De ce contează frumuseţea


fraza_zilei„Oricând între 1750 şi 1930, dacă ai fi cerut unor oameni educaţi să definească scopul poeziei, artei sau muzicii, ar fi răspuns: frumuseţea!” astfel îşi începe documentarul despre importanţa frumuseţii Roger Scruton, filosof şi scriitor englez. 

Pe lângă filosof şi scriitor, Roger Scruton este şi realizator de emisiuni de televiziune, editor dar şi compozitor. Una dintre cele mai marcante şi mai originale personalităţi ale vieţii intelectuale britanice, Scruton a fondat Grupul Conservator de Filosofie care, în decursul anilor ’70 şi ’80 a avut o mare influenţă asupra curentelor de opinie din Marea Britanie. A scris peste 30 de volume despre artă, estetică, frumuseţe dar şi biserică şi sexualitate ele fiind traduse în peste 20 de limbi.

Cu un interes aparte pentru frumuseţe, Roger Scruton pune accentul în fascinantul său documentar De ce contează frumuseţea? pe importanţa de netăgăduit a esteticului în viaţa noastră cotidiană. Un documentar care reuşeşte să trezească partea sensibilă a fiinţei, dar şi conştiinţa făcându-ne atenţi la  realitatea cotidiană actuală lipsită de valori estetice şi de bun gust.

Pentru el arta, în general înseamnă „a arăta realul în lumina idealului, transfigurat astfel”, ceea ce urmărea şi Michelangelo să arate lumii în superba portretizare a lui David. Dar când vedem copia în beton a lui David într-un aranjament de grădină, acolo frumuseţea păleşte fiindcă îi lipseşte ingredientul esenţial, creativitatea. Roger Scruton este de părere că oamenii şi-au pierdut încrederea în frumuseţe, pentru că şi-au pierdut credinţa în idealuri. Singurele valori rămase sunt cele pragmatice. Lucrurile utile fiind singurele care mai contează.

imagesPoate că mulţi ar trebui să ne întrebăm la ce ne este utilă frumuseţea?

Oamenii, acum mai mult ca niciodată au mare nevoie de lucruri inutile, poate chiar mai mult decât de cele utile. Care este rolul iubirii? Sau a prieteniei, ori a credinţei? Absolut niciuna. Şi tot astfel este şi pentru frumuseţe. Societatea noastră pune utilitatea pe primul loc iar frumuseţea nu este altceva decât un efect secundar. Bunul gust este confundat acum cu prostul gust. Tot ceea ce este prost sau de o valoare îndoielnică iese în prim plan pentru că valorile după care se ghidează această societate sunt îndoielnice.

Frumuseţea nu este doar un lucru subiectiv sau doar un simplu atribut de care avem nevoie, ci chiar o nevoie universală a fiinţelor umane, cheia sufletului, cea care ne deschide către orizonturi şi lumi fascinante şi fascinate. Ea se naşte din necesitatea sufletească a omului de a fi în comuniune cu ceva mai înalt ca el, vrând să se raporteze la o valoare interioară şi exterioară, ceva care să-l inspire.  Nimic nu este lăsat la voia întâmplării, totul are un scop iar scopul frumuseţii este acela de a ne trezi interior, de a ne face mai buni, mai iubitori, mai transfiguratori. Îndrăznim chiar să spunem că frumuseţea este echivalentul îndrăgostirii. Momentul în care iubim este un moment unic şi plin de o încântare nepământească, aceleaşi sentimente pe care le trăim şi în momentele în care suntem fascinaţi, prinşi în mrejele frumuseţii înălţătoare, divine, autentice. Frumuseţea ca şi iubirea sunt şanse unice în viaţa fiecăruia dintre noi de a ne apropia mai mult şi poate chiar mai repede de Creatorul nostru, de Dumnezeu.

Astăzi intenţia aşa-zisei arte este de a şoca, de a fi cât mai originală. Însă originalul nu este întotdeauna unul benefic, creator, constructiv. „Ceea ce este şocant iniţial, este plictisitor şi găunos, prin repetiţie” evidenţiază Scruton în filmul său.

nature beauty   picArta este echivalentul bunului gust, a creativităţii benefice, înălţătoare, a unui talent anume.

Dacă Marcel Duchamp prin „lucrările” lui a vrut să demonstreze că arta s-a devalorizat, că a devenit coruptă intelecutal şi moral, ceilalţi aşa-zişi artişti nu au făcut altceva decât s-o maimuţărească fără a-i înţelege subtilitatea. Şi de aceea „lucrările” lui Duchamp încă influenţează cursul artei actuale. Atunci când priveşti pişoarul lui Duchamp nu poţi spune că trăieşti aceeaşi experienţă divină, revelatoare ca atunci când priveşti „Pieta” lui Michelangelo din San Pietro. Şi aici este diferenţa majoră.

Dacă în trecut arta era un elogiu adus iubirii, frumuseţii, transfigurării, în zilele noastre profanarea deliberată a acesteia este totodată şi o negare a iubirii.

În opinia lui Roger Scruton aceasta este şi ideea culturii post moderniste, o cultură lipsită de iubire, hotărâtă să portretizeze lumea ca fiind de neiubit. Probabil că şi de aceea a critica gustul cuiva în zilele noastre a ajuns să fie privit ca o defăimare adusă la adresa acelei persoane.

Pentru Platon frumuseţea era calea spre Dumnezeu, în timp ce gânditorii Iluminismului vedeau arta şi frumuseţea ca pe căi de a ne salva dintr-o rutină fără sens şi de a ne ridica la un nivel superior. Dar arta a întors spatele frumosului. A devenit sclava societăţii de consum, satisfăcându-ne plăcerile şi necesităţile şi bălăcindu-se în propria-ai silă” concluzionează Roger Scruton utilitatea frumosului. Societatea actuală ne învaţă formele urâte ale artei şi arhitecturii moderne. Astfel de forme nu arată realitatea, ci se răzbună pe ea lăsându-ne să rătăcim neconsolaţi şi înstrăinaţi, într-un deşert spiritual.

Scruton dă totuşi o soluţie salvatoare societăţii moderne: aceea de a împleti în mod armonios utilul cu plăcutul, realul cu transfiguratorul pentru a conveţui armonios cu natura, cu societatea găsind astfel consolare pentru durerile noastre, intensificându-ne bucuriile vieţii.

the new loading gif „Această capacitate a frumosului de a ne alina suferinţa, este un motiv pentru care frumuseţea poate fi considerată ca un substitut al religiei. De ce să dăm prioritate religiei? De ce să spunem că religia este un substitut al frumosului? Mai bine zis de ce să le descriem ca rivale? Sacrul şi frumosul stau laolaltă ca două uşi ce dau spre o singură încăpere în care ne regăsim căminul.” îşi încheie într-un mod spiritual documentarul De ce contează frumuseţea (Why Beauty Matters) Roger Scruton, pe care îl puteţi viziona aici.

Sinteză de Carmina Voicu

sursa-www.yogamagazin.ro

Un gând despre „De ce contează frumuseţea

  1. Fragment din Banchetul- Platon… mențiunea din materialul postat de către tine 🙂

    ,,… În felul acesta va ajunge negreșit să-și dea seama de frumusețea care se află în purtări şi în legi şi de faptul că orice frumusețe este de același fel ca oricare alta, astfel că, şi în felul acesta, va înțelege cât de puțin lucru este frumusețea trupească.

    După purtări, va trebui, bine călăuzit, să treacă la cunoștințele minții, ca să le vadă şi lor frumusețea. Atunci va putea cuprinde cu privirea întreaga întindere a frumuseții şi nu-și va mai lega dragostea, ca un sclav, de o singură frumusețe, fie ea aceea a unui tânăr, a unui bărbat sau a unei îndeletniciri anume, încetând ca, înrobit de vreuna dintre ele, să rămână o biată făptură bună să spună nimicuri. Dimpotrivă, întorcându-și privirile, ca spre largul unei mări, către întreg cuprins al frumuseții şi privindu-l îndelung, va da naștere la nenumărate şi înalte gânduri cuprinse în cuvinte, la cugetări izvorâte dintr-o nemărginită dragoste pentru cunoaștere.Până când, sporindu-și înțelegerea, va dobândi atâta putere încât să i se arate că există o singură cunoaștere, aceea a frumosului,despre care o să-ți vorbesc.

    Încearcă acum să mă asculți cu cea mai mare luare-aminte. Acela care a fost îndrumat până la această treaptă în cunoașterea iubirii şi care a privit una câte una şi în urmarea lor firească toate câte sunt frumoase, cu ochii la țelul din urmă al învățăturii despre iubire, acum, dintr-o dată, zărește ceva prin natura lui de o frumusețe minunată. Da, Socrate, tocmai acea Frumusețe de dragul căreia a fost nevoie de toate strădaniile de până acum.

    Înainte de toate, această Frumusețe este veșnică, nu e supusă nașterii şi pieirii, nu sporește şi nu se împuținează. În al doilea rând, ea nu este pe alocuri mai frumoasă şi pe alocuri mai puțin, nici când frumoasă şi când nu, nici frumoasă într-o anumită privință şi în altele nu, nici frumoasă aici şi urâtă în altă parte, frumoasă pentru unii şi lipsită de frumusețe pentru alții. Mai mult decât atât: cel care năzuiește spre ea nu şi-o va putea închipui ca având față sau mâini sau orice altceva mai are un trup. Nici ca fiind o vorbire sau un fel de a cunoaște ceva. Ea nu există în altceva anume, cum ar fi vreo ființă sau în pământ sau în cer sau în ce vrei tu. Ea trebuie închipuită ca existând în sine, deopotrivă cu sine şi împreună numai cu sine, şi ca având, în veșnicia ei, mereu aceeași formă. Iar toate celelalte frumuseți sunt părtașe la ea, dar în astfel de chip încât nașterea sau pieirea acestora nu duce nicidecum la vreo creștere sau la vreo scădere înlăuntrul Frumuseții, pe care toate acestea o lasă neschimbată.Atunci când, urmând aşa cum se cuvine calea iubirii de tineri, urci, treaptă cu treaptă, deasupra frumuseților pieritoare, începe să ţi se arate frumusețea de care vorbesc şi te afli aproape de liman.

    Așadar, aceasta este calea cea dreaptă care duce în înaltul iubirii, fie că o străbatem cu singurele noastre puteri, fie că suntem călăuziţi de un altul. PORNIND DE LA FRUMSEȚILE DIN LUMEA NOASTRĂ PIERITOARE ŞI VRÂND SĂ AJUNGEM LA FRUMUSEȚE, URCĂM NECONTENIT, TREAPTĂ CU TREAPTĂ, DE LA UN TRUP FRUMOS LA DOUĂ, DE LA DOUĂ LA TOATE; ŞI DE LA TRUPURILE FRUMOASE LA FAPTELE FRUMOASE , APOI DE LA ACESTEA LA ÎNVĂȚĂTURILE FRUMOASE, PÂNĂ CÂND DE LA ACESTEA DIN URMĂ AJUNGEM ÎN SFÂRȘIT LA ACEA ÎNVĂȚĂTURĂ CARE ESTE NIMIC ALTCEVA DECÂT TOCMAI ÎNVĂȚĂTURA DESPRE FRUMUSEȚE, LA AL CĂREI CAPĂT AFLĂM CE ESTE Frumusețea CU ADEVĂRAT.

    Dacă este vreun ținut al vieţii în care merită să trăiești, acesta este: ținutul în care ne aflăm în fața Frumuseții înseși. Dacă va fi să o vezi vreodată, altceva vei simți decât în fața bogăției, a podoabelor, a băieților şi a tinerilor frumoși, toate lucruri care fac, pe tine cel de acum, să te cutremuri, uluit.

    … Şi convins fiind, încerc să-i conving şi pe alţii de faptul că, pentru a dobândi un asemenea bine, greu s-ar găsi pentru natura omenească un ajutor mai bun decât EROS. De aceea susțin sus şi tare că orice om este dator să-i aducă cinstire.”

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.