Treptele nebănuite ale fericirii


Sunt învăţături pline de miez care au forţa să-ţi transforme pentru totdeauna viziunea asupra lumii. Una spune „Bucuria se află în interiorul tău“  şi te ajută să recunoşti cel mai generos adevăr – e cu putinţă să te simţi fericit indiferent cum te tratează ceilalţi, oricât de oropsită ţi-a fost copilăria, oricât de nedreptăţit pare că eşti la un moment dat în viaţă, oricât de mult te-ai antrenat să crezi că norocul te ocoleşte. Această învăţătură presupune ca tu să fii fericit chiar şi atunci când întâmpini un eşec sau te îmbolnăveşti.
happiness-quotes

Dar la fel ca în cazul oricărui mare adevăr e foarte important felul cum înţelegi tu că ,,bucuria se află în interiorul tău“. Dacă rămâi la suprafaţă e posibil să o confunzi cu un sentiment de bine. Şi rişti să o legi de circumstanţele în care ai trăit-o – o după-amiază în parc, un succes pe care ţi l-ai dorit de mult, vacanţa intensă cu prietenii, momentele de răsfăţ şi încântare cu cel iubit. Atunci devii dependent de acţiunile, oamenii ori situaţiile cu pricina. Sau poţi face greşeala să aştepţi de la tine însuţi  să fii mereu într-o dispoziţie excepţională şi să te acuzi dacă nu izbuteşti asta.

Aşadar despre ce vorbim când amintim bucuria sau fericirea lăuntrică şi cum reuşim să o atingem? În sanscrită sunt patru termeni esenţiali pentru fericire – sukha, santosha, mudita si ananda. Fiecare dintre acestea înseamnă o treaptă, iar împreună alcătuiesc o cale care ne conduce spre acel soi de fericire într-adevăr de nezdruncinat.

Sukha cea vremelnică
Cuvântul pentru satisfacţia obişnuită, cea care se naşte din experienţele plăcute, care o descrie la modul cel mai banal, este sukha. Înseamnă tihnă, mulţumire, alinare, iar uneori este tradus pur şi simplu prin ,,plăcere“. Sukha este experienţa firească, trupească a plăcerii resimţite, fie că e vorba de relaxare, detensionare sau confort. De fapt este sentimentul că lucrurile merg bine, toate sunt aşa cum ne dorim şi asta ne unge la inimă.
How-Happy-Secrets-Happy-People
E soare entuziast, când ne trezim dimineaţa şi aruncăm o privire pe geam? A venit primăvara şi descoperim magnoliile înflorite din faţa blocului? E de prisos să spunem că ne simţim bine. Chiar ne simţim! Dar nu mai este chiar aşa de lesne să trăim desfătarea simţurilor şi relaxarea când suntem undeva, prin  zona gării, căutând febril un loc de parcare, presaţi de timp, pe punctul de a pierde trenul de X, care ne duce la îndatorirea de serviciu Y…
Toate tradiţiile spirituale ştiu că orice asemenea obişnuinţă a plăcerii, idilica fericire care o înconjoară ca o aură sunt nişte efemeride: acum le savurezi, mâine s-au petrecut deja. Nu poţi jura pe ele. Se risipesc precum fumul în bătaia vântului, cât ai clipi din ochi.

O prietenă îmi povestea de curând despre un moment în care a trăit o asemenea fericire imprevizibilă. Era cu iubitul la o întâlnire cu cei mai buni prieteni ai lor. Totul părea fără umbră. Veselia oamenilor, muzica, atmosfera caldă. Ea îşi privea iubitul de la distanţă, înduioşată de felul cum discută cu ceilalţi şi are grijă ca ei să se simtă grozav. Subit, fără un motiv anume s-a simţit fericită. Şi surâdea. Când, la fel de fără veste, l-a observat pe iubit că se apropie de o fată şi începe să-i şoptească ceva la ureche în timp ce îi punea discret în mână un bileţel. Intuiţia i-a spus prietenei mele atunci că ei sunt iubiţi. Sentimentul de gelozie a lovit ca un fulger. Şi toată fericirea s-a spulberat la fel de neaşteptat cum apăruse. Iar durerea i-a inundat inima.
o-HAPPINESS-570
Câţi dintre noi n-am păţit la fel, smuciţi de intensitatea unor stări care ne-au coborât din înalturi în  prăpastie? Pentru orice om o asemenea alunecare de la extaz la agonie este un avertisment. Budiştii sunt convinşi că, aşa banală şi la îndemână cum o doreşte omul de rând, fericirea e o iluzie înainte de a fi o realitate.
Sukha este imediat apropiată opusului ei, suferinţa (duhkha). Jocul împărţit dintre plăcere şi durere nu e altceva decât o altă ilustrare a acestor dvandvas, dualităţile care ne marchează viaţa, despărţindu-ne de ceilalţi şi de lumea aceasta exact în aceeaşi măsură în care ne apropie. Rece şi fierbinte, naştere şi moarte, binecuvântare şi blestem, plăcere şi durere îşi urmează inevitabil una alteia – pentru că atunci când starea noastră de bine depinde de condiţii exterioare vom experimenta realitatea ca pe un perpetuu montagne russe. Cu toatele vin şi trec. Este exact cum ne-a avertizat Buddha.

Santosha cea senină
Cel mai simplu antidot la această problemă îl pune chiar yoga la dispoziţie. În loc de cursa nesfârşită după o plăcere permanentă omul poate urca la următorul nivel. Poate începe să cultive santosha care se traduce în textele tradiţionale drept ,,mulţumire, împăcare de sine“. Yoga Sutras consideră esenţială practica acestui precept din codul yama şi niyama deoarece este cea mai rapidă cale de a ne tămădui de agitaţia, neliniştea care izbucnesc din frustrare, disconfort şi dorinţe neîmplinite.
7-happy-people-think
Santosha înseamnă să te simţi în largul tău cu ceea ce ai, să accepţi că eşti aşa şi nu altfel. Înseamnă deopotrivă să nu te ambiţionezi iluzoriu să fii mai mult decât poţi deveni, crezând iluzoriu că o asemenea devenire îţi va aduce fericirea. Scrieri consacrate, precum comentariile înţeleptului Vyasa la Yoga Sutra, asociază santosha  cu ,,renunţarea“ la dorinţe care sunt în sine lipsite de sens, nepotrivite, irealizabile.
De fapt presupune înţelepciunea de a nu tânji după ceea ce nu avem cu adevărat nevoie, ceea ce viaţa nu ne poate oferi şi mai cu seamă să renunţăm la scheme de gândire care ne distrug liniştea sufletească – de pildă faptul de a ne compara calităţile, firea, posesiunile cu ale altora. În acelaşi timp, santosha nu înseamnă nicidecum că nu avem voie să ne dorim nimic mai mult, să trăim apatic sau resemnat. Rămâne întotdeauna de dorit să întâmpinăm
viaţa cu întregul nostru potenţial. Nu înseamnă că nu putem mai mult, că nu avem talanţii noştri de sporit, că nu ne putem autodepăşi. Dar nu înseamnă nici că putem fi oricine sau că putem fi la fel de talentaţi ca unul sau altul dintre semenii noştri.
happiness
Ce face de exemplu un om care a fost concediat acum şase luni şi e încă şomer, în pofida eforturilor sale de a-şi găsi o altă slujbă? Cum poate să practice el santosha? Să se protejeze spiritual, să nu deznădăjduiască. Să accepte situaţia aşa cum e, urâtă sau nu. Să dea telefoane. Să aplice pentru un post sau altul. Să meargă la interviuri. Chiar dacă lucrurile nu se petrec aşa cum speră, să privească viitorul cu încredere în timp ce aşteaptă. Fără Încredere nu există nici Viitor.

Mudita  cea lăuntrică
E în regulă să practicăm sau să înţelegem santosha. Am priceput. Suntem calmi, liniştiţi. E vremea să trecem la mudita, fericirea spirituală. Ea vine ca o trăire, ca un suflu nou, dacă suntem cu adevărat  pregătiţi. Vine din noi şi ne transformă pe dinăuntru. Ne trezeşte sentimente de recunoştinţă, exaltare, comuniune spirituală. Vedem frumuseţe acolo unde înainte vreme vedeam numai urâţenie. Avem aşadar, înţelegere.

Şi mudita poate fi cultivată, îngrijită. Ca oricare practică spirituală, are partea ei proprie de fericire intrinsecă. Şi pe măsură ce adânceşte întreaga noastră experienţă de viaţă, ne apropiem şi pătrundem în ananda, cea mai profundă formă a Bucuriei. Cuvântul ,,extaz“ este în sine insuficient, incapabil să-şi acopere sensul. E dincolo de propria sa sublimare. E un soi de a cuprinde nemărginirea. Fericirea lui apropie mai curând de Divin, în punctul în care simţi şi chiar înţelegi ce înseamnă ,,a fi“ când te apropii de pragul ultim al Realităţii.
happiness_0

Ananda cea supremă
După cum spun înţelepţii Upanişadelor, ananda este întocmai îndumnezeirea. Când simţim această energie pulsându-ne în vene simţim Divinitatea. Dar şi misticii sufiţi, Kaballah şi lirica mistică de sorginte creştină asociază bucuria cu asemenea fericire.

 Însuşi C.S. Lewis şi-a intitulat autobiografia Surprised of Joy (Copleşit de fericire), trăind Fericirea absolută a prezenţei Domnului Dumnezeu în propria sa viaţă. Iată de ce perpetua cultivare a bucuriei este calea directă, scurtătura către propriul tău suflet. Nu e o mijlocire, ci e chiar scopul-în-sine!
Woman meditating on the beach at sunset.
Această aplecare înlăuntrul sufletului meu înseamnă în primul rând o iscodire a căilor de urmat întru a fi fericit. Cei care au vorbit despre această putinţă de a atinge fericirea, Învăţătorii umanităţii, n-au vorbit degeaba. Ia învăţăturile lor în serios. Fericirea nu e o vorbă goală. E ceva care te înconjoară, la fel ca lumea. Îţi trebuie doar un pic de încredere, de atenţie, de efort. Fericirea abia aşteaptă să îi deschizi uşa sufletului tău. Va intra grăbită. Ai însă grijă, fără false iluzii. Nu va intra dacă nu o vei invita plin de aspiraţie. Şi nu va intra într-o casă neprimenită.

Stabileşte-te în inimă
E foarte probabil, într-un caz particular, să vrei să fii fericit şi să eşuezi lamentabil. Apoi te pocneşte depresia, o zi sau două mai încolo, deşi încă reuşeşti să faci haz de necaz. Apoi începi să uiţi de-a binelea când ai fost ultima oară fericit.

Natural, te încăpăţânezi: ai fost fericit odată, de ce n-ar mai merge la fel din nou? Începi să rebătătoreşti cărări deja ştiute, verificate. Poteci altădată funcţionale. Meditaţii. Şi pare degeaba. Abia atunci înţelegi că trecuta ta fericire nu era o reţetă. Era ceva ce venea dinlăuntrul tău, firesc. Nefericirile sau dezamăgirile acum experimentate nu dovedesc altceva decât inadaptarea ta la cerinţele pe care propria ta evoluţie le-a scos în prim plan. Răspunsurile nu le găseşti decât în interiorul tău. Nu la TV, nu pe stradă.
john_steinbeck_inima_5531
Acceptând această crudă realitate, te resemnezi şi te întrebi: ,,Bun, am înţeles, totul stă în mine, îndeosebi fericirea mea. La ce butoane psihologice să umblu, ca să fiu fericit? Cum apăs pe ele? Şi unde se află?“
Curând, la fel ca noi toţi, vei descoperi că nu e indicat să te repezi la fericire sau să o abordezi frontal. Fericirea seamănă cu un fluture. Se aşează în palma ta, nu vine la comandă şi nu trebuie ţinută de fragilele sale aripi. Caută mai curând s-o atragi. Va veni singură. Bunăvoinţa, deschiderea sufletească, iubirea, înţelese nu ca nade sau ispite, ci ca parfum atrăgător – toate îţi apropie Fericirea. E bine totuşi să monitorizezi înlăuntrul tău părţile intime ale Fericirii. Mintea ta le va controla mai bine, dacă le observă exact atunci când trebuie. Le va amplifica ulterior, spre binele ei şi al tău.

Aşadar, pas cu pas, Fericirea e ceva de apropiat. Începe prin a-ţi susura la ureche că e la îndemână, că vrea la tine. Continuă prin a-ţi îndruma raţiunea şi afectivitatea, cât să te deschizi pentru a o putea primi. Te va feri de temeri, însă ai grijă să nu-i ceri – în spirit santosha – ceea ce nu-ţi poate oferi. Sau nu chiar acum. Ea te mai învaţă să ai răbdare şi te educă pentru a putea primi ce va să vină.
fericirea-protejeaza-inima-18457511
Pasul următor ne trimite la  mudita. Rugăciuni, ritualuri, mantre, meditaţii simple ori cu yantre. Devoţiune. Hatha yoga, Karma yoga. Şi o mulţime de alte practici spirituale. Toate acestea ne conduc spre miezul propriei inimi, spre centrul sacru al fiinţei noastre. Textele tantrice subliniază: ,,Stabileşte-te în inimă!“ O poţi face oricând, oriunde – în maşină, spălând vasele, citind o revistă. Şi îţi va modifica starea de conştiinţă în scurt timp.
Închide ochii şi rememorează clipe de vis, deja trăite sau imaginează-ţi-le. Vizualizează-te cu adevărat în situaţia cu pricina. Unde eşti? Cu ce eşti îmbrăcat? Cine mai e prezent alături de tine? Acordă atenţie simţirii tale, în amestec cu amintirile. Întreabă-te, analizează-te fizic şi mental: ,,Oare ce era deosebit atunci?“, ,,De unde venea Fericirea?“. Caută s-o retrăieşti chiar acum, fie şi doar fulgurant, pentru o clipă. Exersează prelungirea ei.
daca-suferi-e-din-cauza-ta-osho

Apoi rupe brusc legătura cu trecutul şi trăieşte doar sentimentul. Descoperă-i locul în trup, rădăcina, centrul şi lasă-l să se amplifice până te umple cu totul. Concentrează-te pe clipa prezentă. Dacă eşti vizual, dă-i sentimentului acesta nuanţe şi lasă-te în voia culorilor calde, aurii, roz. Dacă eşti mai degrabă auditiv ascultă cum te respiră şi cum respiri acest sentiment. Prelungeşte asemenea momente de fericire.
Exersează-ţi putinţa de a fi fericit. Lasă fericirea să te inunde, să devină sentimentul care te locuieşte. Aceasta este o străfulgerare a adevăratei tale realităţi. A vieţii adevărate. Eterne.
sursa-Yoga Magazin 72/2010

astrograma completa

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s