi cele care au generat-o. STÎRPIREA DIN RĂDĂCINĂ. Ne rugăm azi la un Dumnezeu tot mai îndepărtat de dorinţele noastre pentru că noi tot mai mult ne îndepărtăm de apropiaţii noştri,de prieteni,rude,fraţi cu care cîndva împărţeam bucăţica de pîine,acum ne uităm să-i furăm şi puţinul care i-a mai rămas. ŞI ATUNCI CUMSĂ NE FIE BINE CÎND ştim că aproape jumătate din ţara asta zace în sărăcie ? Unde este iubirea de aproape ?
ApreciazăApreciază