Orgoliul


Sunt foarte putini oameni cãrora le place sã audã vorbindu-se despre orgoliu. N-am întâlnit încã pe nimeni care sã fi reusit sã-l stãpâneascã în întregime. Orgoliul este una dintre numeroasele manifestãri ale fricii, dar acesta are si o laturã care tine de aspiratia spre perfectiune a omului. Acesta este constient de perfectiunea divinã care existã în el, dar o exploateazã în mod gresit din dorinta de a avea întotdeauna dreptate, în detrimentul celorlalti. Orgoliul este o gresealã a planului mental, a intelectului.

orgoliul_este_cea_mai_stupida_scuza-1

Orgoliosul se recunoaste dupã felul în care vrea, în orice împrejurare, sã aibã dreptate si sã le arate celor din jur cã ei gresesc. Vrea sã dea impresia cã el este singurul câstigãtor. Dar puterea ce pare sã vinã din orgoliu nu este decât o iluzie, cãci, în realitate, orgoliosul pierde întotdeauna. Se spune cã orgoliul este cea mai mare nenorocire a umanitãtii. El stã la originea marilor tulburãri din viata socialã, a rivalitãtii între popoare, a rãzboaielor, intrigilor, urii si ranchiunei manifestate fatã de altii. Orgoliul dã nastere la ambitii pentru putere, dar înãspreste inima si ne împiedicã sã ne iubim semenii. Orgoliosul este convins cã el e întotdeauna drept si ceilalti nu. A încerca sã schimbi pe cineva e o formã de orgoliu.Când, în sinea ta, crezi cã esti corect si ai dreptate în comparatie cu altul care, dupã tine, nu numai cã greseste, dar modul lui de gândire e complet deplasat, tu esti singurul care are de pierdut.

Dacã te lasi stãpânit de orgoliu, asta te va costa foarte mult în ceea ce priveste dragostea, relatiile, sãnãtatea si fericirea! Oare chiar meritã?

Profilul psihologic” al orgoliului

Orgoliosul e cel care se cunoaste cel mai putin pe sine. E atât de plin de el, încât orice tentativã de a-l lãmuri va fi sortitã esecului. Nu vrea sã stie nimic. Nu suportã sã fie contrazis. Îi place compania oamenilor care îl flateazã. Binele pe care-l înfãptuieste cineva cu dorinta secretã de a fi aplaudat si glorificat se întoarce întotdeauna împotriva autorului sãu. Din acest motiv, atâtia oameni încep un lucru cu bune intentii care, în final, se întorc împotriva lor, cãci, pe parcurs, orgoliul a pus stãpânire pe ei.

Existã douã forme de orgoliu: mental si spiritual.

Orgoliul mental îl caracterizeazã pe cel care crede cã stie totul. De îndatã ce i se pun la îndoialã cunostintele, orgoliul iese la suprafatã si acesta este începutul unei îndelungi lupte obstinate pentru a-l face pe interlocutor sã-i înteleagã punctul de vedere. Îl putem recunoaste pe orgolios dupã felul lui de a fi. Vorbeste repede, într-un stil grãbit. Vrea cu orice pret sã aibã dreptate si încearcã în toate felurile sã se facã înteles.

O latã trãsãturã specificã orgoliosului este folosirea în mod curent a cuvintelor: „Da, stiam”. El stie totul. Dacã într-adevãr stie totul, de ce se simte obligat sã spunã? Ti se întâmplã de multe ori sã rostesti aceastã frazã? În aceastã situatie, cel mai important este sã fii tu însuti convins cã stii. Tu si numai tu!

Dacã ai fost întrebat „Stiai?”, era cu totul altceva. Era o întrebare care astepta un rãspuns. Nevoia de a spune cã stiai ceva, fãrã a fi fost întrebat, se naste din orgoliu.

LONELINESS

Orgoliul te face sã rezisti oricãrei transformãri interioare. Orgoliul incearcã mereu sã te împiedice sã-l vezi pe Dumnezeu în fiecare om, sã ierti, sã-ti exprimi emotiile si sentimentele, sã fii tu cu adevãrat, sã înveti sã te cunosti si sã evoluezi.

Dacã în prezent esti supãrat pe cineva si simti cã ti-e imposibil sã-i ceri iertare, în primul rând fiindcã-i porti picã si fiindcã n-ai încercat sã recunosti dragostea în gesturile sau cuvintele sale, înseamnã cã lasi orgoliul sã te împiedice. Probabil gândesti în felul urmãtor: „Dar dacã i-as cere iertare, asta ar însemna, nici mai mult nici mai putin, sã-i dau dreptate si sã recunosc cã am gresit!

Încearcã sã privesti orgoliul ca pe o entitate exterioarã care nu vrea decât sã te influenteze. Imagineazã-ti cã e o voce din capul tãu care te deranjeazã continuu si nu te lasã sã trãiesti. Hotãrãste cã, de acum înainte, vrei sã-ti dirijezi singur viata, fãrã a mai asculta de vocea aceea.

Orgoliul tãu va face orice pentru a supravietui. Se va întoarce împotriva ta din momentul în care ai hotãrât cã vrei sã-l stãpânesti. Te va ataca mai ales în primele sãptãmâni ce urmeazã deciziei tale. Dupã observatiile si experientele personale, pot sã-ti spun cã în primele trei sãptãmâni va fi cel mai rãu. Apoi, treptat, rezistenta sa începe sã slãbeascã si totul devine mult mai usor.

Orgoliului îi este fricã. Îl putem compara cu o vecinã care vine mereu la tine sã-ti împuie capul cu povesti înfricosãtoare. Tu o lasi sã te ameteascã astfel în orice moment al zilei. Când, în sfârsit, te decizi sã-i spui: „Pleacã de aici, nu mai am chef de povestile tale”, ea intrã în panicã. Îsi pierde teritoriul unde putea oricând sã se defuleze. Dar va reveni, pentru a verifica adevãrul spuselor tale. Asa se întâmplã si cu orgoliul. O vreme va face orice ca sã supravietuiascã, pentru a dispãrea apoi cu totul. Trebuie sã rãmâi în permanentã atent, sã fii stãpân pe situatie.

E bine sã fii mai constient, pentru cã omul e în general foarte orgolios. Nu ne putem debarasa de azi pe mâine de aceastã boalã care existã de generatii întregi. Începe prin a câstiga mici victorii în fiecare zi, fãcând acte de dragoste!

Orgoliul reprezintã de fapt exaltarea eului inferior, a personalitãtii, în contradictie cu eul superior, individualitatea. Pe mãsurã ce o vei dezvolta pe aceasta din urmã, orgoliul va avea tot mai putinã putere asupra ta.

Orgoliul spiritual

Atentie si la orgoliul spiritual! Pe mãsurã ce o persoanã evolueazã, ea devine tot mai constientã si pericolul de a se lãsa stãpânitã de orgoliu va fi tot mai mare. Începe sã se simtã superioarã celorlalti: „Eu sunt mai bun decât tine. El nu e atât de evoluat ca mine”. Aceste gânduri se nasc din orgoliul spiritual. Am cunoscut persoane care atinseserã un grad de evolutie ridicat dar, în momentul în care era vorba sã le fie de folos altora, s-au lãsat stãpânite de orgoliu si totul s-a întors împotriva lor.

Este foarte important sã fii atent în special când devii mai constient. Faptul cã ai ajuns la un nivel mai ridicat decât altcineva nu înseamnã neapãrat cã acesta îti este inferior. Gradul lui de constiintã e inferior, dar puritatea sufletului sãu e la fel de perfectã ca a ta. Numai exprimarea e diferitã.

Dacã îi privesti pe ceilalti ca fiind mai mici decât tine e ca si cum te-ai compara cu un elefant si i-ai considera pe ceilalti niste soareci. Crezi cã un elefant e mai valoros, ca animal, decât un soarece? E primejdios sã gândesti astfel. E ca si cum ai spune cã tu esti Dumnezeu si celãlalt nu. Dar trebuie sã-l vezi pe Dumnezeu în fiecare om!

Stapinirea orgoliului

Ceea ce face deosebit de dificilã munca pentru stãpânirea orgoliului este faptul cã, de îndatã ce cineva se lasã cuprins de orgoliu, aceasta tinde sã scoatã la ivealã si orgoliul celuilalt. Când doi orgoliosi se înfruntã, rezultatul este inevitabil „doi învinsi”.

Cel mai bun mijloc de a învãta sã-ti stãpânesti orgoliul atunci când discuti cu cineva care tine neapãrat sã aibã dreptate este sã nu te încãpãtânezi. Acceptã ideea cã, în momentul respectiv partenerul tãu de discutie detine un adevãr important pentru el. la fel de important ca al tãu. Cine are dreptate? Amândoi, fãrã îndoialã.

Lone-Man-walking

Deci, accepti în forul tãu interior cã celãlalt are dreptate, dar cã si adevãrul tãu e la fel de important. Îti sugerez sã-i rãspunzi urmãtoarele: „Accept punctul tãu de vedere, chiar dacã este diferit de al meu si chiar dacã nu-l înteleg. Accept cã pentru tine e important”. Celãlalt va fi complet nãucit. Orgoliosul vrea întotdeauna sã câstige, sã aibã dreptate, sã aibã impresia cã celãlalt a pierdut. Dar, dupã aceste cuvinte, se va gãsi într-o situatie în care adevãrul sãu este acceptat fãrã ca celãlalt sã piardã. Vorbindu-i astfel, eviti sã te certi cu el sau sã i te supui.

Supunerea înseamnã a-ti schimba punctul de vedere pentru a fi de acord cu celãlalt. Si în acest caz, amândoi aveti de pierdut: tu fiindcã, supunându-te, ai impresia cã ti-ai pierdut toatã energia, si celãlalt, care se crede câstigãtor, dar si-a câstigat o falsã putere. Puterea lui trebuie sã vinã din el însusi, nu din ceilalti. Oricine câstigã prin orgoliu este în mod automat un învins.

Falsa umilinta

Contrariul orgoliului îl reprezintã umilinta. Dar, atentie, multi oameni se considerã umili pentru a-si ascunde teama, cãci în realitate ei sunt slabi. Le e atât de teamã sã nu greseascã, încât se supun de bunã voie. Dã-le putere si vei vedea cã se schimbã imediat; umilinta lor dispare ca prin farmec… Este ceea ce numim falsã umilintã.

Sunt si oameni care se umilesc mereu si nu-si pot accepta talentele si calitãtile. Se simt foarte încurcati când cineva le face un compliment. Fac totul cu umilintã… Si asta este tot falsã umilintã, de fapt, tot o formã de orgoliu.

Cel mai bine este sã te compari cu cei care-ti sunt cu mult superiori si sã-ti dai seama cã, pur si simplu, ei stiu mai bine sã-l exprime pe Dumnezeu. Astfel realizezi cã mereu mai ai ceva de învãtat si accepti mai usor cã orice om e atât de perfect pe cât poate fi el.

Orgoliul atrage dupã sine ipocrizia, vanitatea, setea de putere si alte stãri de spirit care nu sunt benefice.Existã douã forme de ipocrizie: cea a omului puternic care se dã drept un oarecare si cea a omului obisnuit care se dã mare. Ambele forme ne pun în încurcãturã: unul prin falsã umilintã, celãlalt prin vanitate.

583039-bigthumbnail

Dacã orgoliosul ar stii ce-l asteaptã dupã moarte… si ce îsi pregãteste pentru viata viitoare…! Acestea nu sint rinduri despre spiritism, dar e bine sã reflectezi la tot ce ti-am spus. De aceea e important sã-ti stãpânesti orgoliul, sã devii mai constient de motivatiile tale. Vrei sã te bucuri de glorie si sã fii flatat de ceilalti? Dacã e asa, totul se va întoarce împotriva ta. E chiar asa de important sã ai întotdeauna dreptate? Observã cât te poate costa asta!

Poate ajuti pe cineva în speranta cã-ti va spune cât esti de bun si de minunat? Speri ca ajutorul pe care-l dai sã fie strigat în gura mare pe stradã, de toatã lumea? Observã ce se întâmplã cu tine! Sã presupunem cã ai ajutat pe cineva, dar persoana respectivã ti s-a pãrut ingratã, nerecunoscãtoare. Nici mãcar nu ti-a multumit, în schimb a început sã povesteascã tuturor cum si-a luat viata în propriile mâini si, astfel, s-a schimbat nebãnuit de mult. Despre ajutorul tãu n-a suflat nici o vorbã! Te demoralizeazã, nu-i asa! Ai fi preferat sã spunã cã totul ti se datoreazã tie? A astepta recunostintã din partea cuiva este o formã de orgoliu.

Poate vei fi tulburat citind aceste rânduri, dându-ti seama cât esti de orgolios! Dar scopul meu nu este sã te tulbur, ci sã te fac sã devii constient. Dacã îti vei da seama cã esti o persoanã orgolioasã, e vremea sã începi sã lupti cu orgoliul tãu, cãci el este cel care te împiedicã sã iubesti.

timthumb

Tot mai multi oameni sunt afectati de boli grave de inimã cum ar fi scleroza multiplã. Orgoliul face ravagii. Ideal pentru ei ar fi sã-si lase inima liberã sã iubeascã. Sã fie mai putin duri fatã de ei însisi si fatã de ceilalti.

Latura mentalã trebuie folositã pentru a evolua si nu pentru a te umili pe tine si pe altii. Sinceritatea te va face sã trãiesti o fericire cu mult mai mare decât aceea de a avea totdeauna dreptate.

Dacã îti vei da seama cã n-ai tãiat legãturile cu pãrintii tãi, dupã ce ai trecut printr-o asemenea fazã, si încã eziti sã o faci, e un semn de orgoliu. A cere iertare si a-ti arãta dragostea fatã de cineva nu te face sã pierzi nimic. Toti cei implicati sunt atât de perfecti pe cât stiu sã fie. Fiecare a fãcut asa cum s-a priceput mai bine. Pur si simplu, n-a stiut sã-si exprime dragostea. Pentru a o lua de la început, unul sau altul trebuie sã-si deschidã inima si sã-si lase orgoliul deoparte. E cel mai bun lucru pe care îl poate face un om pentru celãlalt. A gândi sau a vorbi cu capul e o formã de orgoliu. În acel moment intri în contact cu mintea celuilalt si el îti rãspunde tot cu capul, nu cu inima.

Solutia: iubirea

Totul revine mereu la acelasi lucru: dragostea. Fiecare semn de dragoste sfârseste prin a rezolva toate problemele si transformã totul în viatã. Dragostea are o mare putere de vindecare fizicã, mentalã, emotionalã si spiritualã.

Acum îti dai seama probabil cã în spatele orgoliului se ascunde întotdeauna frica. Frica de a nu fi iubit, de a fi respins, judecat, criticat. Tema de a nu fi la înãltime într-o situatie, teama de a pierde pe cineva sau ceva. Dacã ai de-a face cu o persoanã orgolioasã, încearcã sã observi toatã suferinta si teama ascunse în comportamentul sãu. Poate cã va încerca sã te schimbe, sã-ti provoace teamã prin atitudinea sa autoritarã, transantã. Dar sã nu te lasi impresionat, cãci în realitate este, probabil, mai speriatã decât tine. Nu încerca sã-i rãspunzi tot cu mintea. Vãzându-i suferinta, vei fi în mãsurã sã ajungi la inima ei.

Te_iubesc_by_BeBitzY

Exercitiu

La sfârsitul acestor rinduri, te sfãtuiesc sã faci o retrospectivã a ultimelor trei zile.

Scrie tot ce-ti amintesti în legãturã cu contactele pe cate le-ai avut (ci cei apropiati sau cu altii) – prin gânduri, vorbe sau fapte.

Fii sincer cu tine însuti. Nimeni nu se va uita pe foaia ta de hârtie. Dacã vrei, arde-o dupã ce ai terminat. Observã de câte ori te-ai lãsat stãpânit de orgoliu. Poate fi vorba despre orgoliu mental: „Eu stiu mai bine”, sau „Eu sunt mai bun”.

Exercitiul n-a fost conceput pentru a te face sã te simti vinovat, ci pentru a te ajuta sã devii constient, sã-ti dai seama unde esti si ce hotãrâre trebuie sã iei. Observã cât te-a costat în ceea ce priveste sãnãtatea, linistea interioarã, relatiile, fericirea, dragostea fatã de ceilalti. Esti pregãtit sã plãtesti în continuare acest pret?

Când vei termina lista, studiazã fiecare situatie si du-te sã vorbesti cu persoana în cauzã. Dacã e cazul sã-ti ceri iertare, fã-o. Explicã-i faptul cã te-ai lãsat dominat de orgoliu. Spune-i cã nu erai cu adevãrat tu cel care-i vorbeai, cã totul venea din orgoliu. Mãrturiseste-i cã ai decis sã fii propriul tãu stãpân, dar va trebui sã aibã rãbdare cu tine, cãci nimic nu se poate face de azi pe mâine. Acest semn de dragoste te va ajuta, crede-mã.

Iatã afirmatia pe care trebuie s-o repeti cât mai des posibil:

Ma accept cu orgoliul meu si ma eliberez treptat de el, incercind sa-l vad pe Dumnezeu in toti cei ce ma inconjoara!

Lise Bourbeau

astrograma completa

http://www.vidia.ro/afiliere/idevaffiliate.php?id=1_1_1_26
O iubire fara sfarsit

 

Mesaj despre Compasiune -Dalai Lama


Care este scopul vieţii?Am ales sa raspund la aceasta intrebare pentru a va impartasi gandurile mele celor care citesc aceste randuri.

sensul-vietii
Eu cred ca scopul vieţii este acela de a fi fericit. Din momentul nasterii, fiecare fiinta umana vrea fericire si nu vrea suferinta. Nici conditionarea sociala , nici educatia, nici o ideologie nu va afecta acest lucru.In fiinta noastra exista pur si simplu nevoia de multumire. Nu stiu daca universul, cu galaxiile sale nenumarate, stelele si planetele, au un sens mai adânc sau nu, dar cel puţin, este clar ca noi, oamenii care traim pe acest pamânt ne confruntam cu sarcina de a a face o viata fericita pentru noi insine. Prin urmare, este important de a descoperi ceea ce ne aduce cel mai mare grad de fericire.

Orice fel de fericire si suferinta este posibil sa se imparta in doua categorii principale: mentala si fizica. Dintre cele doua,pentru cea mai mare parte dintre noi, cea care exercita cea mai mare influenta , este starea mentala.. Daca nu suntem grav bolnavi, sau lipsiti de elementele de supravietuire, starea noastră fizică joaca un rol secundar in viata. In cazul în care corpul nu da semne de boala, noi il putem practic ignora. Mintea,in schimb , inregistreaza fiecare eveniment petrecut in viata noastra , indiferent cat de mic este .

busy-mind-300x294

De aceea ar trebui sa ne consacram eforturile noastre cele mai grave pentru a aduce pacea mentala.
Din propria experienta limitata, am descoperit ca cel mai mare grad de liniste interioara vine din dezvoltarea iubirii si compasiunii. Cu cat ne pasa mai mult de fericirea altora ,cu atat mai mult sentimentul propriu de bunastare devine mai prezent.Cultivand compasiunea , o calda senzatie de uniune cu celalalt, in mod automat povara interioara dispare. Indiferent de temerile si nesigurantele pe care le putem avea , compasiunea ne da puterea da a face fata oricaror obstacole pe care le putem intalni. Aceasta este sursa ultima a succesului în viaţă.

Atâta timp cât trăim în aceasta lume suntem obligati sa depasim obstacolele din fata noastra. Daca, in asemenea momente, ne pierdem speranta si devenim descurajati , ne diminuam capacitatea noastra de a ne confrunta cu dificultatile. Daca, pe de alta parte, ne amintim ca nu doar noi am trecut prin aceasta dificultate ,ci fiecare trebuie sa-si depaseasca suferinta, aceasta perspectiva mai realista va creste determinarea si capacitatea noastra de a depasi necazurile. Într-adevar cu aceasta atitudine, fiecare nou obstacol poate fi vazut ca o ocazie importanta de a îmbunatati mintea noastra!

Astfel, putem sa ne straduim treptat pentru a deveni mai plini de compasiune, putem dezvolta simpatie reala pentru suferinta altora „, precum si vointa de a contribui la înlaturarea durerii lor. Ca rezultat, seninătatea noastră si forta interioară va creste. Motivul ca dragostea si compasiunea aduce cea mai mare fericire in viata noastra este pur si simplu ca natura noastra interioara le pretuieste mai presus de toate. Nevoia de dragoste se afla la baza insasi a existentei umane.Aceasta rezulta din interdependenta profunda impartasita cu totii , si unul cu celalalt. Daca o persoana va fi lasata si obligata sa traiasca singura , ea nu va supravietui.

Mother's love

Inter-dependenta, desigur, este o lege fundamentala a naturii. Nu numai forme superioare de viata,ci multe dintre cele mai mici insecte sunt fiinţe sociale care, fara nici o religie, de drept sau de educaţie, supravietuiesc printr-o cooperare reciproca bazata pe o recunoastere înnascuta a interconectarii lor. Nivelul cel mai subtil de fenomene materiale este, de asemenea, reglementată de interdependenţă. Toate fenomenele, de la planetă la locuitorii oceanelor, norii, padurile si florile care ne inconjoara, apar in dependenta una fata de cealalta la modele subtile de energie. Fara interacţiunea lor corespunzatoare, ele se dizolva si se degradeaza, pana la eliminare.

Aceasta se datorează faptului ca propria noastra existenta umana este atât de dependenta de ajutorul altora, care au nevoie de dragostea noastra, incat putem spune ca dragostea si compasiunea stau la baza însasi a existentei noastre. Prin urmare, avem nevoie de un sentiment autentic de responsabilitate si o preocupare sincera pentru binele altora.Noi nu suntem oameni masini. Daca am fi doar entitati mecanice, apoi se poate crea un mecanism care ar atenua suferintele noastre si ar indeplini nevoile noastre.

Dar din moment ce nu suntem creaturi exclusiv materiale, este o greşeală de a plasa toate speranţele noastre pentru fericire, in exterior.Ar trebui sa luam in considerare originile , natura noastra interna , si sa descoperim ce avem nevoie pentru a fi fericiti, multumiti . Lasand la o parte problema complexa de creare si evolutie din universul nostru, cel putin suntem de acord ca fiecare dintre noi este un produs al parintilor noastri. In general, conceptia noastra a avut loc nu doar in contextul dorintei sexuale, ci din decizia parintilor noştrii „de a avea un copil. Aceasta decizie se bazeaza pe responsabilitatea si altruismul parintilor, angajamentul plin de compasiune pentru ingrijirea copilului lor pâna când acesta este in masura sa aiba grija de el însusi. Astfel, din momentul conceptiei noastre, dragostea părinţilor noştri „este in directa legatura cu creatia noastră.Family clip art

Mai mult decât atât, suntem complet dependenti de îngrijire de mamelor noastre „de la cea mai frageda varsta. Conform unor oameni de ştiinţă, starea emotiilor la femeia gravida fie că este vorba de calm sau agitatie, are un efect direct asupra copilului nenascut. Dragostea este, de asemenea, foarte importanta, la momentul nasterii. Deoarece primul lucru al noului nascut este sa suga laptele matern,el va simti instinctiv orice emotie a mamei.
In cazul in care copilul nu este , imbratisat, protejat , sau iubit, dezvoltarea sa v-a fi afectată si creierul sau nu se va maturiza in mod corespunzator.

Din moment ce un copil nu poate supravieţui fără grija mamei sale, iubirea este “alimentatia”cea mai importanta.. Fericirea copilăriei,departe de temeri , dezvoltarea auto-încrederii, toate depind in mod direct de dragostea ce i se ofera.. In zilele noastre, multi copii cresc nefericiti. In cazul in care nu primesc afectiune propriu-zisa, mai târziu nu vor fi capabili sa gaseasca si sa ofere iubire altora. Acest lucru este foarte trist.

Pe masura ce copiii cresc mai mari si merg la scoala , nevoia lor de sprijin trebuie să fie îndeplinita de catre profesorii lor. Daca au un profesor care isi asuma responsabilitatea pentru pregătirea lor, elevii vor simţi incredere si respect , si ceea ce le-a fost predat va lasa o impresie de nesters in mintea lor. Disciplinele predate de un profesor care nu arata preocupare valabila pentru elevii sai cunostintele predate nu vor starui prea mult in mintile elevilor. Chiar si atunci când ne angajam într-o conversatie obisnuita in viata de zi cu zi, dacă cineva vorbeşte cu sentimentul omului care se bucura de persoana de langa el, conversatia intreaga devine interesanta, indiferent de subiect. Pe de alta parte, daca o persoana vorbeste cu raceala sau aspru, ne simtim nelinistiti si dorim un sfarsit cat mai rapid al conversatiei.De la cel mai mic , la cel mai important eveniment, afectiunea si respectul fata de celalalt sunt vitale pentru fericirea noastra.Happy-Family

Recent am întâlnit un grup de cercetatori din America care au spus ca rata de boli mintale , în ţara lor este de aprox. 12% din populatie. A devenit clar în timpul discuţiei noastre ca principala cauza a depresiei nu este o lipsa de necesitati materiale, ci o masura de lipsa de afectiune din partea celorlalti. Deci, dupa cum puteti vedea din tot ce am scris pâna acum, un lucru pare clar pentru mine: daca nu suntem constienti de ea, din ziua în care ne nastem, nevoia de afectiune umana este în sângele nostru. Chiar dacă afecţiunea vine de la un animal sau cineva pe care-l consideram dusman , atât copiii cât şi adultii vor gravita în mod natural spre ea.

Eu cred ca nimeni nu este nascut fara a avea nevoie de dragoste. Şi aceasta demonstreaza ca, fiinţele umane nu pot fi definite ca fiind exclusiv fizice. Unii dintre prietenii mei mi-au spus ca, desi dragostea si compasiunea sunt minunate si bune, ele nu sunt cu adevarat foarte relevante. Lumea noastra, spun ei, nu este un loc in care astfel de convingeri sa aiba o influenta puternica . Ei susţin ca, furia si ura sunt deasemeni o parte din natura umana si umanitatea va fi intotdeauna dominata de ele. Nu sunt de acord.

Noi, oamenii am existat in forma noastra actuala ,de aproximativ o suta de mii de ani. Eu cred ca, daca in aceasta perioada, mintea umana a fost în principal controlata de furie si ura, populatia noastra globala ar fi scazut. Dar astazi, în ciuda tuturor razboaielor noastre, am descoperi ca populaţia umană este mai mare decât oricând. Acest lucru indică în mod clar pentru mine ca dragostea şi compasiunea predomina în lume.

compasiunea provine

Pâna acum am discutat in principal de avantajele mentale ale compasiunii, care contribuie la o buna sanatate fizica .Din experienta mea personala, stabilitatea mentala şi bunastarea fizica sunt legate direct. Fara îndoiala, furia şi agitatia ne fac sensibili la boli. Pe de alta parte, in cazul in care mintea este linistita si ocupata cu gânduri pozitive, organismul nu va cadea cu usurinta pradă bolilor..

În primul rând, ce înţelegem noi prin compasiune? Multe forme ale sentimentului de compasiune se amestecă cu dorinta si ataşamentul. De exemplu, parintii simt dragostefata de copilul lor, dar este adesea puternic asociata cu propriile nevoi emotionale, astfel încât acest sentiment nu este pe deplin compasiune. Din nou, în casatorie, iubirea între soţ şi soţie – în special, la început, când fiecare partener încă nu poate cunoaşte caracterul celuilalt mai profund, foarte bine .Astfel, atunci când atitudinea unui partener se schimba , celălalt partener este adesea dezamăgit şi incepe sa-si modifice si el atitudinea. Aceasta este o indicaţie ca dragostea a fost motivata mai mult de nevoile personale decât prin grija reală pentru celalalt.

Adevarata compasiune nu este doar un raspuns emoţional, ci un angajament ferm . Prin urmare, o atitudine cu adevărat plina de compasiune fata de ceilalţi nu se schimba, chiar dacă acestia se comporta negativ.
Desigur, sa dezvolti un astfel de tip de compasiune nu este deloc usor! Ca un început, să luam in considerare considerare urmatoarele fapte:Compasiune (Adina Amironesei)

Fie ca oamenii sunt frumosi si prietenosi, sau neatractivi si perturbatoari, negativi, în cele din urmă ei sunt fiinţe umane, la fel ca tine însuţi. Ca si tine ei doresc fericire si nu doresc suferinta. Mai mult, dreptul lor de a depasi suferinta si de a fi fericiti este egală cu a ta .. Acum, când recunosc ca toate fiintele sunt egale în dorinţa lor de fericire , în mod automat incepi sa empatizezi cu ei si se mareste gradul de apropiere. De asemenea, acest sentiment nu este selectiv; acesta se aplică în mod egal tuturor. Atâta timp cât acestea sunt fiinţe umane care se confruntă cu durere si suferinta , la fel ca si tine ,nu există nici o bază logică de a discrimina vreo persoana sau de a modifica preocuparea dvs. pentru ei, dacă acestia se comporta negativ. Noi ar trebui să începem prin eliminarea celor mai mari obstacole în calea compasiunii: furia şi ură. După cum ştim cu toţii emoţiile acestea sunt extrem de puternice si pot coplesi mintea întreaga noastra. Cu toate acestea, ele pot fi controlate.

9e8d4-iubirea

Aici, însa, noi trebuie sa examinam starea noastra mentala cu atenţie.Este adevarat că furia aduce plus de energie, dacă insa vom explora natura acestei energii, descoperim că este oarba: noi nu putem fi siguri dacă rezultatul său va fi pozitiv sau negativ. Acest lucru se datoreaza faptului ca mânia eclipseaza cea mai buna parte a creierului nostru: raţionalitatea sa . Deci, energia furiei este aproape întotdeauna fiabila. Aceasta poate provoca o cantitate imensă de energie distructiva , un comportament nefericit. Aceasta energie trebuie controlata prin rabdare si compasiune. .Rabdarea si compasiunea sunt semne ale adevaratei forte interioare . Compasiunea este, prin natura sa , blanda , pasnica , dar este foarte puternica.Cei care isi pierd repede rabdarea sunt nesiguri si instabili. Astfel, pentru mine, furia directă este un semn de slăbiciune.

Cel mai bun antidot la aceste surse de perturbare va veni prin consolidarea capacitatii noastre de a gestiona propriile noastre emotii.

sursa-http://www.dalailama.com/

Fericirea noastră depinde de noi


Ne-am putea compara viața cu o balanță cu mai multe talere, fiecare corespunzând diferitelor părți din care este constituit universul nostru: familia, munca, distracțiile, prietenii etc. Fericirea noastră depinde de noi, de modul în care știm să menținem echilibrul între toate aceste talere și să facem în așa fel încât nici unul să nu aibă o greutate mai mare decât celelalte și astfel să ne tulbure existența.

rocks_on_balance_0

Ca să ne simțim echilibrați și împliniți în viață, trebuie să știm să ne “programăm” viața. Bineînțeles, nu e vorba să ne planificăm fiecare zi într-un mod habotnic. Dacă am proceda așa, cea mai mică schimbare neprevăzută ar fi de ajuns să ne dea peste cap tot programul. În plus, o asemenea programare a vieții e rutinantă și descurajantă. De aceea, nu trebuie să fim inflexibili, ori să excludem plăcerea noului.

Voința de a dispune cum vrem de timpul pe care-l avem la dispoziție trebuie să ia naștere din nevoia de a ne simți stăpâni pe noi, de a putea să luăm decizii înțelepte, de a ne bucura cu anticipație de anumite proiecte care nu depind nici de ceilalți, nici de circumstanțe. Cât e de trist să-i auzim pe oameni spunând lucruri de genul: „Mi-ar plăcea să fac asta sau asta, dar n-am niciodată timp!” Renunțând la lucruri mai puțin importante putem contribui la starea noastră de bine.fericit

Faptul că cineva nu este în stare să-și consacre o parte a timpului acelor activități care l-ar face cu adevărat fericit trădează o profundă lipsă de respect față de viață și de propria persoană. Mulți scriitori celebri și-au scris operele noaptea, la lumina lumânării, adică într-un moment în care puteau să-i acorde creației tot timpul lor. Unii au scris zeci de cărți fără să redacteze mai mult de o pagină sau doar câteva rânduri pe zi. Le plăcea să scrie și au scris. S-au organizat și au găsit timpul necesar pentru pasiunea lor.

Ajungem să ne reducem ziua la o alternanță monotonă serviciu – familie, deși am putea acționa: să eliminăm kilogramele în plus făcând sport, să stingem televizorul și să citim o carte, să ne întâlnim cu prietenii și să socializăm, nu doar virtual. Să nu uităm că fericirea și bunăstarea noastră depind, într-o mare măsură, de noi, de dragostea pe care o oferim celorlalți și de modul în care știm să o și primim.

David Eliot

astrograma completa