Omul in cautarea sensului vietii

M-am gandit adesea la cuvintele lui Dalai Lama :”Ce ma surprinde cel mai mult la umanitate? Omul. Isi sacrifica sanatatea pentru a face bani. Apoi isi sacrifica banii pentru a-si recupera sanatatea. Apoi este atat de nerabdator cu gandul la viitor, incat nu se bucura de prezent.Rezultatul este ca nu traieste in prezent, dar nici in viitor.Traieste de parca n-ar muri niciodata si apoi moare fara sa fi trait”.

Ce bine ar fi daca ne-am aseza putin deoparte sa ne intrebam de ce facem ceea ce facem! Ce ne face sa ne dam jos dimineata din pat? Am gasit in doua carti perspective diferite referitoare la sensul vietii, perspective care se pot impleti si completa reciproc in asa fel sa ne putem noi insine raspunde mai usor la intrebarea despre sensul propriei vieti.

Mi-a placut cartea lui Viktor Frankl, „Omul in cautarea sensului vietii”. Cred ca datorita atitudinii, a modestiei. Supravietuitor de la Auschwitz, medic neurolog si psihiatru, infiinteaza o a treia scoala de psihoterapie austriaca pe care o numeste logoterapie.

Am extras cateva pasaje pe care le gasesc esentiale, desi cartea merita citita din scoarta-n scoarta.

Conform logoterapiei, putem gasi sensul in viata pe 3 cai diferite

1.creand sau infaptuind ceva

2.experimentand ceva sau cunoscand pe cineva

3.prin atitudinea in fata unei suferinte inevitabile

• Prima cale este evidenta.
• A doua cale , a experimenta ceva: bunatatea, adevarul si frumosul, admirand natura, bucurandu-ne de cultura sau, nu in ultimul rand, cunoscand o alta fiinta omeneasca in unicitatea ei, prin iubire.
• Pentru a ne-o face clara pe ce de-a treia, Frankl povesteste un caz de-al lui: un medic generalist in varsta apeleaza la terapie pentru ca era de doi ani in depresie, ca urmare a pierderii sotiei sale prin deces. Terapeutul il intreaba:

-Doctore, ce s-ar fi intamplat daca ai fi murit dumneata primul si sotia dumitale ti-ar fi supravietuit?

-Oh, mi-a raspuns el, ar fi fost ingrozitor! Ce ar mai fi suferit!

-Vezi, doctore, sotia dumitale a fost crutata de o astfel de suferinta  si negresit ca tu esti acela care a crutat-o , cu pretul faptului ca tu ii supravietuiesti si o jelesti. Doctorul nu raspunde nimic, strange mana terapeutului si paraseste linistit cabinetul acestuia.

Intr-un fel, suferinta inceteaza sa mai fie suferinta din clipa in care isi gaseste un sens, ca de pilda sensul sacrificiului. Suferinta nu este sub nici o forma necesara pentru a gasi sensul. Dar sensul este posibil in pofida suferintei!-daca, desigur, aceasta este inevitabila. Daca suferinta poate fi evitata, lucrul cel mai plin de sens este sa ii eliminam cauza care o provoaca, fiindca a suferi fara sa fie nevoie este un comportament mai degraba masochist, decat unul eroic. Daca, pe de alta parte, omul nu poate schimba situatia care ii cauzeaza suferinta, el inca mai poate sa-si aleaga atitudinea!

Superioritatea consta in „a sti cum sa suferi”, daca este cazul, iar omul de rand este de aceeasi parere: oamenii cei mai respectati de catre marea majoritate a celor chestionati intr-un sondaj nu sunt artistii sau savantii de seama, nici marii oameni politici, nici personalitatile din lumea sportului, ci aceia care fac fata unui destin teribil cu fruntea sus.

„Nu exista motiv pentru a-i deplange pe batrani.Tinerii ar trebui mai degraba sa-i invidieze. Este adevarat ca persoanele batrane nu mai au sanse si posibilitati in viitor. Dar ei au ceva mai mult de atat.In locul posibilitatilor din viitor, ei au realitatea trecutului-potentialitatile pe care le-au actualizat, rosturile pe care le-au atins, valorile pe care le-au realizat, si nimeni si nimic nu le mai poate lua aceste bunuri din trecut”

„Cel care are un de ce pentru care sa traiasca poate indura aproape orice”

„Ceea ce conteaza cu adevarat nu este ce asteptam noi de la viata, ci ceea ce asteapta viata de la noi”

„Cand omul descopera ca destinul lui este sa sufere , va trebui sa-si accepte suferinta ca fiind propria sa misiune”.

O alta carte, axata pe afaceri, „Slefuitorul de diamante” a lui Gesche Michael Roach si Lama Christie McNally, se refera la sensul complex al construirii unei afaceri.

„Ca sa trecem prin viata si sa ne conducem afacerile din perspectiva cea mai limpede cu putinta, trebuie sa calatorim cu gandul in viitor, pana in ziua in care ne vom retrage, pana in ziua in care vom pleca din aceasta viata si pana in ziua in care firma noastra va disparea si sa privim in urma la tot ce am realizat. A meritat? A avut un rost? A fost cel mai bun mod in care sa ne petrecem scurta si pretioasa noastra viata?

Cel mai important este sa poti nu doar sa obtii prajitura dorita, ci si sa te infrupti din ea. Asadar, scopul este

1. Sa castigi o multime de bani
2. Sa-ti pastrezi sanatatea corpului si a mintii intr-o stare foarte buna, pentru a putea sa te bucuri cu adevarat de banii castigati
3. Sa te folosesti de acesti bani in asa fel incat sa poti privi inapoi si sa te mandresti cu asta”

sursa-aici

Conflictul îşi are originea în nevoi sufleteşti neexprimate

Una dintre cele mai complexe şi provocatoare lecţii de viaţă este a învăţa să nu punem totul la inimă, acumulând negativitate. În special atunci când suntem tineri, sau dacă suntem prea sensibili, ducem atât de mult din energia aferentă întâmplărilor vieţii, în lăcaşul inimii. Această atitudine poate fi copleşitoare şi contraproductivă, dacă ne destabilizează în mod frecvent. Atunci când ne simţim criticaţi sau atacaţi din toate direcţiile, devine extrem de dificil să ne revenim, pentru a continua să afirmăm adevărul nostru, redându-l prin cuvinte şi reflectându-l în fapte. În aceste situaţii, am face bine să ne amintim vechea zicală cu privire la importanţa desprinderii de anumite situaţii, ce vor aluneca din câmpul nostru, precum se prelinge apa de pe spatele unei răţuşte.

Conflictul este un aspect inevitabil al vieţilor noastre; dat fiind că, adeseori, sistemele noastre de credinţă şi modurile noastre de a fi contrastează puternic cu cele ale fiinţelor dragi, ale cunoştinţelor, ale partenerilor de afaceri, ori ale colegilor de serviciu. Totuşi, în pofida suferinţei pe care o pot declanşa neînţelegerile, ele constituie, totodată, o sursă de învăţăminte. Maniera în care ne strunim pe noi înşine, atunci când ne aflăm în situaţii tensionate sau conflictuale, indică nivelul nostru de răbdare, de stăpânire de sine, precum şi gradul de elevare a stărilor noastre emoţionale – calitatea energiei noastre.

Cu scopul de a soluţiona conflictele, oricât de supărătoare ar fi motivele neînţelegerilor, ar trebui să ne abordăm oponentul cu inima deschisă, plină de compasiune. Judecăţile şi vina trebuie lăsate deoparte; mai mult decât atât, ele trebuie înlocuite cu respect reciproc.

Conflictul îşi are, în mod frecvent, originea, în nevoi sufleteşti neexprimate, care sunt mascate de atitudini combative, sau de un comportament agresiv. Dacă abordăm şi gestionăm o stare conflictuală, cu inimile pline de iubire şi acceptare, atunci vom fi, cu siguranţă, în măsură să găsim o cale de soluţionare favorabilă.

Cel mai adesea, atacul şi critica din partea celorlalţi au legătură mai degrabă cu ei înşişi, precum şi cu simţămintele lor, decât cu noi. Dacă ne implicăm excesiv în procesul de adaptare la energia negativă emisă de alţi oameni, pierdem contactul cu însăşi esenţa fiinţei noastre. De fapt, din perspectiva gândirii pozitive, aceste pietre azvârlite şi săgeţi lansate în direcţia noastră, ne oferă posibilitatea de a ne consolida percepţia fundamentală asupra Sinelui, precum şi de a învăţa să facem un salt lateral şi să deviem negativitatea celorlalţi, greşit direcţionată. Cu cât mai frecvent procedăm astfel, cu atât mai dibaci vom deveni în a discerne ceea ce ne aparţine şi ţine de noi, faţă de ceea ce aparţine altor oameni şi ţine de ei. Prin practică, vom dobândi controlul asupra integrităţii noastre energetice, refuzând să servim drept ţinte pentru mânia şi frustrarea neconştientizate şi neasumate de oamenii din jurul nostru.

Cheia pentru a descoperi şi descifra înţelepciunea tăinuită în conflict rezidă în a te întreba de ce eşti în dezacord sau „ai intrat în coliziune” cu o anumită persoană, sau de ce eşti în dizarmonie cu o anumită situaţie. Sinele tău lăuntric ori Universul încearcă, probabil, să te îndrume către o lecţie de viaţă; prin urmare, fii cu urechile ciulite şi cu ochii larg deschişi!

Odată ce vei fi examinat îndeaproape rădăcinile – cauzele, atât cele profunde, cât şi cele de suprafaţă, ale neînţelegerii, depune efortul conştient de a elibera mânia ori resentimentele! Procedând astfel, energia dintre tine şi oponentul tău se va ameliora semnificativ, chiar dacă acesta din urmă încă acţionează sub imperiul unei stări emoţionale mai limitate şi al unui nivel energetic mai scăzut. Ia în considerare faptul că fiecare dintre voi are propriile motive pentru a gândi şi simţi în modul său specific! De asemenea, acceptă că nu îţi este cu putinţă să schimbi mentalitatea oponentului tău! Astfel, vei reuşi să gestionezi dezacordurile în chip raţional, cu fermitate, precum şi cu dorinţa de ajunge la un consens.

Dacă asculţi cu luare-aminte, chibzuinţă şi atenţie dublată de empatie, pe parcursul conflictului şi al negocierilor, vei reuşi să transformi „coliziunile”, litigiile, în oportunităţi de soluţionare, prin concesii reciproce. Analizează-ţi gândurile şi sentimentele, cu mare atenţie! S-ar putea să descoperi fie o anumită recalcitranţă în interiorul tău, în virtutea căreia opui rezistenţă; fie faptul că, pe negândite, te alimentezi pe tine însuţi cu mesaje negative, referitoare la oponentul tău. Pe măsură ce ţi se clarifică propriul rol în cadrul disensiunilor, fiecare conflict se preschimbă într-un nou prilej de a-ţi dezvolta empatia, compasiunea şi toleranţa.

În cele din urmă, vom fi în măsură să percepem corect feedback-ul oferit de ceilalţi, preluând ceea ce ar putea avea caracter constructiv şi eliberând ceea ce nu ne priveşte şi nu are nicio legătură cu noi. Întâi de toate, însă, vom avea grijă de noi, cu compasiune, conştientizând când nu este recomandat să preluăm ceva din exterior, întrucât ne va răni. În aceste situaţii, procedăm ca răţuştele, scuturându-ne şi lăsând negativitatea să se prelingă şi să se rostogolească de pe noi, în timp ce ne urmăm calea în lume.

Madisyn Taylor – Puterea Compasiunii

Cum sa-ti schimbi atitudinea cand nu poti schimba situatia

Câteodată nu poți să schimbi împrejurările – sau nu este posibil destul de repede, sau poate dorești o schimbare mai puțin drastică, dar tu încă mai vrei să fii mai fericit. Nu poți să obții un nou job imediat sau te ciocnești mereu de un prieten care te face să te simți prost, ce opțiuni ți-au mai rămas? Schimbă-ți perceptia, cronvingerea sau opinia față de situația dată – și aceasta te va ajuta să-ți schimbi atitudinea.

Filozoful grec Epictetus a făcut o afirmație minunată cu mai mult de 2.000 de ani: „Oamenii sunt deranjați, nu de lucrurile (care li se întâmplă), ci de principiile și opiniile pe care și le formează cu privire la (acele) lucruri. Când suntem împiedicați, sau tulburați, sau mâhniți, să nu atribuim altora acest fapt, ci doar nouă înșine, adică propriilor noastre principii și opinii „. 

Știința modernă comportamentală este de acord! Psihologul american Albert Ellis, celebru pentru dezvoltarea terapiei comportamentului emotiv- rațional , a explicat că „modul în care” oamenii reacționează la evenimente este determinat în mare măsură de „punctul lor de vedere” asupra evenimentelor, și nu de evenimentele în sine.

Nu ai nici o idee cum să-ți schimbi percepția – și să-ți îmbunătățești atitudinea ? Iată cinci moduri ușore de a începe:

1. Recunoaște față de tine însăți că nu ești fericit.
Nu poți schimba nimic dacă nu ești conștient de faptul că ceva trebuie schimbat. Încetează să mai dorești ca lucrurile să fi fost altfel și preia controlul gândurilor și reacțiilor la evenimente și oameni.

2. Realizează că a fi optimist este o alegere.
Nu te-ai născut cu o atitudine pozitivă sau negativă. Este ceva ce devii prin perspectiva experiențelor tale. Foarte puține situații sunt complet rele. Încercă întotdeauna să vii cu trei – cinci situații provocatoare și notează-le asfel încât să-ți amintești de ele.

3. Folosiți cuvinte pozitive.
Folosiți afirmații de genul: „Sunt plin de speranță,” sau, „Vom găsi o soluție,” pe tot parcursul zilei. Cuvintele pe care le utilizezi când vorbești au un impact major asupra atitudinii și perspectivei emoționale.

4. Stai cu prieteni care au o vibrație fericită.
Încearcă să te înconjuri de prieteni care emană energie pozitivă. Fii atent la cuvintele pe care le folosesc atunci când vorbesc cu tine despre ziua lor. Vei fi uimit cât de simplu este să te convingi dacă aceștia au o influență pozitivă sau negativă.

5. Fă o afirmație în fiecare zi.
Găsește un citat care este semnificativ pentru tine și spune-l cu voce tare în fiecare dimineață. „Ceva minunat se va întâmpla astăzi,” trimite-ți energia într-o direcție care pozitivă și de viitor . Știu că sună un pic „Zen” și oarecum mistic, dar este de fapt o metodă foarte simplă și eficientă pentru recalificare subconștientul tău – și susținută atât cercetarea veche cât și de cea științifică.

Deci, data viitoare când te vei confrunta cu o situație provocatoare, amintește-și aceste sfaturi pentru modelarea percepțiilor tale – și îmbunătățirea atitudinii tale. Este posibil să nu fi capabil să o schimbe, dar poți să-ți alegi cu siguranță răspunsul mental și fizic. Cu trecerea timpului, vei observa o schimbare reală în atitudinea ta, la fel prietenii și familia ta.

Sursa: http://www.mindbodygreen.com/0-17106/how-to-change-your-attitude-when-you-cant-change-your-situation.htm

Acasă este acolo unde ţi-e inima

O broscuţă ţestoasă îşi poartă căsuţa în spate; pe când noi, fiinţele umane, ne purtăm căminul în spaţiul sacru al inimii. Cuvântul “Acasă” are o gamă amplă de conotaţii. Din perspectiva unor oameni, căminul este doar un loc unde sunt împlinite necesităţile fundamentale ale fiinţei. Din perspectiva altor oameni, însă, Acasă este însăşi temelia existenţei lor, precum şi aşezământul de unde îşi extrag forţa şi liniştea sufletească. De asemenea, anumite persoane consideră Acasă ca fiind un sălaş inexorabil asociat familiei. Şi totuşi, toate aceste definiţii ale căminului se referă la un lăcaş în care putem fi noi înşine şi în care suntem pe deplin acceptaţi. În acest sălaş, ne simţim în siguranţă, la adăpost, sub protecţie, într-o asemenea măsură, încât reuşim să ne lăsăm garda jos; ne bucurăm de suficientă tihnă, pace, linişte, pentru a ne destinde cu adevărat; şi suntem binecuvân-taţi cu atât de multă Iubire, încât ne dorim să revenim, în fiecare zi, pentru a ne desfăta în braţele sale. Totuşi, aceste însuşiri nu trebuie să fie asociate unui spaţiu anume; sau, pur şi simplu, vreunui spaţiu. Acasă este acolo unde ţi-e inima; şi poate fi scena pe care ţi se desfăşoară spectacolul magnific al propriei existenţe; o comu-nitate în sânul căreia ai vieţuit altădată, sau ţara în care visezi să trăieşti cândva. Or, Acasă poate fi un sentiment pe care îl porţi înlăuntrul tău, oriunde te-ai afla.

Procesul evoluţiei te poate pune în situaţia de a suferi transfor-mări care te dezrădăcinează. A te muta dintr-un loc în altul, pare să te desprindă literalmente din temeliile pe care ţi-ai con-struit existenţa. Dat fiind că Acasă este atât de intim asociată amintirilor tale definitorii, tu ai, uneori, impresia că îţi pierzi o parte vitală din tine însuţi, atunci când îţi laşi în urmă fostul cămin, oraş, stat sau ţară. Şi, întrucât ai nevoie de timp, pentru a-ţi făuri noi amintiri, s-ar putea să te simţi oropsit, aidoma unei persoane fără adă-post, chiar şi după ce te stabi-leşti în noua ta locuinţă. Pentru a-ţi purta mereu căminul cu tine, trebuie doar să devii propria-ţi temelie, propriu-ţi fundament. A proceda astfel nu înseamnă decât a rămâne împă-mântat şi centrat; şi a realiza că plăcerile, bucuriile cu care te-ai desfătat undeva, mai demult, îţi pot încânta inima şi altundeva, în viitor, dacă îţi păstrezi deschiderea sufletească.

Acasă poate fi orice lăcaş sau stare de spirit care îţi aduce bucurie şi împlinire, cu condiţia să fii împăcat cu tine însuţi şi cu mediul tău de viaţă. A fi alături de fiinţa iubită îţi creează adese-ori sentimentul de Acasă, după cum ţi-l poate induce anotimpul sau îndeletnicirea preferată. În cazul în care te simţi detaşat de ceea ce considerai odinioară ca fiind căminul tău, această senza-ţie poate fi un semn că eşti pre-gătit să te desprinzi. Pe scurt, tu vei şti întotdeauna dacă îţi vei fi găsit căminul, atunci când me-diul tău de viaţă, atât ca decor fizic, cât şi ca vibraţie energe-tică, sunt în armonie cu cel care eşti, înlăuntrul fiinţei tale.

Acasă este acolo

unde ţi-e inima

Oriunde ai fi

de Madisyn Taylor

---

 

Daruri pe care ni le oferim nouă înşine

Fiind aidoma unor oglinzi, prietenii ne ajută să definim cine şi ceea ce suntem, prin procesul de răsfrângere a imaginii propriilor noastre sine.Prietenii buni ne înfrumuseţează viaţa, în chipuri minunate. Printr-o combinaţie magică de similitudini şi deosebiri, prietenii ne oferă prilejul de a ne cunoaşte pe noi înşine, prin revelarea a ceea ce suntem, precum şi prilejul de a deveniceea ce vrem să fim. Similitudinile ne atrag unii înspre ceilalţi, încurajându-ne şi aducându-ne bucurie, la trăirea sentimentului de familiaritate – la reflectarea şi întrezărirea propriilor noastre însuşiri sufleteşti, în cei dragi. Acelaşi proces de identificare parţială acţionează atunci când suntem atraşi de anumiţi oameni, faţă de care simţim admiraţie, întrucât recunoaştem, la nivel inconştient, că împărtăşim calităţi similare. Fiind aidoma unor oglinzi, prietenii ne ajută să definim cine şi ceea ce suntem, prin procesul de răsfrângere a imaginii propriilor noastre sine.

De asemenea, prietenii ne ajută să ne cunoaştem pe noi înşine, prin intermediul deosebirilor, care ne permit să întrezărim şi alte opţiuni, precum şi să ne reîmprospătăm alegerile cu privire la ceea ce vrem să fim. Uneori, suntem atraşi chiar de oamenii aparent opuşi nouă; şi, astfel, învăţăm să acceptăm atât latura lor adorabilă, atrăgătoare, din perspectiva noastră, cât şi aspectele cu care nu prea rezonăm, ceea ce ne facilitează o valoroasă experienţă de învăţare. Prin extinderea capacităţii noastre de înţelegere, pentru a include trăirile şi experienţele de viaţă ale fiinţelor dragi sufletului nostru, prietenii ne ajută să ne iubim semenii, în general. În virtutea acceptării faptului că un destin sau cursul unei existenţe pot diferi de propriile noastre căi existenţiale, reuşim să învăţăm atât de mult despre noi înşine, prin comparaţie. În răstimpuri, noi surprindem, contemplându-ne prietenii, ceea ce nu ne place la noi înşine. Această reflexie în oglindă poate fi greu de acceptat; însă, un prieten bun ne poate ajuta să ne schimbăm şi, totodată, ne sprijină, în acest sens.

O parte din împlinirea şi bucuria inerente prieteniei, rezidă în sentimentul că suntem acceptaţi, exact aşa cum suntem, fără a fi nevoie să ne schimbăm. Este un dar pe care prietenii ni-l oferă şi, totodată, un dar pe care noi li-l oferim, la rândul nostru. În definitiv, ne alegem prietenii, fiindcă ne sporesc acceptarea şi stima de sine, precum şi bucuria pură de a fi. Prin însăşi prezenţa lor, în vremuri dificile, lacrimile se prefac în surâs, iar încercările vieţii, în oportunităţi de creştere şi dezvoltare spirituală. Suntem cu adevărat binecuvântaţi, atunci când avem alături oamenii care ne oferă, prin însăşi esenţa lor sufletească, îmbinarea desăvârşită de alinare şi stimulent pentru evoluţie. Prietenii, aceşti minunaţi tovarăşi de drum – un adevărat sprijin, o sursă de bucurie şi mângâiere, pe calea vieţii – ne ajută, în fiecare zi, să definim şi să rafinăm ceea ce suntem, precum şi ceea ce alegem să fim.

Daruri pe care ni le oferim nouă înşine

Prieteni

de Madisyn Taylor

 

---