Astrologia chineză, cât şi cea occidentală, au în comun baza universală a elementelor. Acestea sunt în număr de patru la europeni: Pământul, Aerul, Focul şi Apa; iar la chinezi cinci: Pământul, Apa, Metalul şi Lemnul.
Semnele de Apă (Racul, Scorpionul, Peştii) posedă o karmă legată de probleme afective. În vieţile anterioare, entitatea nu a fost capabilă să-şi controleze în mod satisfăcător emoţiile. De aceea a ales de această dată să „lucreze” tocmai în acest sector. Va încerca să-şi disciplineze emotivitatea, nepermiţând elementului Apă să poarte cu sine influenţele negative care-i distrug echilibrul şi să-şi pună emoţiile în slujba unei iubiri adevărate.
Semnele de Foc (Berbec, Leu, Săgetător) sunt legate de karma evoluţiei Eului. Cât de amară e viaţa celor care cred că după moarte ne pierdem individualitatea! După opiniile lor, ceea ce am fost şi am iubit se pierde în neant, se volatilizează în cosmos, ori se reîntoarce în materia inertă. Entitatea, chiar dacă trece printr-o serie întreagă de transformări, nu-şi pierde nimic din caracterul său unic. Fiecare entitate va trebui în final să se descopere ca o simfonie perfectă, care nu seamănă cu nici o altă simfonie. Dar pentru a ajunge la aceasta, afirmarea Eului este o etapă absolut necesară. Aceasta este lecţia karmică a semnelor de foc. Iubirea e posibilă numai dacă entitatea există şi îi poate încălzi pe ceilalţi cu focul său interior. Focul însă poate să producă arsuri, dacă nu ţine seama de dreptul celorlalte elemente la existenţă şi calcinează pământul, evaporă apa, consumă tot aerul pentru propria sa persoană. Focul trebuie să înveţe valoarea dialogului. Prevalenţa semnelor de foc într-o temă natală, poate indica fie că entitatea nu şi-a putut rezolva suficient personalitatea în vieţile precedente, iar acum trebuie să facă acest lucru, fie tocmai contrariul (conform planetelor şi aspectelor acestora), şi anume că a permis propriului Eu să se dilate, lăsând focului libertatea de a lua dimensiunile unui incendiu devastator. Trebuie aşadar ca acum să facă o schimbare prin intermediul unei mari deschideri către ceilalţi.
Semnele de Aer (Gemeni, Balanţă, Vărsător) prezintă o karmă legată de spirit. În ebraică, Rowak înseamnă vânt, dar şi suflu divin, spirit. Or, acesta suflă în ce direcţie vrea. Persoana este liberă şi flexibilă. Independenţa este geniul, dar în acelaşi timp este şi capcana acestor semne intelectuale. Nativii ce aparţin acestor semne, veşnic gata să prindă „ideile din zbor”, au de făcut retuşări karmice. În vieţile precedente s-au refugiat în idei abstracte, pentru a evita responsabilităţile vieţii. Au aderat la idei false, în ciuda faptului că realitatea a dezminţit aceste idei. Defectul general al semnelor de aer este orgoliul, dispreţul suveran al realităţilor biologice. Nativii din aceste semne, terorizaţi de gândul că şi-ar putea pierde o parte din sfântul şi sacrul lor drept la libertate, au refuzat asumarea oricărei responsabilităţi în viaţa lor precedentă. Obsedaţi de teama că ar putea fi „încătuşaţi”, au refuzat să se
dăruiască unei opere constructive. Există şi alt gen de persoane care se încarnează în semne de aer. Acestea nu şi-au dezvoltat câtuşi de puţin agilitatea mentală, receptivitatea la problemele spiritului; de aceea acum şi-au ales ca nativitate un semn de aer, pentru a aprofunda acest comportament.
Semnele de Pământ (Taur, Fecioară, Capricorn) sunt acaparate în întregime de jocul experienţelor terestre. Ele muncesc din răsputeri, construiesc, dar făcând aceasta pierd din vedere sensul spiritual al activităţii lor. Taurului îi place atât de mult munca în sine, încât uită să se mai şi întrebe ce beneficiu îi poate aduce aceasta. Fecioara se pierde în detalii, iar Capricornul ignoră sensul spiritual al puterii pe care o urmăreşte cu tenacitate. Nativii din semnele de pământ au căzut în una din aceste capcane – conform indicaţiilor din tema natală. Ei au folosit extrem de prost materia, proprietăţile terestre, bunurile lumeşti, banii, onorurile. Dar e posibil şi contrariul, şi anume ca ei să trebuiască să înveţe tocmai în acest domeniu (fapt indicat de totalitatea temei natale); după câteva vieţi pământene prea aeriene ori prea visătoare, au simţit nevoia să pună picioarele bine pe pământ. Prea eterici sau prea cerebrali şi agitaţi în viaţa precedentă, de această dată şi-au programat să-şi trăiască viaţa din plin.
sursa-net