Acceptarea complimentelor, cu inima deschisă, ne reaminteşte că alţi oameni ne privesc într-o lumină diferită.
Mulţi dintre noi întâmpinăm dificultăţi în acceptarea complimentelor; însă credem, cu uşurinţă, orice critică. Astăzi, chiar acum, haideţi să luăm decizia de a accepta complimentele, cu bucurie, ca şi cum ar fi daruri oferite din toată inima! Complimentele sincere sunt prinosuri de apreciere. Ele sunt un fel dekudos [termen provenit din limba greacă, κῦδος, preluat prin transliteraţie, însemnând laude ori aclamaţii pentru realizări excepţionale N. Tr.] oferite pentru succese ori alegeri înţelepte, sau, pur şi simplu, pentru strălucirea, la exterior, a propriei tale lumini lăuntrice. Nu există vreun motiv pentru a refuza darul unei vorbe amabile; şi totuşi, unii dintre noi se împotrivesc complimentelor, oferind chiar argumente şi aşezându-se pe sine într-o lumină defavorabilă.
Dacă am vizualiza energia unui compliment, am admira o superbă energie pozitivă, scânteietoare, ce radiază dinspre emiţător. Acea energie, dacă ar fi acceptată, cu inima deschisă, cu graţie, eleganţă şi bucurie, ne-ar bucura inima şi ne-ar lumina câmpul energetic. Recunoştinţa noastră s-ar revărsa, la rândul ei, asupra emiţătorului, în chip de unde energetice învăluitoare, calde, strălucitoare, complinind şi încununând un circuit de simţăminte benefice. Însă, în cazul respingerii unui compliment, ceea ce ar fi putut reprezenta un schimb energetic benefic, minunat şi înălţător devine, în schimb, o experienţă negativă, stânjenitoare şi dezagreabilă. Modestia nelalocul ei poate distruge bucuria conexiunii – legăturii sufleteşti cu o altă fiinţă. Noi putem accepta un compliment, rămânând, totodată, modeşti, prin rostirea unui simplu “Mulţumesc!”.
Cu toate acestea, în cazul în care complimentele sunt respinse, din cauza unei stime scăzute de sine, atunci primul pas presupune a-ţi schimba în bine, părerea despre tine însuţi. Încearcă să-ţi oferi complimente, în faţa oglinzii! Dincolo de impresia iniţială de ghiduşie, poate chiar caraghioslâc, vei constata, neîntârziat, senzaţia agreabilă care te cuprinde, precum şi zâmbetul care ţi se desenează pe chip. Următorul pas ar fi să remarci cât de bine este să oferi tu însuţi complimente, oamenilor dimprejur. Observă senzaţia plăcută – înălţătoare, îmbucurătoare – pe care o încerci, atunci când înseninezi chipul unei alte fiinţe; ori, dimpotrivă, senzaţia dezagreabilă pe care o resimţi, atunci când darul tău este refuzat. După ce te vei fi situat pe ambele poziţii, vei fi dornic să intri în acest minunat joc al bunăvoinţei, din toată inima. 
Noi ne suntem cei mai severi, chiar intransigenţi critici. În cazul în care acceptăm complimentele, noi ne reamintim că oamenii ne privesc într-o lumină diferită. Toate făpturile vii tânjesc după atenţie pozitivă; iar noi merităm, cu toţii, să împărtăşim energie pozitivă. Poate că, prin însuşi gestul nostru de acceptare, cu bucurie şi recunoştinţă, a complimentelor, le vom facilita şi celorlalţi, adoptarea aceleiaşi atitudini.
Daruri primite cu graţie şi rafinament
Acceptarea complimentelor