Ar fi bine să renunţăm la ideea că merităm să primim daruri, în funcţie de ceea ce am oferit, la rândul nostru.
Întrucât actele de a dărui şi de a primi sunt atât de intim întreţesute, în propriile noastre existenţe, noi ne aşteptăm, uneori, să atragem şuvoiul abundenţei, prin simpla adoptare a unui comportament caritabil. Şi totuşi, în răstimpuri ne surprindem copleşiţi de o profundă dezamăgire, atunci când mărinimia şi largheţea nu ne sunt întâmpinate cu o atitudine similară şi nu produc rezultatele dorite. Răspunsul la această dilemă rezidă chiar în aşteptările care, oarecum, ne-au îmboldit înspre dărnicie, de la bun început. Deşi intenţiile noastre sunt, cel mai probabil, pure, s-ar putea să ne tulburăm şi chiar ruinăm, fără voie, superba experienţă a dăruirii, prin concentrarea asupra a ceea ce vom primi în schimb, la rândul nostru, în cele din urmă. Atunci când renunţăm la ideea că merităm să primim daruri, în funcţie de ceea ce am oferit, şuvoiul prosperităţii, al abundenţei poate circula în voie, dinspre şi către propriile existenţe.
În cazul în care darurile pe care le oferi, sunt împovărate de aşteptări, ele încetează să mai fie daruri şi se preschimbă în „monede (unităţi) de schimb”, pe care le tranzacţionezi, de fapt, în aşteptarea unei recompense. Totuşi, legile bilaterale, reciproce, ale Universului, sunt de partea dăruitorului care împărtăşeşte din plăcerea pură de a oferi. S-ar putea să fi asistat la manifestarea acestui adevăr elementar, în cadrul propriei tale experienţe de viaţă; cel mai probabil, atunci când tumultul vieţii te-a împiedicat să-ţi petreci prea mult timp în contemplarea impactului pe care acţiunile tale caritabile l-au avut asupra existenţei semenilor tăi. Adeseori, în acele clipe binecuvântate, tu ai primit daruri superbe, cu adevărat nepreţuite, în schimbul propriei tale mărinimii. Dacă întâmpini dificultăţi în desprinderea de aşteptări, ar fi bine să reflectezi asupra rădăcinilor incapacităţii tale de a acţiona în spiritul autentic al generozităţii. De fiecare dată când oferi un dar, indiferent dacă este de o natură subtilă, spirituală, sau concretă, întreabă-te dacă nu cumva te aştepţi să primeşti ceva în schimb! S-ar putea să te surprindă descoperirea că aştepţi să fii recompensat cu o viaţă facilă, venituri suplimentare, câştiguri neprevăzute sau oportunităţi.
Cu scopul de a integra această formă supremă de generozitate – abnegaţie, în propria-ţi existenţă, este nevoie să renunţi la nevoia de a deţine controlul. E necesar să accepţi faptul că, deşi ceea ce se aseamănă, se adună, în mod inevitabil, acest proces se desfăşoară, de obicei, conform unui orar imperceptibil, într-un ritm imprevizibil. Această atitudine te va ajuta să nu mai compari darurile oferite, cu cele primite. Actul de a dărui va deveni, în cele din urmă, o bucurie profundă, de-sine-stătătoare, care nu este supusă niciunei condiţii; iar tu vei învăţa să apreciezi şuvoiul abundenţei reciproce, bilaterale, ca dar în sine şi prin sine.
ASTRODEVA 