Cerul este albastru, chiar şi într-o zi înnorată


Zilele posomorâte fac parte din viaţă, în aceeaşi măsură, precum zilele binecuvântate cu lumina soarelui. sunshine

Atunci când ne referim la o “zi frumoasă”, descriem, adesea, o zi însorită, limpede, fără niciun nor care să tulbure azurul celest – un albastru strălucitor, desăvârşit. Ne surprindem zburdând, cu sufletul uşor, fără umbră de griji şi trăind plenar, clipa. Mai precis, până când norii încep să se contureze. Cerul poate deveni cenuşiu, iar rotocoalele de ceaţă se pot infiltra. Norişorii albi, pufoşi, vor înveşmânta forme dense, curioase, fantastice; iar ziua noastră frumoasă se va mistui, odată cu lumina soarelui … sau aşa se pare.

Sunlight through Leaves

Un cer limpede, albastru, ne sporeşte, adesea, buna dispoziţie; şi ziua devine, parcă, mai senină, lipsită de griji. S-ar putea să ne surprindem petrecându-ne timpul în natură, inspirând cu nesaţ aerul proaspăt şi încălzindu-ne, în căldura soarelui. Totuşi, în cazul în care norii îşi fac apariţia, nuanţând cerul cu umbrele lor plutitoare, noi îi permitem, uneori, acestei schimbări de vreme să ne coboare nivelul energiei şi să ne diminueze entuziasmul, ceea ce ne poate induce o stare de depresie. Zilele posomorâte fac parte din viaţă, în egală măsură, precum zilele binecuvântate cu lumina soarelui. Ele ne arată o perspectivă diferită asupra lumii şi ne ajută, totodată, să preţuim momentele luminoase care vor urma, negreşit. O zi ploioasă, cu cerul noros, contribuie la purificarea aerului, îndepărtând energia stagnantă. Cu toate acestea, îţi este greu să alungi propria stare de melancolie, ori simţământul că ziua a fost distrusă, prin prezenţa aparent ameninţătoare, apăsătoare, a norilor. Totuşi, dacă îţi poţi aminti că aceste nuanţe cenuşii nu vor dăinui, pentru totdeauna, şi că, deşi tăinuit de nori, acelaşi cer albastru se întinde, nemărginit, vei descoperi că splendoarea zilei nu face decât să se joace „cucu-bau”, „de-a baba mija”, cu tine. Aidoma întâmplărilor nefericite şi tulburărilor care se interpun, în răstimpuri, stăvilind revărsarea strălucirii propriilor existenţe, norii se risipesc în cele din urmă, iar noi ne deschidem spre orizonturi şi mai luminoase.

sun_greenland


Prin urmare, data viitoare când te trezeşti într-o realitate noroasă, aminteşte-ţi că aceste nuanţe cenuşii nu au decât un caracter temporar, în viaţă. De asemenea că, oricât de greu ar cădea ploaia, sau oricât de rece şi pătrunzătoare ar fi ceaţa, norii se vor risipi, soarele va irumpe, iar tu vei zări bolta cerească, care a fost dintotdeauna şi va fi, în veci, de un azur scânteietor, superb.

de Madisyn Taylor

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s