Nu fi întotdeauna pe placul tuturor

Faptul de a nu fi pe placul tuturor nu trebuie pus la inimă, ci transformat într-un imbold, pentru a renunţa la nevoia de aprobare şi pentru a merge mai departe.

Pe parcursul vieţii, în anumite momente sau împrejurări, vom întâlni persoane cărora nu le vom fi pe plac – ceea ce nu va constitui o experienţă agreabilă, din perspectiva noastră. După cum bine ştim, cei ce se aseamănă se adună; aşadar, faptul de a nu le fi pe plac înseamnă, de obicei, că nu suntem similari, nu avem aceeaşi structură sufletească. Mai degrabă decât să punem totul la inimă, putem să le acordăm libertatea de a fi ei înşişi, şi să acceptăm că fiecare dintre noi nutreşte propriile-i opinii şi priveşte dintr-o perspectivă diferită. Atunci când le acordăm celorlalţi această libertate, ne revine şi nouă acelaşi drept binemeritat. Eliberându-ne de nevoia de a obţine aprobare din partea celorlalţi, ne putem consacra şi revărsa energia asupra unor obiective mai rodnice şi nobile.

Deşi aprobarea din partea semenilor e îmbietoare şi desfătătoare, dezvoltarea dependenţei faţă de asentimentul şi acceptarea din partea celorlalţi ne poate destabiliza şi poate avea drept consecinţă rătăcirea Căii. Unele persoane nu ne vor avea la inimă, oricât de mult ne-am strădui; dar aceasta nu înseamnă că e ceva în neregulă cu noi. Toţi ne-am construit propriile filtre, drept urmare a experienţelor de viaţă, de-a lungul timpului. Ceilalţi pot percepe în noi o simplă reflectare, o imagine proiectată de propria lor capacitate de înţelegere; însă, nu ne este dat a controla interpretările semenilor. Tot ceea ce putem face e să nutrim speranţa că rolul pe care ni l-au atribuit, în scenariul vieţii lor, le este de ajutor, pentru propria evoluţie; şi, în ceea ce ne priveşte, să ne urmăm călăuzirea lăuntrică, din toată inima.

Pe măsură ce culegem roadele şi ne bucurăm de avantajele progresului pe Căile noastre perfecte, apreciem tot mai mult autenticitatea, faptul de a fi noi înşine. Nevoia de a-i conforma pe toţi standardelor noastre va fi înlocuită cu bucuria de a constata că atragem, în viaţă, persoane cu o viziune şi o structură sufletească similare—fiinţe cărora le suntem pe plac, întrucât înţeleg şi preţuiesc adevărul şi autenticitatea a ceea ce suntem.

Nu ne mai contorsionăm, pentru a ne strecura în formele ce se adaptează spaţiilor puse la dispoziţie de ceilalţi, în capacitatea lor mărginită de înţelegere. Vom dobândi un nou sentiment de libertate, în virtutea căruia ne vom extinde, ne vom împlini potenţialul înscris în destin şi vom deveni cine şi ceea ce ne era hărăzit dintotdeauna. Actul de a înfăptui ceea ce este în armonie cu Binele nostru cel mai înalt este edificator şi motivant pentru ceilalţi, la rândul lor. Prin co-crearea vieţilor noastre, împreună cu Universul şi energia sa aferentă, de valorificare şi materializare a potenţialităţii în stare pură, ne transcendem limitările şi ne asumăm puterea de a radia, pe deplin, Lumina noastră magnifică, mirabilă, fără seamăn.

Madisyn Taylor