Senzaţia de deziluzie

Senzaţia de deziluzie este firească, atunci când ne surprindem semenii comportându-se necorespunzător; şi, în acest caz, este recomandabil să ne deplasăm atenţia asupra propriei existenţe.Din când în când, s-ar putea să încercăm cu toţii o senzaţie de suprasaturaţie cu întreaga omenire … să fim „sătui de oameni”, indiferent dacă această senzaţie ne este indusă de ştirile despre ceea ce se întâmplă prin lume, sau de ceea ce se petrece prin împrejurimi. Ne confruntăm întotdeauna cu situaţii care ne lasă impresia că oamenii nu sunt, pur şi simplu, capabili de comportamente provenite dintr-un spaţiu sacru al conştienţei. În răstimpuri, ni se pare chiar că oamenii au fost, practic, astfel „asamblaţi” încât nu reuşesc să gestioneze situaţiile decât în cel mai nefericit mod posibil, şi încă de nenumărate ori. În acelaşi timp, niciunul dintre noi nu vrea să cultive o stare de spirit a judecăţii, în ceea ce priveşte specia căreia îi aparţinem. Drept urmare, avem tendinţa de a reprima simţămintele care mijesc, pe când aflăm noutăţile din lume şi din împrejurimi.

Senzaţia de decepţie este firească, atunci când ne surprindem semenii comportându-se în moduri caracterizate de lăcomie, egoism, violenţă sau nepăsare; însă, noi dispunem, totodată, de modalităţi de procesare a dezamăgirii, fără a cădea pradă deznădejdii. Ca în cazul oricărei reacţii emoţionale, noi ne onorăm simţămintele, dacă le trăim plenar, fără a le judeca ori a le transpune în act. Odată ce vom fi reuşit — şi s-ar putea să reluăm acest proces, în fiecare zi, ca parte a grijii de sine — putem începe să reflectăm asupra modurilor posibile de a ameliora situaţia în care se găseşte omenirea.

Ca întotdeauna, începem cu noi înşine, valorificând cunoaşterea punctelor slabe ale celorlalţi, pentru a ne reînnoi angajamentul de a deveni fiinţe umane tot mai conştiente, de a ne extinde conştienţa. Suntem cu toţii capabili de a transpune în fapt întregul potenţial uman, cu multiplele sale tendinţe, variind de la sublim, nobil, la grotesc, grosier; iar această reamintire ne va ajuta să ne menţinem echilibrul, precum şi să simţim compasiune pentru semenii noştri. S-ar putea să ne găsim în situaţia de a ne pune în slujba unor oameni care suferă nedreptăţi, din pricina altor fiinţe umane, ori de a lua atitudine, atunci când observăm ceva care nu ni se pare drept. În toate cazurile, singurul lucru care ne revine de făcut este să făgăduim solemn că ne vom pune în slujba aspectelor pozitive, luminoase, şi nu ale celor negative, întunecate, ale potenţialului omenirii, atât în lume, cât şi înlăuntrul nouă înşine.

În lume şi înlăuntrul nouă înşine

de Madisyn Taylor

–

---