Ingrijire inspirată de dragoste autentică


Trupul nu ne este duşman. Acordă-i şi lui îngrijirea şi susţinerea – cuvenite şi atât de necesare minţii, corpului şi spiritului!asculta-ti corpul  v5Trupurile noastre sunt asemenea unor temple vii şi ele au nevoie de toată dragostea şi îngrijirea pe care li le putem oferi. Uluitor de flexibile şi, totodată, de viguroase, ele ne îngăduie să experimentăm lumea. Dacă observăm că nu suntem într-o dispoziţie excelentă, că avem un surplus de greutate, sau că veşmintele noastre favorite nu ni se mai potrivesc, putem să optăm, astăzi, pentru o nouă formă de bunătate faţă de noi înşine.

În anumite momente, conştientizăm o „foame” mai profundă, ce nu poate fi satisfăcută fiziceşte. Putem să facem o nouă alegere, mai puţin vătămătoare, pentru noi înşine, în fiecare clipă, indiferent de oră, zi, săptămână sau lună. Şi, atunci când facem acea alegere, izvorâtă din şi inspirată de Dragoste, noi acţionăm dintr-un sălaş al creativităţii, în vederea ameliorării existenţelor noastre, precum şi a hrănirii şi bucurării Binelui şi Frumosului dinlăuntrul nostru; aşadar, nu este nicidecum nevoie să ne pedepsim. Din acest spaţiu sacru, putem constata, cu sinceritate, dar şi cu blândeţe, motivele subiacente poftei pentru anumite alimente. Putem recurge la medici, cu scopul de a stabili dacă trupurile noastre sunt destabilizate la un nivel mai profund, necesitând un tratament care diferă de substanţele nutritive de bază. De asemenea, putem apela la prieteni pentru sprijin şi pentru împărtăşirea călătoriei înspre vindecare, ce nu este decât un aspect al aventurii pe tărâmul fizic.fruits


Atunci când nutrim, faţă de noi înşine şi faţă de corpul nostru fizic, aceeaşi atitudine pe care am manifesta-o faţă de un tovarăş de încredere şi de bună credinţă, ne menţinem energia pură, ferind-o de gândurile negative ce ar constitui o povară şi o stavilă, în călătoria noastră. Trupurile nu ne sunt vrăjmaşe şi nu ducem nicio bătălie. În schimb, ne investim dragostea şi atenţia în îngrijirea unei creaţii minunate — noi înşine şi Sinele nostru.

Surplus de greutate
A opta pentru îngrijire, 
inspirată de Dragoste autentică
astrograma completa

 

Muzica este benefica sanatatii mentale si psihice


Cercetarile au demonstrat ca muzica nu numai ca ne ajuta sa facem fata durerii, dar totodata este benefica asupra sanatatii noastre mentale si psihice in diferite moduri.tiesto-music-equalizer-hd-widescreen-high-definition-570302

„One good thing about music, is when it hits you, you feel no pain.”
„Un lucru bun despre muzica este acela ca atunci cand te loveste nu simti durerea.”
Judecand dupa aceasta afirmatie, am putea spune ca Bob Marley a fost jumatate poet si jumatate om de stiinta. Aceasta pentru ca exista un mare adevar in versul din cantecul lui, Trenchtown Rock.
Cercetarile sugereaza ca muzica nu numai ca ne ajuta sa facem fata durerii, dar totodata este benefica asupra sanatatii noastre mentale si psihice in diferite moduri. Citeste ca sa afli cum ascultarea muzicii poate contribui la sanatatea ta.

CERCETARILE SUGEREAZA CA MUZICA POATE…

Sa te ajute psihic:
1. Usureaza durerea. Muzica poate reduce semnificativ senzatia de durere in special in bolile geriatrice, in terapia intensiva sau medicina paleativa (o ramura a medicinii care pune accent pe prevenirea si alinarea suferintei pacientilor).

2. Motiveaza oamenii sa pedaleze mai in forta. Un studiu de sanatate efectuat asupra unui grup de studenti a demonstrat ca in timp ce pedaleaza pe biciclete medicinale, participantii isi intensifica viteza cu care pedaleaza in timp ce asculta muzica rapida. Un extra bonus este faptul ca ei se bucura mai mult de ascultarea muzicii in aceste conditii.

3. Imbunatateste motivatia si performanta. Daca esti un alergator, muzica este o cale usoara pentru a te ajuta sa atingi cel mai bun timp. Asculta muzica ta favorita! Ascultarea muzicii poate ajuta oamenii sa alerge mai repede, stimuleaza motivatia lor pentru a se antrena si sa le mareste rezistenta.headphones music white background 1680x1050 wallpaper_www.wallpaperhi.com_46

4. Creste rezistenta la antrenament. Asculatarea unor melodii de top in timpul antrenamentelor poate mari performanta si cresterea rezistentei in timpul unei sesiuni de exercitiu greu. Aceasta functioneaza prin puterea partiala de distragere a atentiei. Atunci cand asculti muzica preferata, nu constientizezi faptul ca tocmai ai alergat un km in plus.

5. Accelereaza recuperarea post antrenament. Un studiu efectuat, a demonstrat faptul ca ascultarea muzicii dupa o sedinta de antrenament, poate ajuta corpul sa se refaca mai rapid. In timp ce muzica linistita are un efect de relaxare, se pare ca orice fel de muzica poate ajuta la procesul de recuperare phihica, post antrenament.

6. Imbunatateste calitatea somnului. Ascultarea muzicii clasice a aratat ca poate trata efectiv insomnia unui grup de studenti. Se pare ca muzica are efecte asupra insomniei, ceea ce face ca aceasta sa fie folosita ca o altenativa la tratamentul acestei boli.Woman sleeping on white background

7. Ajuta oamenii sa manance mai putin. Un studiu a aratat ca ascultarea unei muzici linistite (si reglarea intensitatii luminii) in timpul mesei, poate ajuta oamenii sa manance mai incet si in consecinta sa manance mai putina mancare la o masa (probabil din cauza faptului ca mancand mai incet ii ajuta sa realizeze cand s-au saturat).

8. Normalizeaza functia sangelui. Oamenii de stiinta au descoperit ca experientele emotionale ale pacientilor in timp ce asculta muzica au un efect sanatos asupra functionarii vaselor de sange. Muzica i-a facut pe participantii la studiu sa se simta mai fericiti si a dus la cresterea fluxului de sange in vasele lor.

Sa te ajute mental:

9. Reduce stresul. Cercetarile au aratat ca ascultarea muzicii poate scapa de stres prin declansarea unor reductoare biochimice de antistres.(putem spune ca acest proces fiziologic functioneaza ca un ninja antistress).

10. Induce o stare meditativa. Ascultarea unei muzici linistite poate modifica viteza undelor cerebrale, creand o stare similara cu starile persoanelor care mediteaza sau sunt in stare hipnotica. Unele studii sugereaza ca folosind anumiti stimuli ritmici (cum ar fi muzica) pentru a induce anumite stari, acestia pot avea efect terapeutic, usurand simptomele migrenelor, PMS, sau chiar a problemelor de comportament.group-meditation

11. Amelioreaza simptomele depresiei. Cand simti ca esti intr-o stare foarte proasta, muzica te poate ajuta sa te echilibrezi. Cercetarile sugereaza ca stilul muzical este important: muzica clasica si de meditatie poate fi deosebit de inaltatoare in timp de muzica techno sau heavy metal poate sa accentueze starea de depresie.

12. Eleveaza starea de spirit. Un studiu efectuat in 2013, a constatat faptul ca muzica pune oamenii intr-o stare mai buna si ii ajuta sa intre in legatura cu sentimentele lor. Participantii la studiu au semnalat faptul ca muzica i-a ajutat sa-si armonizeze starea de spirit si sa se puna in legatura cu ” constiinta de sine”.

13. Imbunatateste performanta cognitiva. Muzica de fundal poate îmbunătăți performanța în sarcini cognitive. Un studiu mai vechi a constatat că ascultarea muzicii a permis participantilor la un test sa raspunda la mai multe întrebări în timpul alocat, și sa dea mai multe răspunsuri corecte. Mai multe studii recente sugereaza ca muzica imbunatateste atat functia cognitiva cat si starea emotionala.

14. Ajuta persoanele sa aiba performanțe mai bune atunci cand sunt în situații de înaltă presiune. Vrei să fii castigatorul jocului, chiar daca esti sub presiunea dorintei de a castiga? Asculta melodii optimiste înainte de marele meci. Un studiu a constatat ca jucatorii de baschet predispusi la o performanță slabă din cauza presiunii din timpul jocurilor, au avut rezultate semnificativ mai bune daca au ascultat inainte de meci melodii optimiste cu versuri si muzica usor de retinut.

15. Reduce anxietate la fel de mult ca un masaj. Un studiu a constatat ca efectul muzicii asupra nivelului de anxietate este similar cu efectul pe care il are efectuarea unui masaj. Iată o idee : Faceti-va un masaj in timp ce ascultati melodiile preferate! Dubla relaxare !Stress-relief

16. Relaxeaza pacientii inainte de operatie. Un studiu a constatat că ascultarea muzicii a ajutat pacientii cu probleme cardivasculare care urmau sa beneficieze de interventii chirugicale, sa se relaxeze inainte de operatie. Asta e un avantaj major pentru cele aproape patru milioane de persoane care primesc interventii chirurgicale pe cord in fiecare an in SUA.

17. Ușureaza stresul dupa o interventie chirurgicala. Muzica nu este de ajutor doar pre-operatie. Un alt studiu arata faptul ca persoanele care asculta muzica in timp ce se odihnesc in pat dupa o interventie chirurgicala, sunt mai relaxati si au un nivel al stresului post operator mai scazut.

18. Va echilibreaza starea de spirit în timp ce conduceți. Ascultarea muzicii în timp ce conduceti poate avea un impact pozitiv asupra starii de spirit. Deci, atunci când vă simțiți ciudat în mașină, încercați să ascultati unele dintre melodiile preferate.

19. Ajuta pacienții cu cancer la gestionarea stresului si anxietatii. S-a constatat faptul ca muzica ajuta pacientii de cancer sa-si comunice sentimentele, sa gestioneze mult mai usor stresul si usureaza durerea fizica si discomfortul. Aceasta poate reduce, de asemenea, anxietatea și poate îmbunătăți calitatea vieții pacientilor.Zenx-Audio-Stress-Relief

20. Ajuta la recuperarea mai rapida a pacientilor care au suferit un accident vascular cerebral. Cercetatorii din Finlanda au ajuns la concluzia ca pacientii care au suferit un accident vascular cerebral si care au ascultat muzica timp de două ore pe zi, si-au imbunatatit memoria si atentia si au avut o stare de spirit mai pozitiva, comparativ cu pacientii care nu au ascultat muzică, sau care au ascultat carti audio.

Indiferent de gusturile tale in muzica, e clar aceasta are o actiune benefica asupra sanatatii noastre. Cea mai buna parte? Acum ai o scuză pentru a asculta Beethoven în timp ce colegul tău de cameră incearca sa studieze.

sursa: http://suntsanatos.ro/muzica-este-benefica-sanatatii-mentale-si-psihice-si-ne-ajuta-sa-depasim-durerea-3928.html#sthash.eCiN4ksl.dpuf

 

astrograma completa

Există un „eu” ?


Ce te defineşte? Cum gândeşti despre tine? Sau e cu totul altceva? În această conferinţă, Julian Baggini extrage din filozofie şi neurologie un răspuns surprinzător la aceste întrebări fundamentale. (Filmat la TedxZouth@Manchester)

Există un „eu” real? Poate pare o întrebare ciudată. Poate vă întrebaţi, cum descoperim eul real, cum ştii care este adevăratul eu ? Şi tot aşa. Ideea că trebuie să existe un adevărat eu,este evidentă. Dacă este ceva real în lumea asta, acela eşti tu. Ei bine, nu sunt chiar sigur.Măcar trebuie să înţelegem mai bine ce înseamnă. Desigur, sunt multe lucruri în cultura noastră, în jurul nostru, care sortează sau reîntăresc ideea fiecare dintre noi avem un fel de miez, o esenţă. Există ceva ce te defineşte, ce înseamnă să fii tu, într-un fel permanent şi de neschimbat. Cel mai imatur mod în care îl avem, sunt lucruri precum horoscopurile. Oamenii sunt foarte legați de astea. Pun pe profilele lor pe Facebook de parcă ar avea vreo semnificație, îţi ştii inclusiv horoscopul chinezesc. Sunt şi viziuni ştiinţifice. tot felul de profilări pentru tipurile de personalitate precum testele Myers-Briggs, de exemplu. Nu ştiu dacă aţi făcut astfel de teste. Multe companii le folosesc pentru recrutări. Răspunzi la multe întrebări,care pasămite redau ceva despre miezul personalităţii. Şi desigur, fascinaţia populară cu aceste teste este enormă. În reviste ca acestea, veţi vedea, în colţul din stânga jos, fac reclamă în mai toate edițiile la vreun fel de test de personalitate. Şi dacă iei una din acele reviste, e greu să rezişti, nu-i aşa? Faci testul să afli care ţi-e stilul de a învăţa, stilul de a iubi sau stilul de lucru? Eşti genul acesta de persoană sau acela?7e17750a0b8bfa98e1b33c17137d6b9c

Deci cred că avem o idee intuitivă că există un fel de esenţă sau miez în noi pentru a fi descoperit, un fel de adevăr imuabil despre noi, ceva permanent de-a lungul vieţii. Ei bine, asta-i ideea pe care vreau s-o contest. Şi trebuie să spun acum, o să revin mai târziu, dat n-o contest doar pentru că sunt ciudat, contestaţia are o istorie lungă și aparte. Iată idea de sens comun. Exisă eu-ul tău. Tu eşti individul care eşti, ai o anume esenţă. În viaţa ta, eşti tu, desigur, cel care acumulează experienţe etc. Deci ai amintiri, şi aceste amintiri îți configurează eul. Ai dorinţe, poate pentru un biscuite, poate pentru ceva despre care nu vrei să vorbeşti la 11 dimineaţa la şcoală. Vei avea convingeri. Acesta e un numărul mașinii cuiva din America. Nu ştiu dacă acest număr de mașină „mesia 1” indică faptul că şoferul crede în mesia, sau că este el însuși mesia. În orice caz, are credinţe despre mesia. Avem cunoştiinţe. Avem de asemenea senzații şi experienţe.Nu e vorba numai de aspecte intelectuale. Acesta-i un fel de model comun, cred, a ceea ce este o persoană. Există o persoană care însumează toate experienţele de viaţă. Dar vreau să sugerez astăzi că exită ceva fundamental greşit cu acest model. Vă arăt cu un singur click.Nu există de fapt un „tu” în inima acestor experienţe. Ciudat gând? Sau poate nu. Atunci ce-i acolo?maxresdefault

Desigur, există amintiri, dorinţe, intenţii, senzaţii etc. Dar acestea există şi sunt într-un fel integrate, se suprapun, sunt conectate în diferite moduri. Sunt conectate parţial, poate şi integral, deoarece toate aparţin unui corp şi unui creier. Dar există şi o anumită poveste pe care ne-o spunem, experienţa pe care o avem când ne amintim lucruri din trecut. Facem lucruri din cauza altor lucruri. Deci ceea ce ne dorim e parţial rezultatul a ceea ce credem, şi ceea ce ne amintim de asemenea ne informează de ceea ce ştim. Într-adevăr, toate aceste lucruri, credinţe, dorinţe, sentimente, experienţe, toate sunt într-o relaţie, şi acest ansamblu eşti tu. Într-un fel, diferența e mică față de înțelegerea obișnuit acceptată. În altele, diferența e majoră. E saltul între a te percepe ca entitatea care are toate experienţele vieţii, sau a te percepe ca simpla colecție de experiențe de viață. Eşti suma părţilor tale. Părţile sunt şi fizice, bineînțeles, creierul, corpul, picioarele, dar ele nu sunt de fapt aşa de importante. Dacă ai un transpalnt de inimă, rămâi aceeaşi persoană. Dacă ai un transplant de memorie, mai eşti aceeaşi persoană? Dacă ai un transpant de credinţă, mai ești aceaşi persoană? Această idee, a ceea ce suntem, felul cum ne înțelegem pe noi înșine, nu e ca o ființă permanentă care trece prin experienţe, ci un fel de colecţie a experienţelor. Poate vi se pare ciudat, dar de fapt nu cred că ar trebui să fie. Într-un fel, e acceptul comun. Vă invit să vă gandiţi prin comparaţie la aproape orice altceva din univers. exceptând poate forțele fundamentale. Să luăm ceva ca apa. Cunoştiinţele mele în ştiinţă nu sunt prea bune. Am putea spune că apa e două părţi hidrogen şi o parte oxigen, nu? Toţi ştim asta. Sper că nimeni în această sală nu crede că înseamnă că există ceva numit apă, şi ataşat sunt atomii de oxigen şi hidrogen, iar asta înseamnă apă. Desigur nu. Înţelegem, foarte uşor, foarte clar, că apa nu-i mai mult decât molecule de oxigen şi hidrogen structurate într-o ordine. Tot universul este aşa. Nu există niciun mister despre ceasul meu, de exemplu. Spunem că ceasul are o faţă şi ace, un mecanism şi o baterie. Dar nu înseamnă de fapt că există o chestie numită ceas la care ataşăm aceste componente. Înţelegem foarte clar că iei parţile ceasului, le asamblezi şi creezi ceasul. Dacă totul în univers este aşa, de ce am fi noi diferenţi? De ce gândim despre noi nu doar o ca la colecție de părţi, ci ca la o entitate separată și permanentă care are aceste părţi?Această perspectivă nu e nouă, de fapt. Are o istorie destul de lungă. O găseşti în Budism, o găseşti în filozofia secolului XVI – XVIII, ajungând astăzi la nume ca Locke and Hume. Dar interesant e şi punctul de vedere subliniat permanent de către neuroştiinţă. Acesta este Paul Broks, un neuropsiholog, care spune: „Avem o profundă intuiţie că există un miez, o esenţăde care e greu să te debarasezi, probabil imposibil, presupun. Dat e adevărat că neuroştiinţa arată că nu există un centru în creier în care toate lucrurile se adună.” Când te uiţi la creier,cum crează creierul percepția de sine, găseşti că nu există un centru de control în creier. Nu există un centru unde totul se întâmplă. Există mai multe procese diferite în creier, şi toate operează într-o formă aproape independentă. Modului în care sunt corelate i se datorează sensul de sine.ego

Termenul pe care-l folosesc în carte este iluzia egoului. Este un tertip mecanic. Nu înseamnă că nu existăm, trucul e că ne face să simţim că există ceva în noi mai unificat decât e de fapt. Poate credeţi că e o idee îngrijorătoare. Poate gândiţi că dacă e adevărat, că pentru fiecare dintre noi nu există o esenţă stabilă, permanentă, înseamnă că ego-ul este o iluzie? Înseamnă că nu existăm cu adevărat? Că nu există un tu real. Mulţi folosesc această idee de iluzie. Iată trei psihologi, Thomas Metzinger, Bruce Hood, Susan Blackmore, mulţi dintre aceştia vorbesc despre iluzie, ego-ul e o iluzie, o ficţiune. Dar nu cred că ăsta e un mod benefic de a privi. Înapoi la ceas. Ceasul nu-i o iluzie, nu e nimic în ceasdecât o colecţie de componente. În acelaşi sens, nici noi nu suntem iluzii. Faptul că suntem, într-un fel, o colecţie deosebit de complexă, o colecţie ordonată de lucruri, nu înseamnă că nu suntem reali. Vă pot da o scurtă metaforă pentru asta. Să luăm de exemplu o cascadă.Asta-i cascada Iguazu, în Argentina. Dacă ne gândim la asta, apreciem faptul că în multe sensuri nu e nimic permanent legat de ea. Mereu se schimbă ceva. Apele mereu sapă noi canale, schimbări, maree, vreme, unele părți se usucă, altele apar. Desigur apa ce curge în cascadă, e diferită în fiecare moment. Dar asta nu înseamnă că Iguazu este o iluzie. Nu înseamnă că nu e reală. Înseamnă că trebuie să înţelegem ceea ce este, ceva ce are istorie,are anumite lucruri care o ţin unitară dar e un proces, un fluid, mereu schimbător. Acesta e un model pentru a ne înţelege pe noi înșine, un mdel care ne eliberează. Dacă crezi că ai o esenţă stabilă, permanentă, care-i mereu aceeaşi, de-a lungul vieţii, într-un sens ești ca-ntr-o capcană. Eşti născut cu o esenţă, asta eşti până mori, dacă crezi într-o viaţă după moarte, poate vei continua. Dar dacă te percepi ca fiind, într-un fel, nu ca un lucru, ci ca un fel de proces, ceva se schimbă, atunci are loc e o eliberare. Pentru că spre deosebire de cascade,noi de fapt avem capacitatea de a ne canaliza direcţia dezvoltării într-o oarecare măsură. Aici trebuie să fim atenţi. Dacă vă uitaţi prea mult la X-Factor, puteţi adopta ideea că toţi putem fi cine vrem să fim. Asta nu este adevărat. Am auzit muzicieni fantastici de dimineaţă, şi sunt sigur că n-aş putea fi la fel de bun ca ei. Aş putea exersa conştiincios şi pot fi bun, dar nu am această abilitate naturală. Sunt limite pe care le putem atinge. Sunt limite în ceea ce putem face cu noi. Și totuși, avem capacitatea într-un sens, să ne conturăm singuri.inner-self

Adevăratul ego, în acest caz, nu e ceva acolo pentru ca tu să-l descoperi, nu cauți în suflet și-ți găsești eul.Ceea ce faci parţial, cel puţin, e de fapt crearea eului tău. Şi asta, cred, e foarte imporant, mai ales la acest nivel de viaţă la care eşti. Vei fi atent la faptul că atât de mult din tine s-a schimbat de-a lungul anilor. Dacă ai filme cu tine, de acum 3-4 ani, probabil te simţi jenat deoarece nu te recunoşti. Vreau să închei cu mesajul, că trebuie să gândim la noi ca la lucruripe care le putem modela, canaliza şi schimba. Acesta e Buddha, din nou: „Făcătorii de bine conduc apa, arcașii arcuiesc săgeţile, dulgherii înconvoiază grinda de lemn oamenii înțelepți se auto-rafinează.” Şi asta-i ideea cu care vreau să vă las, că eul din voi nu e ceva pe care trebuie să-l cauţi ca pe un mister, ce poate nu va fi găsit. În măsura în care există un adevărat ego, e ceva ce parțial descoperi și parțial creezi. Iar această perspectivă e eliberatoare și interesantă. Vă mulţumesc.

Julian Baggini: Există un „eu” ?
astrograma completa

Caută bucuria, în orice situaţie te-ai afla…


De fapt, este cea mai binevoitoare acţiune pe care o puteţi face faţă de ceilalţi. Asta, deoarece darul vostru este necesar. Spiritul celorlalţi nu poate fi înălţat, decât dacă voi aveţi încredere în darul vostru şi îl daţi, fără condiţii, lumii întregi. Gândiţi-vă cât de goală v-ar fi viaţa, dacă cei din jurul vostru ar alege să renunţe la darurile lor. Tot ceea ce consideraţi că este minunat în viaţă – muzica, poezia, filmele, sportul, râsul – ar dispărea, dacă ceilalţi nu v-ar mai da darurile lor. Nu vă reţineţi, ci daţi darurile voastre tuturor. Nu faceţi greşeala de a crede că nu aveţi daruri de oferit. Fiecare dintre voi are un dar. Însă nu comparaţi darul vostru cu darurile celorlalţi, pentru că nu aţi putea face o evaluare corectă.bucuria-de-a-trai

Darul vostru va aduce bucurie vouă înşivă şi aduce bucurie celorlalţi. Dacă nu există bucurie în viaţa voastră, asta se întâmpla deoarece voi nu vă oferiţi darul. Nu aveţi încredere în el. Nu faceţi în aşa fel încât acest dar să se manifeste în mod activ în viaţa voastră.
Toate darurile sunt exprimări creatoare ale Sinelui. Ele revelează Sinele. Ele dărâmă barierele separării şi le permit celorlalţi să ştie cine sunteţi voi. A crea înseamnă a da forma unei conştienţe interioare. Această conştienţă nu există în lume, în modul în care o exprimaţi voi. Voi o exprimaţi într-un mod unic, autentic.
Această exprimare este proaspătă, cinstită, provenită din propria voastră experienţă. O persoană creatoare nu primeşte îndrumări din afară. Ea nu imită forme prestabilite. Ea asculta la ce spune vocea interioară. E posibil ca să privească cu atenţie lumea. Chiar să o studieze şi să o analizeze. Dar, apoi, ea interiorizează ceea ce vede. Preia totul şi îl prelucrează. Îl priveşte în lumina propriei experienţe. Simte totul; îşi asuma totul. Totul îi aparţine. Apoi, dă totul înapoi. Iar ceea ce dă înapoi este propria ei viziune, perspectiva ei unică. Povestea ei.
Iar dacă este o persoană cinstită, ceilalţi îi vor răspunde – deoarece povestea ei va fi şi povestea lor. Vor împărtăşi împreună aceeaşi viziune, pentru o clipă, pentru o zi, pentru o săptămână sau chiar mai mult. Alţii îi vor sprijini activitatea creatoare, sprijinul lor îi vor face munca mai uşoară. Energia pe care o foloseşte va începe să se întoarcă înapoi la ea. Se va simţi apreciată, pe plan emoţional şi financiar.

bucuria

Probabil că aţi încercat acest lucru şi aţi cules roadele. Probabil că încă vă luptaţi să vă manifestaţi darul. „Cu ce greşesc?” vă întrebaţi voi. „De ce nu mă sprijină Universul?” Răspunsul este simplu. Fie că ceea ce încercaţi să manifestaţi nu este darul vostru, fie nu credeţi suficient în acest dar. „Păi de unde să ştiu?” vă întrebaţi voi. Intrebaţi-vă: „Fac eu oare acest lucru deoarece îmi produce cea mai mare bucurie, sau deoarece caut aprobarea celorlalţi?”
Dacă acţiunea voastră nu este făcută cu bucurie, ea nu va aduce fericire nici vouă înşivă şi nici celorlalţi. E posibil să reuşiţi, sau să nu reuşiţi – oricum fericirea nu va fi prezentă. Prosperă la toate nivelurile numai ceea ce vine, cu mult entuziasm, din inima voastră. Numai ceea ce iubiţi îi va atinge pe ceilalţi şi va aduce preţuirea adevărată, aşa cum vă doriţi.
Preţuirea şi aprobarea sunt două lucruri complet diferite. Preţuirea este o curgere naturală şi spontană de energie înapoi către tine, atunci când alţii se simt conectaţi la tine şi la povestea ta. Nu poţi să faci nimic pentru a grăbi aprecierea, decât să fii tu însuţi şi să spui adevărul. Pur şi simplu, nu poţi controla ceea ce vine înapoi către tine.

Când ai împărtăşit cu alţii în mod autentic, se întoarce întotdeauna ceva esenţial. E posibil să nu arate aşa cum te-ai aştepta, deoarece ego-ul tău nu caută preţuire, ci aprobare. Goana după aprobare se bazează pe convingerea că tu nu eşti destul. Vrei ca ceilalţi să-ţi dea dragostea care simţi că-ţi lipseşte în viaţă. Căutarea este inutilă. Dacă te simţi gol pe dinăuntru şi cauţi să fii umplut din afară, ceilalţi se vor simţi atacaţi. Ei vor simţi cererea ta de a fi apreciat ca pe o impunere. Ei vor fi respinşi sau neacceptaţi. Apoi, se vor simţi încă şi mai goliţi, respinşi şi abuzaţi.joy

Energia nu se poate întoarce la tine, decât dacă şi până când nu emiţi energie. A emite o pretenţie nu înseamnă a emite energie. Inseamnă a emite un vid care absoarbe energia celorlalţi. El strigă către lume: „Am nevoie de aprecierea voastră deoarece eu nu mă apreciez pe mine însumi.” Atâta timp cât nu te iubeşti şi nu te apreciezi pe tine însuţi, ceilalţi nu-ţi vor primi darul, indiferent de cât de tare te strădueşti să-l dai.
Emiterea de energie înseamnă a te lua pe tine însuţi în serios, dar nu mult prea în serios; înseamnă a te evalua suficient, pentru a fi dornic să împarţi cu ceilalţi. Nu înseamnă a-i ataca pe ceilalţi cu darurile tale. Atunci când te aştepţi la foarte multe în privinţa modului în care oamenii ar trebui să-ţi primească darurile, primirea lor devine aproape imposibilă.

Dacă-ţi preţuieşti darul, nu contează cum îl primesc ceilalţi. Chiar dacă ei nu-ţi dau un răspuns pozitiv, nu te vei lăsa convins să nu-l mai oferi, iarăşi şi iarăşi. Fericirea şi împlinirea personală provin din legământul pe care-l faci cu tine însuţi. Acest legământ va fi testat tot timpul.TIJoyR

Iarăşi şi iarăşi, Universul îţi va cere să oferi darul, chiar şi atunci când eşti confruntat cu critica, scepticism sau aparenta lipsă de preţuire. Şi, de fiecare dată când apare respingerea, vei fi confruntat cu întrebarea: „Să mai fac asta încă o dată?”
Dacă darul este neautentic, mai devreme sau mai târziu vei înceta să-l mai oferi; îţi va deveni clar că, atunci când îţi oferi serviciile, niciodată nu primeşti ceea ce vrei să primeşti. Iţi va deveni clar că oferirea acestor servicii este un mod prin care te pedepseşti. Aşa că vei înceta de a te mai agresa pe tine însuţi, oferind un dar care nu te mai reprezintă.

Pe de altă parte, dacă darul este autentic, vei învăţa din eşecul şi respingerea aparentă. Vei învăţa să-ţi preţuieşti mai profund darul şi să-l oferi într-un mod mai autentic. Treptat, vei înceta de a-i mai agresa pe alţi oameni cu darul tău şi vei începe să creezi un mediu mai plin de iubire în care darul să poată fi oferit şi primit.
Un dar autentic va creşte, pe măsură ce ai încredere în el. Nu acelaşi lucru se întâmpla şi cu unul fals. Primul este darul Spiritului şi este responsabilitatea ta să-l îngrijeşti pentru că el să existe. Cel de-al doilea este ceva la care ego-ul tău se aşteaptă şi care, mai devreme sau mai târziu, trebuie să cedeze – dacă e să apară adevăratele tale daruri.
Unul este cel care aduce preţuire, care adânceşte apropierea şi legătura cu ceilalţi. Celălalt aduce aprobare sau respingere amândouă însemnând izolare, durere şi umilinţă.joy3

Prin urmare, întreabă-te: „Oare caut eu aprobare? Umblu după mângâierea pe care nu vreau să mi-o acord mie însumi? Mă iubesc şi mă preţuiesc chiar acum, sau caut dragoste care să vină de la alţii – pentru că astfel să ştiu că totul este în regulă cu mine?” Întreabă-te: „Am eu suficientă încredere în darul meu? Sunt eu prea puţin încrezător şi ascund lumina din mine, sau sunt prea încrezător şi îi agresez pe ceilalţi cu darul meu?
Răspunsuri cinstite la aceste întrebări vor anihila orice confuzie pe care o aveţi în privinţa acestei probleme.

Paul Ferrini

Lucruri de care ai nevoie daca vrei fericire


Lumea bunastarii este inundata de informatii despre deplinatate mentala. Ni se spune cum ar trebui sa fim completi mental, si ce sa constientizam. Esential este despre cum si unde sa ne plasam atentia. Practicile de constientizare, de deplinatate mentala subliniaza acordarea atentiei fata de orice, cu o acceptare fara a judeca lucrurile. Prin contrast, abordarile psihologiei pozitive tind sa sublinieze focalizarea asupra pozitivului si amplificarea acestui aspect. Deci cum stau lucrurile?

Howdini-HowToRestoreYourEnergyForLife152

Acceptarea fara a judeca in mod critic

In calitate de persoane care mediteaza, ni se spune adesea sa acordam atentie oricarui lucru: celui bun, celui rau si celui lumesc. Ni se spune sa facem asa fara judecata critica, si cu acceptare catre ceea ce este. De fapt, ne antrenam sa recunoastem propriul nostru dialog launtric (acele judecati, evaluari si inclinatii partinitoare) si ne antrenam pentru a vedea acest dialog ca ceea ce este el (doar chestii mentale trecatoare).

Cat despre experientele dureroase si clar negative… invatam sa le acceptam ca ceea ce sunt ele (doar chestii trecatoare de viata). Aceasta este total evidenta in definitiile moderne ale deplinatatii mentale: un fel de constientizare concentrata asupra prezentului in care fiecare gand, sentiment sau senzatie ce apare in campul atentiei este recunoscuta si acceptata ca ceea ce este.gandirea-pozitiva1

Concentrarea pe pozitiv

De la psihologia pozitiva invatam o multime de strategii bine studiate si adesea ni se spune sa ne focalizam asupra pozitivului – sa avem grija la ceea ce este bun in vietile noastre si sa ascutim perceptiile asupra a ceea ce declanseaza emotii pozitive (si asupra multelor beneficii bio-comportamentale care vin odata cu acestea).

Mai suntem incurajati sa reevaluam negativul. Daca experimentam amintiri nedorite sau negative, se sugereaza sa gasim semnificatii provenind de la aceste amintiri, si, prin aceasta actiune, sa ne focalizam asupra traseelor pozitive prin care ne-am maturizat datorita acestor experiente. Nu trebuie sa acceptam durerea – putem (si facem asta) sa o transformam. O enigma?

Este de inteles ca multi dintre noi ne-am minunat despre cum (sau daca) se intalnesc aceste trasee.
Suntem lasati sa ne minunam cum ar trebui sa acordam atentie detaliilor vietilor noastre. Ar trebui sa facem asta fara judecati critice – antrenandu-ne pentru a observa impartial binele si raul? Sau ar trebui sa cautam doar binele, sa ne afundam in el si sa reevaluam lucrurile rele pentru a ne concentra asupra celor pozitive?

Pentru a rezolva acest paradox, avem nevoie sa capatam o mai larga perspectiva. Mai avem nevoie sa ne abtinem de a vedea aceste abordari ca poli opusi (ah, nevoia occidentala de sisteme liniare!) si sa le vedem ca procese complementare prin care trecem ciclic, din nou si din nou, prin vietile noastre. Pe scurt, ele sunt complementare.

nu-uita-sa-zambesti_poze_haioase_prietenas.ro_1

Emotiile pozitive stimuleaza deplinatatea mentala

Emotiile pozitive ne ajuta sa ne concentram mai bine (in dialectul academic, ele „largesc cognitia”) si deci amplifica probabilitatea ca noi sa acordam atentie si sa fim intr-o stare de completa constientizare.
Aveti nevoie de dovada? Cercetatorii au pus oameni in stari emotionale pozitive prin diferite mijloace, si apoi au utilizat o gama de masuratori pentru a evalua abilitatea lor de a sta concentrati asupra unei sarcini. A reiesit ca simtirea sentimentelor pozitive imbunatateste capacitatea noastra de concentrare si de urmarire a unui obiect cu ochii  si de a rezolva creativ probleme.
De asemenea exista mai multe sanse de a ne simti mai aproape de altii si mai increzatori, fapt ce la randul lui sporeste sansele noastre de a stabili sau aprofunda conexiuni sociale: bine pentru noi si bine pentru ceilalti.

Deplinatatea mentala stimuleaza emotiile pozitive

Deplinatatea mentala amplifica posibilitatea emotiilor pozitive prin sporirea capacitatii noastre de a ne directiona atentia si a ne reorienta focalizarea. William James a nimerit-o in 1890, cand a remarcat: „Experienta mea este lucrul de care sunt eu de acord sa ma preocup”.
Daca vrem sa ne afundam in aspectele pozitive ale unei experiente, va trebui sa ne flexam muschii atentiei si focalizarii… insasi muschii pe care noi ii construim cu antrenamentul deplinatatii mentale.
Cercetarea a mai aratat ca deplinatatea mentala ne sporeste flexibilitatea cognitiva, insemnand ca putem sa ne gandim la lucruri din multiple perspective, mai degraba decat sa fim limitati de perspectiva noastra obisnuita asupra lumii.
Cand acordam atentie intentionat, cand ne indreptam atentia si adoptam o mai larga perspectiva, perturbam reteaua implicita focalizata negativ care adesea opereaza in mintea noastra. Ne deschidem la posibilitatea pozitivitatii. Putem vedea elementele complementare ale deplinatatii mentale si ne putem focaliza asupra pozitivului si il putem stimula, asa cum este el interpretat in contextele traditionale ale practicilor de meditatie.

beach-meditation

In literatura budista se intelege ca insasi urmarirea placerii duce inevitabil la suferinta. Totusi se mai incurajeaza si cultivarea bunatatii iubitoare, compasiunii si bucuriei impartasite (toate stari de emotie placuta).
Meditatia bunatatii iubitoare, prin insasi natura ei, induce emotii pozitive. Nu este surprinzator faptul ca oamenii care o practica tind sa raporteze o stare de spirit imbunatatita si tind sa isi demonstreze fericirea si sentimentul de dragoste prin actiuni reale in moduri iubitoare si pline de compasiune.
Deci este bine pentru cel ce mediteaza si bine pentru ceilalti… dar ce impiedica asta de a se transforma intr-o forma de suferinta?
Pentru practicantii budisti, urmarirea acestor emotii pozitive este tinuta sub control prin aplicarea detasarii – o stare mentala puternica, primordiala si atotcuprinzatoare, si echilibrata, capabila sa se mentina echilibrata chiar in stari de mare placere (sau mare suferinta).

Vazuta in acest fel, intr-adevar nu mai suntem confruntati deloc cu o enigma.

Abordarile observatiei fara judecati critice si ale psihologiei pozitive sunt complementare (si au fost asa inca din timpurile lui Buddha). Ele sunt interdependente: un scenariu clasic gaina/ou in care raspunsul poate fi gasit doar printr-un pas inapoi si privirea imaginii in ansamblul ei. Deci putem continua sa mergem inainte si sa calatorim pe ambele poteci.

Buddha_by_cyclingplatypus
Ne putem reduce reactivitatea – si astfel putem amplifica starile mentale pozitive si comportamentele precum rabdarea, perspectiva si dragostea – prin antrenarea in observare fara judecati critice si echilibru detasat. Mai putem de asemenea sa luam simultan calea directa in starile mentale, emotiile si comportamentele pozitive prin scufundarea in ceea ce este bine. Aceste trasee se intalnesc la un moment dat intr-o calatorie catre o pace mai mareata – pacea pentru noi insine si pacea pentru ceilalti. Iar aceasta, in mod esential, este esenta drumului.

Sursa: http://www.mindbodygreen.com/0-11818/the-2-things-you-need-if-you-want-happiness.html

astrograma completa