A trăi viaţa, la potenţial maxim


 Dacă trăieşti plenar şi îţi menţii ferm poziţia în viaţă, Universul te va susţine, la rândul său.
Dream-Life-538x218

Modul în care intrăm într-o încăpere este grăitor pentru modul în care ne trăim viaţa. Când păşim în cameră, interesaţi de ceea ce se petrece, dornici să ne implicăm şi percepându-ne drept participanţi activi, care au ceva de oferit, atunci ne-am făcut o apariţie cu adevărat strălucitoare, la reuniune. Când intrăm în cameră cu ochii plecaţi sau cu un zâmbet nervos, atunci ne punem stavile, din diverse motive. Poate că suferim, înlăuntru şi avem nevoie de vindecare, ori ne lipseşte încrederea necesară, pentru a fi cu totul prezenţi în acea încăpere. Şi totuşi, simpla constatare că nu ne manifestăm în mod plenar şi strălucit prezenţa, precum şi viziunea noastră oferind darul deplinei prezenţe, ne pot oferi inspiraţia necesară, pentru a ne regăsi.

Life-Optimism-create-us-live-longer-2

Chiar dacă suferim, putem accepta şi participa la acea trăire, pregătiţi să ne implicăm pe deplin în ea şi să asimilăm învăţămintele pe care ni le oferă. Atunci când ne trăim viaţa la potenţialul maxim, participăm activ la fericirea noastră, atingându-ne obiectivele şi, în general, ducând existenţa pe care sufletul nostru şi-o doreşte, cu adevărat. Dacă avem nevoie de vindecare, putem iniţia procesul de căutare a celor care sunt în măsură să ne ajute. Dacă avem nevoie de experienţă, vom găsi locurile şi ocaziile favorabile, care ne vor oferi experienţa necesară pentru a duce la bun sfârşit lucrarea pe care dorim să o înfăptuim în lume. Indiferent ce ne este necesar, trebuie să ne implicăm în căutare iar, când vom fi găsit, în procesul de acceptare. Atunci când săvârşim acest fel de lucrare, devenim fiinţe pline de viaţă, încredere şi pasiune.

bird-tattoos-come-to-life


Aproape că nu există nimic mai frumos pe lume decât simţământul trezit de trăirea plenară a vieţii. Atunci când reuşim, devenim oameni vii şi capabili de a înfăptui adevărate miracole, atât în propria viaţă, cât şi în existenţele celorlalţi. Trecem prin lume, cu parfumul cunoaşterii că avem mult de oferit, dar şi al dorinţei de a ne împărtăşi darurile.

de Madisyn Taylor

Bunătatea oamenilor


Click pe Share pentru a distribui şi prietenilor tăi! Îţi mulţumim! 🙂

Oricui i se poate întâmpla ca la un moment dat să nu aibă chiar şi o sumă modică pentru a-şi cumpăra de mâncare şi să apeleze la sprijinul semenilor săi. În aceste imagini vedem doi tineri care cer politicos o bucată de pizza de la câţiva oameni, însă de fiecare dată rămân profund surprinşi de refuzul lor categoric. Cu totul uimitor este faptul că ajutorul vine tocmai de la un om care este lipsit de posibilităţi şi totuşi poate împărţi frăţeşte din puţinul pe care îl are.

bunatatea

Doi tineri i-au abordat pe câţiva oameni de pe stradă care mâncau şi sub pretextul foamei le-au cerut politicos să le dea şi lor o porţie de pizza, însă de fiecare dată au primit răspuns negativ.

Mai târziu în acea zi, băieţii dăruiesc o cutie de pizza unui om al străzii, care fără îndoială avea mare nevoie de ea. După câteva minute, unul dintre băieţi se aşează lângă el şi la fel de politicos ca mai înainte cere o bucată de pizza. Spre surprinderea lui, omul străzii îl serveşte cu plăcere. Nobleţea lui ne dezvăluie care ar trebui să fie adevărată faţă a oamenilor, iar imaginile ne fac să înţelegem că nu e deloc greu să îi tratăm pe ceilalţi cu înţelegere, respect şi uneori chiar cu admiraţie.

Generozitatea acestui om cu inimă mare care dăruieşte din puţinul său unui alt om care pare în aceeaşi situaţie cu el este incredibilă. Premiul de excelenţă pe care îl merită pe deplin pentru gestul său este primit cu lacrimi în ochi de omul străzii, care se emoţionează atunci când cel de lângă el îi oferă o sumă de bani care îi va fi în mod sigur de mare folos.

În viaţă ne surprind prin faptele lor oamenii simpli care dăruiesc din puţinul pe care îl au. Tot ei reuşesc să ducă bucuria de „a dărui” la cotele cele mai înalte. „Ne facem un trai din ceea ce primim dar ne facem o viaţă din ceea ce dăruim” – Arthur Robert Ashe.

Text: LiveBiz

Sensul vieţii-O.M. Aivanhov


Fiinţa umană caută, conştient sau inconştient, un sens în viaţa ei. Are nevoie de un motiv de a exista şi în fiecare zi încearcă să-l găsească în tot ce i se petrece, în viaţa familială, socială, profesională. Dar în realitate, nici o reuşită, nici o posesiune materială nu poate să-i dea sensul vieţii, dacă chiar e vorba de un “sens”, iar sensul nu e material, nu putem să-l găsim decât sus, în planurile subtile. Mai jos, nu găsim decât forme.

20140822145226

Putem să umplem formele cu un conţinut care e dat de sentiment, de senzaţia pe care o încercăm atunci când iubim un obiect, o fiinţă sau o activitate. Dar sentimentul e trecător, într-o zi sau alta vom simţi un gol şi vom suferi. Trebuie, deci să căutăm un lucru deasupra conţinutului: sensul. Când am atins sensul, posedăm plenitudinea. Un exemplu vă va face să înţelegeţi mai bine ce vreau să vă explic. Ieri aţi mâncat excelent, dar asta a fost ieri, şi  astăzi aveţi din nou nevoie de mâncare, amintirea mesei de ieri nu vă potoleşte stomacul. La fel citind o carte, privind un tablou, ascultând muzică simţiţi uneori că atingeţi un adevăr care vă transformă viziunea asupra lucrurilor, această revelaţie va dura pâna mâine şi poimâine. Pentru că prin intermediul cărţii, tabloului, muzicii spiritul vostru s-a ridicat foarte sus şi a găsit un sens. E ca şi cum un element etern care a intrat în voi, nu vă mai părăseşte.

Când aţi găsit sensul lucrurilor, îl aveţi pentru totdeauna. Dar pentru a-l găsi trebuie să urcaţi să vă hrăniţi, să vă gândiţi, să iubiţi, să acţionaţi în planurile superioare. Când căutaţi mai jos, nu găsiţi nimic. Nimic din ceea ce e material nu vă va aduce acest sens. În timp ce cu un adevăr pe care îl sesizaţi sau care vi se dă, puteţi lucra şi trăi cu el tot timpul având rezultate.

unnamed

 

Desigur, nu e suficient să aveţi timp de meditat şi un moment de inspiraţie, lumină, pentru a da un sens vieţii; trebuie să învăţaţi să faceţi să dureze acest moment până devine o stare de conştiinţă permanentă care purifică, ordonează şi restabileşte totul în voi. Din păcate, sunteţi destul de des nepăsători, treceţi uşor, în câteva minute, din lumea divină în preocupările cele mai prozaice şi stupide, ca şi cum s-ar şterge totul. Ei bine, nu ştiţi ce pierdeţi, pentru că această stare are puterea de a acţiona asupra fiinţei voastre pentru a o linişti şi a-i armoniza mişcările; dacă aveţi puterea să o menţineţi, ea e capabilă să împiedice stările negative care vin să se instaleze în voi. Iată, aţi făcut schimbări, şi după ce aţi meditat, v-aţi rugat, aveţi nevoie să vă gândiţi la lucruri nesemnificative, răzbunări, plăceri.

Veţi spune”Dar ne cereţi ceva imposibil. În viaţă nu putem menţine continuu stările divine.” Da, în aparenţă aveţi dreptate, trăiesc în aceeaşi lume cu voi şi ştiu cum e. Dar ştiu de asemenea că, în ciuda oboselii, descurajării, necazurilor, discipolul luminii nu se descurajează, din contră el se agaţă de ce a cucerit, de experienţele care i-au dat, în anumite momente privilegiate, un veritabil sens al vieţii.

treeoflife-fulloflight

Deci, chiar dacă în existenţă e imposibil să nu suferim, să nu plângem, trebuie să conservaţi în voi acest sens al vieţii;şi nu numai să-l conservaţi, ci să utilizaţi dificultăţile vieţii cotidiene pentru a-l întări, amplifica. Aşa lucrează adevăraţii spiritualişti. Niciodată, orice s-ar întâmpla, nu întrerup lucrul divin pe care l-au întrerprins înainte. Chiar în mijlocul încercărilor grele, ei îşi spun:”Iată o bună ocazie de a mobiliza toate forţele ostile în serviciul muncii mele.” În timp ce majoritatea oamenilor, chiar dacă nu li se întâmplă nimic rău, vor face în aşa fel încât vor demola prin indiferenţa lor tot ceea ce au cîştigat bun. Atunci iată, creem, distrugem, creem, distrugem…şi de aceasta nu obţinem nici un rezultat. Pentru a obţine rezultate, trebuie să fim perseverenţi în munca spirituală pe care am început-o, adică trebuie să punem totul în serviciul acestei munci: binele, răul, bucuriile, suferinţele, speranţele, descurajarea, da, totul în slujba acestei munci. Iată ce înseamnă cu adevărat a construi, cum fiecare zi aduce elemente noi. Sensul vieţii, nu-l găsiţi din plin nici în familie, nici în profesie, nici în artă, nici în călătorii, etc. Acestea pot fi mijloace care vă ajută să vă apropiaţi acest sens, dar nu îl conţin. Proba: familia, meseria, călătoriile sau arta nu au împiedecat niciodată un bărbat sau o femeie să se sinucidă.

sensul-vietii-pe-pamant

   Dacă ne decidem să participăm la realizarea Împărăţiei Domnului şi Dreptăţii Sale, vom găsi sensul vieţii. Pentru că aşa, orice vi se întâmplă, ştiţi că sunteţi un lucrător pe pământul Domnului şi vă simţiţi arhiplin, fericit, susţinut, pentru că participaţi la o muncă uriaşă. Nu sunteţi singur, nu sunteţi abandonat. Toţi pot, de astăzi, să găsească sensul vieţii, pentru că, de astăzi, în loc să muncească pentru ei înşişi, pentru nevoile lor, satisfacţiile lor, ei pot spune:”De acum înainte, vreau să lucrez pentru Împărăţia Domnului şi Dreptatea Sa”. Şi chiar dacă numele lor nu e cunoscut pe Pământ, el este scris în Cartea Vieţii şi sunt răsplătiţi cu binecuvântările Cerului. Nimic nu e mai glorios decât să te angajezi în această muncă. Da, în fiecare zi trebuie mers mai departe, să ai aspiraţii mai largi, mai vaste: aceasta dă cu adevărat un sens vieţii.

Şi când aţi trăit un moment divin, fie prin meditaţie, rugăciune, muzică, lectură sau contemplare a unui peisaj, încercaţi să mulţumiţi Cerului. Spuneţi:”Astăzi am trăit ceva excepţional! Trebuie să mă alimentez mâine şi poimâine, pentru că acesta e Cerul. Acest moment va transforma totul în mine.”

A găsi sensul vieţii înseamnă a găsi un element care numai lumea divină îl poate oferi; dar nu îl dă decât acelora care, în lungul anilor, au făcut eforturi pentru a ajunge la el. Sensul vieţii nu e ceva ce se poate fabrica afectiv sau mental: nu omul e cel ce decide care va fi acesta pentru el.

Sensul vieţii este recompensa unei munci interioare, răbdătoare, neîntreruptă pe care omul o face asupra lui însuşi. Când a ajuns la o anumită stare de conştiinţă, primeşte din Cer un electron, ca o picătură de lumină care impregnează toată materia fiinţei lui. Din acel moment, viaţa sa primeşte o dimensiune şi o intensitate nouă, evenimentele îi vor apărea cu o nouă claritate, ca şi cum i s-ar fi dat cunoaşterea  sensurilor lucrurilor. Şi chiar moartea nu îl mai sperie, pentru că acest electron i-a descoperit imensitatea unei lumi eterne unde nu există pericole, nici tenebre, şi omul simte că deja merge în lumea nelimitată a luminii.

Odată ce a descoperit sensul vieţii, totul păleşte în prejmă, iar necazurile existenţei cotidiene îşi pierd importanţa. Toţi acei care îşi pierd timpul plângând şi lamentându-se pentru că nu au bani, că nu au succesul sperat, că sunt abandonaţi sau trădaţi, arată, de fapt, că nu au descoperit adevăratul sens al vieţii. Dacă banii, ambiţia, posesiunea unui bărbat sau a unei femei reprezintă pentru ei acest sens, atunci, evident, nu vor lipsi ocaziile să fie dejamăgiţi şi supăraţi! A găsi sensul vieţii înseamnă a tinde la o stare de conştiinţă atât de elevată, care îmbrăţişează universul întreg, încât micile lucruri ale existenţei se pierd şi se dizolvă. Chiar când e confuz, persecutat, acel ce a găsit sensul vieţii se simte reconfortat şi el e cel care îi priveşte pe alţii cu milă, şi spune:”Săracii, nu văd că, orice ar spune, orice ar face, eu trăiesc în imensitate, în eternitate, particip la viaţa cosmică.”

sensul-vietii

Poate veţi găsi că tot ce v-am spus e dificil de înţeles. În realitate, aveţi nevoie să reţineţi doar aceasta: nu veţi găsi sensul vieţii dacă nu vă puneţi în slujba unui ideal sublim. Pentru că în spatele acestui ideal, există miliarde de creaturi luminoase care lucrează şi, cînd vor vedea că voi participaţi cu ele la construcţia unei noi lumi, vă vor da toate binefacerile şi atunci veţi fi aşa de plini că vă veţi revărsa. Chiar dacă nu cereţi nimic, chiar dacă nu aşteptaţi nimic, veţi simţi că aţi primit tot.

fragment din-SEMINŢELE  FERICIRII de  Omraam Mikhael Aivanhov

descarca aici cartea-Aivanhov, Omraam Mikhael – Semintele fericirii

 

 

Ruperea legăturilor nefavorabile de familie


Venim adesea pe lume, ca purtători ai fricii părinţilor noştri, care ne este transmisă şi se exprimă prin noi. Atunci când ne examinăm, cu sinceritate, temerile referitoare la ceva anume, constatăm că, uneori, fricile noastre nu se bazează pe propria experienţă. Adesea, coborând până la sursa fricii, descoperim că este posibil să ne fi fost transmisă printr-un părinte.

De exemplu, mama sau tatăl pot să fi nutrit o teamă intensă legată de lipsa banilor, izvorâtă din propria sa experienţă de viaţă. Dacă acea teamă nu a fost conştientizată şi eliminată, înainte de apariţia voastră pe lume, sunt şanse mari să o fi moştenit. Deocamdată, în existenţa actuală, s-ar putea să nu vă fi confruntat cu experienţa lipsei banilor; prin urmare, nu are nicio logică să nutriţi această temere; mai mult chiar, ar putea să fie un obstacol în buna desfăşurare a acelor activităţi care vă împlinesc şi vă bucură.

family

Având în vedere că părinţii voştri nu încercau decât să vă protejeze şi că majoritatea erorilor de judecată au fost comise cu cele mai bune intenţii, poate este timpul să vă desprindeţi, în mod simbolic, de această frică. Nu puteţi trata şi vindeca temerile unei alte persoane; însă, puteţi decide să vă desprindeţi voi înşivă de ele, în mod simbolic, în numele vostru. Indiferent dacă părinţii voştri sunt în viaţă sau nu, modalitatea ideală este cea simbolică, recurgând la vizualizare şi, dacă doriţi, la ritual. O vizualizare simplă presupune a vă invita părintele să stea în faţa voastră, în spaţiul sacru al inimii voastre şi a îi împărtăşi dorinţa de a transcende această temere, precum şi a îi aduce la cunoştinţă că nu o veţi mai purta şi nutri. S-ar putea să fiţi surprinşi de reacţia stârnită, întrucât părinţii vor fi, probabil, mândri de voi, recunoscători, precum şi încântaţi de curajul vostru.

Family clip art

Cu cât vom înfăptui mai profund această lucrare de vindecare lăuntrică, a fricilor noastre, cu atât ne vom îndeplini mai bine misiunea de părinte, pentru propriii noştri copii, fără a îi împovăra cu temeri care nu le aparţin. Unii dintre noi vor săvârşi cât mai mult cu putinţă, din această lucrare, înainte de a deveni părinţi, în vreme ce alţii vor lucra la această temă, chiar şi pe parcursul maturizării propriilor copii. În ambele cazuri, efectele se vor face simţite; întrucât, o dată ce ne vom fi dezlegat de temerile din trecut, legătura energetică a copiilor noştri cu aceste frici se va diminua, la rândul ei; aşadar, este important să ne amintim că nu este niciodată prea târziu.

de Madisyn Taylor

Dorinţa de remodelare a partenerilor


A iniţia o relaţie, cu gândul că partenerul se va schimba sau „remedia” dovedeşte  lipsă de onestie .
O relaţie, în adevăratul sens al cuvântului, înseamnă
1. a stabili o legătură/conexiune cu cineva
2 a simţi simpatie pentru, a se identifica cu.
funny-couples
De obicei, atunci când afirmăm că avem o relaţie cu cineva, sugerăm, totodată, că am descoperit puncte comune, interese comune. Însă, o parte însemnată din buna desfăşurare a unei relaţii presupune a identifica modalităţi de a determina convergenţa ideilor ce par diferite. Prin urmare, adesea, atunci când ne selectăm partenerii de relaţie, încercăm să încadrăm o altă persoană în idealul nostru prestabilit. Atunci când nu există o corespondenţă perfectă, poate chiar facem eforturi să îi remodelăm, creându-ne propria viziune, pornind de la materia lor primă. Dar, în cazul în care nu ne sunt solicitate îndrumare şi călăuzire, a iniţia o relaţie cu cineva pe care dorim să îl schimbăm, dovedeşte lipsă de onestitate. După aceea, relaţia noastră se va derula cu un personaj din imaginaţia noastră şi, ori de câte ori partenerul nostru se abate de la contururile proiecţiei imaginare, vom fi decepţionaţi. O relaţie onestă presupune acceptarea reciprocă, în calitate de indivizi compleţi, precum şi găsirea unei căi de împărtăşire a experienţelor de viaţă. Apoi, ori de câte ori dorim, putem alege, la nivel de cuplu, să remodelăm, reinventăm relaţia, prin reînnoirea modului în care interacţionăm.
couple-fighting-2-lg-80931497

Prin dorinţa de a remodela o altă persoană, noi facem, în esenţă, afirmaţia că nu o acceptăm pentru ceea ce este. Dacă ne acordăm o clipă, cu scopul de a ne închipui o inversare de rol, ne putem face o idee şi putem intui cum ne-am simţi dacă partenerul nostru s-ar fi implicat în relaţie, întrucât credea că suntem sau că vom deveni cu desăvârşire altcineva. Într-un asemenea context, nu interacţionăm unul cu celălalt dintr-un spaţiu autentic;  şi chiar ne limităm propriile capacităţi de învăţare şi de creştere, îmbogăţite din perspectivele diferite pe care ni le oferă partenerii noştri.

o-HAPPY-COUPLE-facebook


Dacă simţim că este necesară o schimbare în relaţia noastră, singura acţiune modelatoare pe care avem dreptul să o exercităm este asupra noastră. Prin actul de acceptare a partenerilor noştri — mai mult sau mai puţin ideali — vom determina o transformare energetică, în cadrul relaţiilor noastre
, şi s-ar putea să fim, pentru prima oară, în situaţia de a ne aprecia partenerii. Prin lucrul cu sine, din interior, stabilim cum interacţionăm cu oamenii şi cu lumea dimprejur; şi, atunci când putem accepta şi îmbrăţişa totul, în mod necondiţionat, conferim valenţe pozitive, oricărui act de relaţionare.

de Madisyn Taylor