Fii deschis! Asimilarea noilor informaţii

Pe tot parcursul vieţii, trecem prin procesele de primire şi integrare a noilor informaţii; precum şi de stabilizare a viziunii noastre asupra lumii. 

Dat fiind că trăim în era informaţiei, putem fi copleşiţi, cu uşurinţă, de afluxul constant de studii ştiinţifice, ştiri de ultimă oră şi chiar revelaţii spirituale, ce inundă rafturile de cărţi, undele radio şi căsuţele poştale electronice. De îndată ce ne vom fi stabilit regimul alimentar sau viziunea asupra Universului, va apărea un nou studiu sau va vedea lumina tiparului o nouă carte, zdruncinându-ne din temelii opinia bine documentată. După un timp, vom fi tentaţi să respingem sau să trecem cu vederea noile informaţii, din dorinţa de a ne stabiliza punctul de vedere, ceea ce este uşor de înţeles. În loc de a ne închide, de a avea o atitudine refractară, am putea încerca să rămânem deschişi, receptivi, îngăduindu-i intuiţiei să ne călăuzească.

De exemplu, există o multitudine de studii contradictorii cu privire la alimentele benefice şi la alimentele nocive. Cu toate acestea, la un moment dat, putem simţi noi înşine dacă roşiile ori cafeaua ne fac bine, sau nu. Răspunsul diferă, pentru fiecare individ în parte – situaţie care nu prea poate fi explicată de un studiu ştiinţific. Tot ceea ce putem face este să primim informaţiile şi să le procesăm, prin propriile sisteme de înţelegere. Până la urmă, noi suntem singurii în măsură să decidem care sunt informaţiile, ideile şi conceptele pe care le vom asimila. Starea de receptivitate şi deschidere ne facilitează schimbarea şi transformarea, ca proces vital, necurmat, prin contactul permanent cu noi înşine, cu Sinele, în decursul acceptării de noi informaţii. Ne menţine în stare de vigilenţă şi ne păstrează flexibilitatea mentală; şi, în pofida unui aparent dezechilibru, această deschidere este esenţială procesului de evoluţie, expansiune şi dezvoltare personală. 

Probabil că secretul rezidă în a conştientiza că nu ne îndreptăm înspre un lăcaş al stabilităţii, în care totul este prestabilit şi desluşit. Pe tot parcursul vieţii, trecem prin procesele de primire şi integrare a noilor informaţii, precum şi de stabilizare a viziunii asupra lumii. De îndată ce vom fi atins un oarecare grad de stabilitate, se va crea prilejul de a ne deschide înspre noi informaţii, ceea ce este potenţial destabilizator. Dacă ne vom privi pe noi înşine drept surferi care plutesc pe valurile necontenite ale informaţiei şi inspiraţiei, fiind deschişi, receptivi şi dornici de a ne armoniza şi acorda la următoarea schimbare, vom înţelege pe deplin cât de binecuvântaţi suntem, prin oportunitatea de a ne juca, în mod conştient, pe valuri şi, mai presus de orice, ne vom bucura de plutire, zbor şi Călătoria Vieţii.

de Madisyn Taylor

Hohotele de râs

Râsetele sunt, de obicei, asociate bunei dispoziţii; şi totuşi, atunci când perspectiva noastră asupra lumii se înnegurează, optimismul şi voioşia, exprimate prin râs,sunt necesare,mai mult decât oricând.

Copii fiind, râdeam de nenumărate ori pe zi, încântaţi de ineditul vieţii. Cu toate acestea, la maturitate, nu ne mai îngăduim să ne exteriorizăm veselia, prin hohote zdravene de râs. A îmbia şi a readuce voioşia în existenţa noastră, depinde de o simplă decizie conştientă, în favoarea râsetelor. Deşi cei mai mulţi dintre noi izbucnesc în râs numai în conjuncturi hazlii sau dacă sunt luaţi prin surprindere, oricine este, totuşi, capabil de a râde după placul inimii. Un hohot sincer de râs poartă în sine aceleaşi efecte pozitive, indiferent dacă este stârnit de o glumă amuzantă sau dacă este poftit şi adus, în mod voit, în existenţă. Atunci când râsetele îşi au originea în străfundurile fiinţei noastre, ele ne impregnează toate celulele trupului, izvorând din centrul fiinţei şi radiind la exterior, astfel încât nu vom avea parte numai de o „burtă de râs”, ci de un veritabil „trup de râs”.

Râsetele au făcut dintotdeauna parte din modalităţile de exprimare specific umane, chiar dinainte ca evoluţia să ne încununeze cu arta de a grăi. Prin intermediul lor, stabileam şi menţineam alianţe, demonstrându-ne această legătură, faţă de străini. La ora actuală, râsetele ne permit să ne delectăm cu trăiri şi experienţe pozitive, împărtăşindu-le cu persoane necunoscute şi cu fiinţe dragi sufletului nostru, deopotrivă. Şi totuşi, râsul solitar poartă cu sine un alai de binefaceri. O izbucnire energică şi entuziastă în râs, cu ecou în tot trupul, constituie un bun exerciţiu pentru muşchi, plămâni si minte, în egală măsură, dăruindu-ne un simţământ de relaxare şi satisfacţie. Atunci când râdem din toată inima de absurditatea vieţii, în loc de a reacţiona nervos, atenţia se îndreaptă asupra valorilor autentice. Mânia, tensiunea psihică, vina şi tristeţea nu mai exercită nicio influenţă asupra noastră; şi ne vom fi regăsit puterea interioară, resursele necesare pentru a trata cu uşurinţă ceea ce odinioară ne înspăimântase. De asemenea, râsetele ne deschid inima, înlesnind pătrunderea Iubirii şi a Luminii, modificându-ne perspectiva şi facilitându-ne concentrarea asupra aspectelor pozitive ale existenţei.

Hohotele de râs sunt, de obicei, asociate bunei dispoziţii; şi totuşi, atunci când perspectiva noastră asupra lumii este sumbră, râsetele, ca expresie a optimismului şi voioşiei, sunt necesare, mai mult decât oricând. Ele ne vor răsuna prin inimă şi vor umple golurile sufleteşti, cu bucurie pură şi autentică. Ne reancorăm în momentul prezent, în Acum, şi nicio amărăciune nu va fi îndeajuns de puternică, pentru a ne priva de fericirea noastră înnăscută. Odată cu înţelegerea faptului că râsul nestăvilit este un deliciu pentru suflet, hrănindu-l din interior, vine şi cunoaşterea instinctivă că viaţa merită trăită. 

de Madisyn Taylor

Rugaciune puternica inainte de culcare

Aceasta frumoasa rugaciune ne ajuta foarte mult atunci cand este rostita de 3 ori cu fermitate si credinta deplina inainte de a adormi. Ea creeaza o aura de protectie imbatabila si ne ajuta foarte mult in aceste vremuri.

 Poate fi rostita si in alte momente ale zilei cand simtim ca avem nevoie de ajutor.

Câte o schimbare pozitivă, în fiecare zi

Legământul de a transforma lumea într-un sălaş paradisiac, câte un pic, în fiecare zi, se transpune în viaţă prin actul sacru de a fi, pur şi simplu, Sinele nostru autentic.

Fiecare dintre noi este întru totul capabil de a înfrumuseţa lumea, în pofida temerilor, limitărilor şi a nesiguranţei, incertitudinii, care ne stăvilesc. Este general acceptat, din nefericire, că nu e posibil să produci o schimbare însemnată, fără a dispune de finanţare nelimitată sau de timp liber; şi totuşi, majoritatea actelor sacre de vindecare, purificare şi răspândire a mulţumirii, bucuriei, sunt săvârşite în doar câteva minute.

Dacă făgăduim să facem lumea mai bună, câte un pic, în fiecare zi, ni se va revela adevărata semnificaţie a micilor fapte bune. Ni se confirmă că putem îndeplini o misiune nobilă, în favoarea umanităţii, fără a ne dedica viaţa, unor fapte caritabile consacrate, sau a renunţa la micile noastre plăceri. Căldura, bucuria, radianţa care ne învăluie, atunci când ne aducem aportul la înfrumuseţarea lumii, sunt doar o parte infimă din transformările pozitive, miraculoase, ce decurg din integrarea altruismului în viaţa cotidiană.

Sporim în frumuseţe şi conferim strălucire căminelor, locurilor de muncă, comunităţilor şi ţărilor noastre, dacă gândurile noastre pozitive îşi poartă reverberaţiile în lumea dimprejur; dacă facem donaţii, în timp sau bani; dacă surâsul nostru îi înseninează pe semeni şi dacă oferim călăuzire şi sprijin. Pe măsură ce învăţăm, noi înfrumuseţăm, pe neştiute, Universul; întrucât nu ne putem implica, în mod autentic, decât atunci când suntem informaţi. Schimbul entuziast de idei este suficient pentru a genera energie pozitivă, ce va servi, la rândul ei, drept motivaţie, cu scopul de a determina o schimbare palpabilă. Faptele izvorâte din abnegaţie ne reamintesc că dispunem, totuşi, de control asupra unei lumi ce pare haotică, în răstimpuri.

Cea mai măruntă şi aparent nesemnificativă atare faptă este o demonstraţie în favoarea capacităţii fiecăruia dintre noi de a schimba lumea, de o manieră pozitivă. Extrem de multă energie negativă este generată, ca urmare a suferinţei, durerii şi a rigidităţii, lipsei de orizont, la care suntem supuşi, cu regularitate; dar le putem contrabalansa, de o manieră constructivă, printr-un mod de gândire şi printr-un comportament caracterizate de altruism, de fiecare dată când se iveşte ocazia.

 A-ţi aduce aportul la înfrumuseţarea lumii nu durează, de obicei, mai mult de o clipă; o dorinţă curată sau o urare sinceră reprezintă un gest minunat, ce poate fi săvârşit, fără urmă de efort, chiar şi de către cei mai ocupaţi oameni. Darul pe care îl oferi, zi de zi, nu trebuie neapărat să fie grandios, ori să atragă atenţia; întrucât binefacerile, la scară extinsă, sunt aceleaşi, oricare ar fi repercusiunile directe, imediate.

O dată pe zi, îţi stă în putere să influenţezi în mod direct realitatea; şi poţi culege roadele cunoaşterii şi certitudinii că transformi, treptat, lumea într-un sălaş paradisiac. 

de Madisyn Taylor

Barca goală

„Cand apare o stare indreptata impotriva cuiva sau pentru cineva, nu o pune pe seama persoanei in cauza, sau pe obiectul în cauză.

Rămâi centrat. Ține minte că tu ești sursa – deci, nu te duce spre celălalt, du-te spre sursă. Când simți ură, nu te duce spre obiect. Du-te spre locul din care vine ura. Nu te duce spre persoana către care e îndreptată ura, ci către centrul din care vine aceasta. Mergi către centru, du-te în interior. Folosește-ți ura sau iubirea sau furia sau orice altceva, ca pe o călătorie spre centrul ființei tale, spre sursă. Mergi către sursă și rămâi centrat acolo.

Încearcă!
Aceasta este o tehnică foarte, foarte științifică, psihologică.
Cineva te-a insultat – furia izbucnește brusc, ești nervos. Furia curge spre persoana care te-a insultat. Acum vei proiecta toată această furie asupra lui. El nu a făcut nimic. Dacă te-a insultat, ce a făcut? El doar te-a înțepat, i-a ajutat furiei tale să iasă la suprafață – dar furia este a ta. Dacă se duce la Buddha și îl insultă, el nu va capabil să creeze nici un fel de furie în el. Sau dacă se duce la Isus, Isus îi va oferi și celălalt obraz. Sau dacă se duce la Bodhidharma, acesta va izbucni în hohote de râs. Deci, depinde.

Nu celălalt este sursa – sursa e întotdeauna în interiorul tău. Celălalt lovește sursa, dar dacă nu este deloc furie în tine, nu poate ieși afară. Dacă lovești un buddha, numai compasiunea va ieși la iveală, pentru că numai compasiune este acolo. Furia nu va ieși afară, pentru că nu este acolo. Dacă arunci o găleată într-un izvor secat, nu iese nimic. Într-un izvor plin de apă, arunci o găleată și apa iese la suprafață, dar apa este din izvor. Găleata doar te ajută să o aduci la suprafață. Deci cineva care te insultă, doar aruncă o găleată în tine și apoi găleata va ieși afară, plină de furie, ură, sau foc, care se găseau în interiorul tău. Tu ești sursa, ține minte.

Pentru această tehnică, ține minte că tu ești sursa a tot ceea ce continui să proiectezi asupra celorlalți. Și, de fiecare dată când este o stare împotriva sau pentru cineva, mergi imediat în interior și du-te către sursa din care acea ură provine. Rămâi centrat acolo; nu te duce spre obiect. Cineva ți-a oferit șansa de a fi conștient de propria ta furie – mulțumește-i imediat și uită de el. Închide ochii, mergi în interior și acum privește la sursa din care vine acea iubire sau furie. De unde? Du-te în interior, mergi în interior. Vei descoperi sursa acolo, pentru că furia vine din sursa ta.

Noi le folosim mereu pentru a merge spre celălalt și ne simțim foarte frustrați, dacă nu e nimeni acolo pe care să proiectăm. Atunci continuăm să proiectăm chiar și asupra obiectelor neînsuflețite. Am văzut persoane furioase pe pantofii lor, aruncându-i cu furie. Ce fac ei? Am văzut persoane furioase împingând o ușă cu furie, aruncându-și furia pe ușă, abuzând de ușă, folosind cuvinte murdare împotriva ei. Ce fac ei? Ura sau iubirea sau orice altceva vin din sursa ta. Și e foarte ușor să te duci către sursă, în momentul în care ești furios sau într-o stare de iubire sau ură, pentru că atunci ești fierbinte. E ușor să mergi în interior ,atunci. Firul este încins și poți să-l urmezi, poți să mergi spre interior, odată cu acea fierbințeală. Și când atingi un punct răcoros în interior, vei realiza brusc cum o dimensiune diferită, o lume diferită se deschide în fața ta. Folosește furia, folosește ura, folosește iubirea și mergi în interior.

Unul dintre cei mai mari maeștri Zen, Lin Chi, obișnuia să spună, ”Când eram tănăr, eram foarte fascinat de mersul cu barca. Aveam o bărcuță și mă duceam pe lac, singur. Timp de ore întregi, rămâneam acolo.

Odată s-a întâmplat să stau cu ochii închiși, meditând, într-o noapte minunată. O barcă goală a venit plutind și mi-a lovit barca. Ochii îmi erau închiși, așa că m-am gândit, `Cineva e aici cu barca, și a lovit-o pe a mea`. A apărut furia. Am deschis ochii și, furios, tocmai voiam să-i spun ceva acelui om, când am realizat că barca era goală. Atunci nu mai aveam unde să mă duc. Pe cine puteam să-mi vărs furia? Barca era goală. Plutea, pur și simplu, și venise și îmi lovise barca mea. Deci, nu era nimic de făcut. Nu era nici o posibilitate de a proiecta furia, pe o barcă goală.”

Așa că, Lin Chi a spus: ”Am închis ochii. Furia era acolo, dar negăsind nici o cale de ieșire, am închis ochii și am plutit, pur și simplu, înapoi cu furia. Și acea barcă goală a devenit realizarea mea. Am ajuns la un punct în interiorul meu, în acea noapte tăcută. Acea barcă goală a fost maestrul meu. Și acum, dacă cineva vine și mă insultă, râd și spun: Barca asta e și ea goală. Închid ochii și merg în interior.”

                                                                                                                                                                                        autor-Osho