Dorinţa de remodelare a partenerilor

A iniţia o relaţie, cu gândul că partenerul se va schimba sau „remedia” dovedeşte  lipsă de onestie .

O relaţie, în adevăratul sens al cuvântului, înseamnă

1. a stabili o legătură/conexiune cu cineva

2 a simţi simpatie pentru, a se identifica cu.

De obicei, atunci când afirmăm că avem o relaţie cu cineva, sugerăm, totodată, că am descoperit puncte comune, interese comune. Însă, o parte însemnată din buna desfăşurare a unei relaţii presupune a identifica modalităţi de a determina convergenţa ideilor ce par diferite. Prin urmare, adesea, atunci când ne selectăm partenerii de relaţie, încercăm să încadrăm o altă persoană în idealul nostru prestabilit. Atunci când nu există o corespondenţă perfectă, poate chiar facem eforturi să îi remodelăm, creându-ne propria viziune, pornind de la materia lor primă. Dar, în cazul în care nu ne sunt solicitate îndrumare şi călăuzire, a iniţia o relaţie cu cineva pe care dorim să îl schimbăm, dovedeşte lipsă de onestitate. După aceea, relaţia noastră se va derula cu un personaj din imaginaţia noastră şi, ori de câte ori partenerul nostru se abate de la contururile proiecţiei imaginare, vom fi decepţionaţi. O relaţie onestă presupune acceptarea reciprocă, în calitate de indivizi compleţi, precum şi găsirea unei căi de împărtăşire a experienţelor de viaţă. Apoi, ori de câte ori dorim, putem alege, la nivel de cuplu, să remodelăm, reinventăm relaţia, prin reînnoirea modului în care interacţionăm.

Prin dorinţa de a remodela o altă persoană, noi facem, în esenţă, afirmaţia că nu o acceptăm pentru ceea ce este. Dacă ne acordăm o clipă, cu scopul de a ne închipui o inversare de rol, ne putem face o idee şi putem intui cum ne-am simţi dacă partenerul nostru s-ar fi implicat în relaţie, întrucât credea că suntem sau că vom deveni cu desăvârşire altcineva. Într-un asemenea context, nu interacţionăm unul cu celălalt dintr-un spaţiu autentic;  şi chiar ne limităm propriile capacităţi de învăţare şi de creştere, îmbogăţite din perspectivele diferite pe care ni le oferă partenerii noştri.

Dacă simţim că este necesară o schimbare în relaţia noastră, singura acţiune modelatoare pe care avem dreptul să o exercităm este asupra noastră. Prin actul de acceptare a partenerilor noştri — mai mult sau mai puţin ideali — vom determina o transformare energetică, în cadrul relaţiilor noastre, şi s-ar putea să fim, pentru prima oară, în situaţia de a ne aprecia partenerii. Prin lucrul cu sine, din interior, stabilim cum interacţionăm cu oamenii şi cu lumea dimprejur; şi, atunci când putem accepta şi îmbrăţişa totul, în mod necondiţionat, conferim valenţe pozitive, oricărui act de relaţionare.

de Madisyn Taylor