Cum am învăţat să am încredere în mine – în 4 paşi simpli

Când eram la şcoală, mereu mi se spunea să vorbesc mai tare. Eram foarte timidă şi asta îmi accentua şi mai tare groaza că n-o să mă bage nimeni în seamă. Când voiam să spun ceva, cu greu îmi luam inima-n dinţi, pentru că se petrecea mereu acelaşi lucru: spuneam două vorbe, după care cineva mai cu aplomb mă întrerupea, chiar dacă ce aveam eu de gând să zic era mult mai inteligent.Mi-a trebuit ceva timp până când a început să se facă linişte când vorbesc. Şi să mi se spună uneori: “Mai încet!”. Au fost ani întregi în care am căutat răspunsul la întrebarea: “Cum să faci să ai încredere în tine?”.

Zilele trecute, altcineva mi-a adresat-o mie. Mie, aia timorata şi înspăimântata. Da, încrederea în sine se poate cultiva. Trebuie doar să vrei cu adevărat şi să găseşti căile potrivite pentru a o dezvolta. Să vi le spun pe cele pe care le-am găsit eu. Bineînţeles că întotdeauna este loc de mai bine, dar astea sigur funcţionează:

1. Ajută-i pe alţii să aibă încredere în ei. Sună aiurea, cum să-i ajuţi pe alţii cu ceva ce tu nu ai? Am citit odată o parabolă care m-a impresionat tare. Zice aşa:

Un discipol se duce la maestrul lui şi-l întreabă:
– Învăţătorule, ce să fac când nu am tărie?
– Întăreşte-i pe alţii – răspunde înţeleptul.

Fără să fi ştiut de sfatul ăsta, chiar aşa am făcut. Am avut şansa de a avea o soră cu 10 ani mai mică, pe care am crescut-o. Eram atât de marcată de timiditatea mea, încât am făcut totul pentru ca ea să aibă încredere în sine. Îi vorbeam ca şi cum am fi fost de-o seamă, o ascultam întotdeauna, aveam răbdare cu ea, îi ceream părerea. A funcţionat, a ieşit super om. Învăţ de la ea. Întotdeauna este cineva care are nevoie de întărire, întotdeauna este cineva pentru care este important să fii acolo unde trebuie. Am prietene care mă sună uneori numai pentru ca să le ţin o mică predică motivaţională, când se simt cu moralul la pământ. Lor le face bine pentru că se pare că mă pricep la predici, iar mie de asemenea, pentru că încrederea lor în mine îmi alimentează propria încredere. Le sunt profund recunoscătoare.

2. Admiră-i pe cei care au deja încredere în ei. În NLP există conceptul de modelare, care pe scurt presupune să imiţi comportamentul unei persoane care are deja o calitate pe care doreşti să o ai şi tu. Cred că admiraţia e mai mult de atât. Atunci când admiri pe cineva, te deschizi pentru a primi în interiorul tău calitatea respectivă. Eu nu mă puteam abţine. Eram atrasă magnetic de oamenii puternici, chiar dacă nu întotdeauna îndrăzneam să intru în vorbă cu ei. Îi urmăream cât de mult puteam şi da, îi mai şi imitam ca o maimuţică (mai ales când eram printre prieteni :D). Chiar dacă mai mult exterior, dar până la urmă se pare că s-a prins ceva de mine. Cine mă cunoaşte acum cu greu poate să creadă că eram aşa cum vă povesteam la început.

3. Fă lucrul de care ţi-e frică. De exemplu, asta cu vorbitul. Atât de groază mi-era să vorbesc în faţa clasei când eram la şcoală, încât am găsit de cuviinţă să mă fac profesoară. Vă daţi seama ce-mi tremura izmana la început. Habar n-aveau copiii ăia cu cine au de-a face. Şi mai eram şi puştioaică, de ţipa directorul la mine când mă vedea că intru pe intrarea profesorilor. “Domnişoară, elevii la uşa din spate!” – până când strigam şi eu la el şi îşi punea mai bine ochelarii pe nas. Odată, m-am trezit cu el la o oră de-a mea. Pasămite, avea de luat nu ştiu ce chestii dintr-o debara care era fix în clasa respectivă. Era prof de istorie, cu vocaţie de dascăl. Iubea copiii şi tot ce avea legătură cu şcoala. L-am impresionat. La mine la oră era un zumzet fin, nimeni nu tăcea ca sfântul, dar toată lumea scria şi participa la lecţie cu drag. Se râdea des şi se vorbea liber, fără să ridice nimeni mâna, dar şi fără replici în plus. Se pare că grija de a le oferi celorlalţi încrederea care-mi lipsea mie funcţionase şi cu elevii mei. Eu nu cred că dacă ţi-e frică să vorbeşti la o şedinţă trebuie să-ţi imaginezi audienţa în chiloţi. E de ajuns să îi intrebi ceva pe ei, să-i angajezi într-un dialog, şi deja nu te mai simţi singur în faţa lor. Mai sunt şi alte lucruri de care mi-e frică, doar pentru asta ne aflăm în viaţă, să învăţăm.

4. Fă lucruri care îţi sporesc încrederea. De genul acelora care provoacă mulţumesc-uri. Ajută-i pe ceilalţi. Vino în întâmpinarea lor. Foloseşte-ţi înzestrările personale pentru a face cuiva o bucurie. Da, trebuie mai întâi să descoperi care sunt acele înzestrări pe care le ai. Treci de faza în care crezi că “nu eşti bun de nimic” sau alte asemenea profeţii meschine, doar pentru că aşa ţi-a repetat toată copilăria vreun părinte frustrat de propria viaţă, care nu înţelegea că în felul ăsta îţi taie aripile pentru totdeauna. Iartă-l pe acel părinte, sigur nu-şi dădea seama ce face. Nu există nici măcar un singur om pe această planetă care să nu aibă măcar o calitate. Chiar şi dacă ai un zâmbet frumos, e de ajuns să încurajezi pe cineva şi să-i faci bine. Am citit într-o carte cu sfaturi motivaţionale că absolut toţi oamenii îşi doresc în primul rând să se simtă importanţi. Eu cred că ne dorim cu toţii să fim iubiţi. Dacă reuşeşti prin faptele tale să transmiţi asta, ţi se va răspunde cu aceeaşi monedă şi îţi vei clădi încrederea în tine pas cu pas în fiecare zi.

O să-mi spuneţi că încrederea mea în mine se bazează pe lucruri exterioare. Că depind de reacţia celorlalţi ca să mă simt puternică. Adevărul e că problema cu încrederea în sine nici nu se pune în alt context. Cine nu are nevoie de părerea celorlalţi, nici nu se gândeşte măcar o clipă dacă are sau nu încredere în sine. El este pur şi simplu, şi este mulţumit aşa cum e. Asta e starea ideală. Ca atunci când corpul îţi funcţionează perfect, când eşti perfect sănătos. Îţi vezi de treabă ca şi cum nici nu l-ai avea. Dar ia să te doară un picior, să vezi cum dintr-o dată îţi aduci aminte de el. Aşa şi cu lipsa de încredere în sine. Până când nu o ai, o să ţipi după ea. Când ai dobândit-o, nu te mai gândeşti la ea. Nici eu nu mă mai gândisem de mult, dar m-a întrebat cineva de curând şi mi-am dat seama că aş putea să-i ofer un răspuns.

sursa-puteredefemeie.wordpress.com

Rezonanţa bucuriei şi a recunoştinţei

A stărui în actul de exprimare a recunoştinţei, caracterizat de bucurie, însufleţire, puritate şi elevare, este covorul vostru fermecat, precum şi scutul de protecţie, pentru … a pluti pe aripile vântului schimbării şi frecvenţelor vibratorii ale oricărui orizont temporal sau ale oricărei realităţi. Prin urmare, cât mai des posibil, întoarceţi-vă în inima voastră sacră şi îngăduiţi-i iubirii divine a universului să radieze înspre tot şi toate. Aţi fost înzestraţi cu această dragoste divină, aidoma tuturor fiinţelor umane. Secretul constă în a vă reaminti această putere, precum şi obiectivul vostru, cât timp vă aflaţi în trupul material şi, totodată, în a vă păstra inima deschisă în faţa revărsării acestei iubiri divine.

Starea de bine şi puritatea spaţiului sacru al inimii sunt deosebit de importante; iar frecvenţa vibratorie să vă fie rezonanţa bucuriei şi a recunoştinţei! Continuăm să afirmăm şi să subliniem acest mesaj, întrucât este singurul mesaj cu o valoare de netăgăduit. Voi – şi toţi ceilalţi – aveţi o fiinţă pur vibraţională. Cultivaţi deprinderea de a vă eleva vibraţiile, în orice moment. Cântaţi, dansaţi, iubiţi, iertaţi, onoraţi, mulţumiţi, slăviţi şi apreciaţi, dintr-o inimă plină de recunoştinţă, tot ceea ce se desfăşoară în faţa voastră, tot ceea ce trăiţi, tot ceea ce percepeţi. Aceste frecvenţe şi vibraţii emoţionale reprezintă bagheta voastră magică, pentru a transforma toate celelalte frecvenţe şi vibraţii discordante. sursa-net

 

Tehnica surâsului interior

Această tehnică este inspirată din tradiţia taoistă şi, realizată cu perseverenţă, ne ajută să ne trezim şi să amplificăm în fiinţa noastră starea de bună dispoziţie, de relaxare, ne conferă un tonus mărit şi încredere în sine. După câteva săptămâni de practică vom putea să realizăm această tehnică, care este de fapt un exerciţiu de vizualizare, în orice moment al zilei, de exemplu când călătorim cu mijloacele de transport în comun sau când aşteptăm în magazin să ne vină rândul la casă să plătim.

Tehnica de execuţie este simplă: Aşază-te cu spatele drept pe un scaun sau pe sol, cu picioarele încrucişate sau într-o postură de meditaţie. Indiferent de varianta pe care o alegi, elementul-cheie este să menţii spatele drept. Potriveşte cronometrul să-ţi dea un semnal după 15 – 20 de minute. Închide ochii şi urmăreşte să te relaxezi cât mai profund la nivel fizic, psihic şi mental.

În poziţia pe care ai ales-o, cu ochii închişi, imaginează-ţi că îţi „scanezi” întregul corp şi detensionezi toate zonele încordate, acolo unde simţi că există blocaje (dureri fizice) şi energiile nu circulă liber. Când eşti pe deplin relaxat, urmăreşte să trezeşti şi să amplifici în tine o stare de fericire şi mulţumire. Poţi vizualiza în spatele pleoapelor închise un focar generator al acestei stări de bine, al unui surâs interior. Dacă sentimentul nu apare în mod spontan, adu-ţi aminte de o experienţă pe care ai trăit-o, un moment când fericirea şi mulţumirea au izvorât natural în tine.

Lasă acum zâmbetul să se reverse din această zonă focar în întregul corp, precum o cascadă. Vizualizează cum şuvoiul de energie îţi inundă capul, coloana vertebrală, braţele, regiunea inimii, plămânii, zona abdominală superioară şi inferioară, zona genitală şi coboară de-a lungul picioarelor până în vârful degetelor. Poţi vizualiza lent curgerea energiei din zona focar până în zona tălpilor sau poţi relua procesul de vizualizare de mai multe ori, ceva mai repede. Exerciţiul poate constitui în sine o pregătire pentru meditaţiile pe care doreşti să le faci în programul tău zilnic, deoarece creează o stare de interiorizare şi de abstragere a simţurilor de la realitatea înconjurătoare (pratyahara). Dacă nu continui cu o meditaţie, împreunează-ţi palmele în dreptul pieptului ca pentru rugăciune şi realizează o scurtă meditaţie de mulţumire şi recunoştinţă către Dumnezeu Tatăl.  Urmăreşte să menţii viu acest surâs interior pe parcursul întregii zile.

sursa-yogaesoteric.net

Sfaturi utile conform medicinei traditionale chinezesti

Iata cateva sfaturi utile conform medicinei traditionale chinezesti pentru a avea o viata cat mai lunga (de peste 100 de ani!):

* Sa facem zilnic exercitii de mentinere a formei. Exercitiile fizice intarzie mult procesul de imbatranire, in special exercitiile chinezesti de mentinere a formei, care sunt usoare si impiedica extenuarea. De fapt, cea mai mare parte a declinului fizic de care sufera persoanele mai varstnice isi are radacinile nu in varsta, ci in simpla folosire inadecvata a mintii si trupului. Nu mai exista nicio indoiala ca exercitiile fizice regulate reprezinta una dintre cele mai bune cai de a preveni si de a trata aproape toate tipurile de boli. Exercitiile pot energiza sistemul imunitar, pentru a opri raspandirea virusilor si a celulelor imbolnavite. Dat fiind ca nu cer eforturi epuizante, exercitiile chinezesti usoare sunt cea mai buna forma de exersare. Ele nu au efectele secundare produse de unele sporturi grele.

* Acumulati frecvent in gura saliva si inghititi-o. Saliva este un fluid corporal pretios, cu puteri magice in tratament si intinerire. De sute de ani chinezii i-au acordat cel mai inalt respect, cu toate ca valoarea ei de-abia incepe sa fie perceputa in Occident. Saliva poate hrani creierul, ajuta la digestie, detoxifica organismul, mareste flexibilitatea, sporeste luciul si netezimea fetei si corpului, stimuleaza sexualitatea si intareste imunitatea – toate functiile care se opun efectelor imbatranirii.

• Sa ne lovim usurel cu degetele capul si urechile. Capul este cartierul general al vietii. Daca zilnic il lovim usor cu degetele, efectuand exercitiul intern al lui Dharma „Bataia Tobei Ceresti”, stimulam functionarea mintii, imbunatatim memoria si, de asemenea, prevenim sau amelioram tiuitul in urechi si bolile Parkinson si Alzheimer – afectiuni care in zilele noastre insotesc din ce in ce mai frecvent batranetea.

* Sa ne trecem des degetele prin par. Pieptanarea frecventa a parului cu degetele goale poate stimula circulatia sangelui, dezvolta capacitatea mentala si memoria si pastreaza culoarea naturala a parului.

• Sa strangem usor din dinti de mai multe ori pe zi. Dintii sunt alt semn important al varstei. Pierderea dintilor este asociata adesea cu batranetea. Pentru a-i pastra, chinezii din vechime recomandau sa inclestam usor dintii. Aceasta nu numai ca ii intareste si ii impiedica sa de deterioreze prematur, ci stimuleaza si sexualitatea si forta mentala. Miscarile dintilor afecteaza nemijlocit functionarea psihica si performanta sexuala.

* Sa ne masam talpile de mai multe ori pe zi. Exista o poveste chinezeasca despre o familie in care mai multe generatii au trait peste 100 de ani. Cand au fost intrebati care sunt secretele longevitatii lor, membrii familiei au raspuns ca isi masau des talpile. Talpa este locul din care porneste meridianul rinichiului. Masarea frecventa a talpilor poate intari forta rinichilor si ii face sa comunice cu inima, un proces cunoscut in lucrarile clasice ale sistemului chinez de ingrijire naturala a sanatatii sub numele shui huo ji („apa si focul se echilibreaza intre ele”).

• Sa contractam si sa relaxam des muschii anali si degetele picioarelor. Aceasta stimuleaza sexualitatea, qi-ul rinichilor, functia urinara si alte functii asociate adesea cu varsta. Daca vitalitatea sexuala scazuta si incontinenta sunt simboluri ale imbatranirii premature, contractarea si relaxarea ritmica a muschilor anali si a degetelor picioarelor, efectuate frecvent, pot intarzia procesul de imbatranire, impiedicand aparitia acestor dereglari.

* Sa nu lasam stomacul sa se umple la nicio masa mai mult de 70-80% din capacitatea lui, chiar daca alimentatia ne este sanatoasa. Acest principiu intelept al vechilor chinezi este confirmat de un experiment stiintific recent care arata ca modalitatea cea mai buna de a intarzia imbatranirea si de a prelungi viata la soareci este hranirea lor sub nivelul obisnuit, dandu-le atata hrana cat sa supravietuiasca. Soarecii subalimentati nu numai ca au trait cu 35% mai mult decat cei hraniti pe saturate, ci au fost mult mai putin expusi la aparitia cancerului si a altor maladii. Supraalimentarea deterioreaza stomacul, iroseste energia si ne face sa ne simtim ingreunati si obositi. Prin urmare, in numele sanatatii noastre, este mai bine sa ramanem in zona „mai putin decat ar trebui” decat in zona „mai mult decat ar trebui” in privinta cantitatii.

* Sa bem trei linguri de supa la inceputul fiecarei mese si vom fi feriti de multe probleme la batranete. Chinezii din vechime credeau ca acest procedeu stimuleaza pofta de mancare si favorizeaza digestia, prevenind, astfel, bolile sistemului digestiv. Desigur, „trei” nu este un numar fix. Ideea este ca trebuie sa bem cateva guri de supa la inceputul fiecarei mese.

• Sa bem zilnic multa apa curata. Apa este primul dintre „cele cinci elemente” si joaca un rol vital in functionarea corecta a organismului. Faptul ca peste 70% din greutatea corpului o reprezinta apa vorbeste de la sine. Apa umezeste pielea, face flexibile incheieturile, curata corpul,ajuta digestia si defecatia si mai are multe alte functii biologice vitale. Chiar si un mic deficit de apa ne face sa ne simtim obositi si sa ne fie rau.

• Sa nu fumam. Fumatul contracta vasele de sange si perturba circulatia sanguina, ducand la aparitia prematura a ridurilor. E destul sa ne uitam la fata fumatorilor inraiti. Fumatul perturba, de asemenea, functia hormonala, scazand secretia de hormoni si influentand negativ tiroida si intregul sistem endocrin, ceea ce are ca rezultat accelerarea procesului de imbatranire.

* Sa dormim intotdeauna suficient si profund. Lipsa somnului obliga corpul la eforturi suplimentare, epuizand rezervele strategice de energie, deregland circulatia sangelui si a lui qi si slabind sistemele cerebral si imunitar; in esenta, accelereaza procesul de imbatranire a corpului. Cand dormim, camera trebuie sa fie bine aerisita, dar curentul sau vantul nu trebuie sa ajunga direct la noi.

* Sa petrecem zilnic mult timp in aer liber. Sa facem dupa cina o plimbare de o mila. Acestea ne asigura zilnic mult aer curat si lumina naturala de la soare. Aerul curat si soarele sunt pentru viata ceea ce este petrolul pentru lampi, iar in lipsa lor viata nu ar fi posibila. Chinezii din vremurile vechi credeau ca aerul curat si lumina blanda a soarelui contin energie, care ne poate hrani plamanii, inima, creierul si pielea, dandu-ne energie si tinerete. 

SURSA-almeea.ro

Mirarea si fascinatia in fata vietii – o sarbatoare a sufletului

Cand decizi sa incepi sa cultivi frumosul in interiorul tau, sau mai bine zis cand incepi sa iti amintesti cine esti si sa te acordezi la acea frecventa a frumosului care se afla tot timpul in adancul fiintei tale, realitatea exterioara incepe sa reflecte acel frumos. De fapt nu realitatea reflecta ci tu incepi sa observi acele elemente de frumos ale realitatii la care pana mai ieri erai orb pentru ca traiai pe cu totul alta frecventa.

Odata ce ai reusit sa pasesti in aceasta directie, lasa viata sa te surprinda. Ceea ce vreau sa spun este ca ai la indemana un instrument minunat care sa faca din fiecare clipa un dar, o sarbatoare si acest instrument este mirarea. Mirarea te scoate din zona de „stiu” si senzatia ca stim este benefica la un moment dat, pentru ca ne reda increderea in propriile forte, dar in acelasi timp este bine sa avem clipe in care sa stim sa iesim din zona de cunoastere si sa intram in mirare. Pur si simplu, dezbraca-te de mantia cunoasterii, pentru cateva clipe si redevino copil.

Viata se compune din miracole marunte si continue pe care le intalnesti la tot pasul. O floare, un copac, o adiere de vant, o sincronicitate, un gand cristalin, un zambet, o reusita la care nu te asteptai. Toate aceste culori incep sa ti se dezvaluie si este bine sa stii sa le primesti cu mirare de copil. Mirarea, fata de starea de „stiu”, are darul de a contine in ea inocenta copilariei si atunci cand privim la nuantele existentei cu ochi puri de copil, ne deschidem catre seva Iubirii, ne lepadam o vreme de adultul care le stie pe toate, de cel care aduce problemele trecutului si angoasele legate de viitor, in clipa prezenta stirbindu-i stralucirea, de conditionarile mintii si ne deschidem complet catre Lumina. Privim cu ochi mari de copil si cuprindem in ei toata minunea momentului, simtim cu inima curata a unui copil si cuprindem in ea tot freamatul clipei.

Un copil priveste o floare si exclama „oaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaau!”, prin aceasta stare de a fi, el aduce recunostinta clipei si nu numai, mirarea in fata frumosului ii mentine vie curiozitatea. Aceasta curiozitate, odata activata te ajuta sa patrunzi tot mai adanc si mai profund in darul acelei clipe, pentru ca stii ca intotdeauna este mai mult decat poti sa vezi acum. Te lasi surprins de acel miracol marunt al vietii si lasandu-te surprins, in primul rand il inalti. El nu mai ramane marunt ci capata proportii uriase, pentru ca este rupt din infinit si tu incepi sa percepi acest lucru. Asadar te lasi surprins nu pentru ca „nu stii”, nu pentru ca nu ai cunoastere si nu ai mai vazut asa ceva (defapt chiar nu stii si cunoasterea pe care o ai chiar este un bob de nisip pe o plaja infinita) ci pentru ca a aparut in viata ta in acea forma si conjunctura unica, pentru ca in acel moment tu vezi si simti o impletire unica a culorilor Luminii si acest lucru este minunat. Tu practic te plimbi pe Cararea vietii si dintr-o data, in fata ta, apare un fragment de frumos. Mirarea in fata acestui fragment de frumos reprezinta defapt o stare complexa si profunda de scufundare in Iubire. Nu e ca nu ai mai vazut in viata ta un copac. Vezi copaci la tot pasul, dar atunci cand privesti la un arbore cu mirarea copilului, tu te indragostesti de acel copac, prezenta sa in viata ta nu este o raritate, dar unicitatea clipei te surprinde, activeaza in tine freamatul, tremurul care te face sa traiesti plenar acel moment. Tu nu il vezi doar cu ochii ci prin acel „oaaaaaaaaau”, daca este intr-adevar simtit si nu fortat, te deschizi plenar catre el, il vezi cu toata fiinta, il simti cu toata fiinta. Cand iti apare o floare in cale si spui „da, ce nu stiai? Exista flori!”, atunci vorbesti dintr-o zona de cunoastere care in acest context te limiteaza, nu te lasa sa patrunzi in pliurile clipei, sa te scufunzi in nuante, sa o traiesti plenar. Cand iti apare o floare in cale, te opresti in fata ei, ii lasi frumusetea sa te mangaie si sa te surprinda, si in sufletul tau spui „oaaaaaaaaaaau!”, atunci iesi din sistemele mintii si activezi vocea sufletului. Mintea intotdeauna va spune „stiu” sau „nu stiu”. In schimb, mirarea vine din suflet si activand curiozitatea pura, aceasta cizeleaza mintea, o face sa caute, sa intre in profunzimea momentului, o rafineaza. E simplu. Atunci cand inveti ceva si spui „stiu”, inchizi cartea, pentru ca ai terminat de invatat si treci mai departe, la alt subiect. Dar daca subiectul te fascineaza, continui investigatiile, sapaturile, recitesti anumite pasaje pentru a le intelege mai bine. Si daca aprofundarea la nivelul mintii ne imbogateste, inchipuie-ti ce se intampla cand activam fascinatia la nivel de suflet si acesta isi incepe cautarea, trairea, Calatoria pentru a intra si mai profund in Darul unei clipe.

Daca am cunoaste deja starea adevarata de Iubire, atunci doar am FI. Probabil ca mirarea, fascinatia, nu si-ar mai avea locul. Insa, inca suntem doar pe Calea spre Iubire, inca o re-descoperim, inca suntem in proces de re-amintire. In acest caz, mirarea in fata frumosului ne face sa intram in profunzimile acelui miracol marunt si sa il traim cat mai plenar, facand inca un pas in reamintirea Iubirii catre care tindem. Mirarea este in primul rand un prim semn ca am recunoscut frumosul, ca l-am zarit. Cand iti place cu adevarat ceva, ai tendinta sa te apropii de acel ceva, sa il iei in palma, sa il atingi, sa il explorezi si te bucuri de fiecare atingere, zambetul ti se asterne pe chip si cu acel zambet incepi sa mangai ceva-ul care devine centrul atentiei tale. In acest fel il sarbatoresti, ii sarbatoresti unicitatea si astfel pentru tine, acea clipa devine o sarbatoare, pentru ca iei parte la ea. La fel este si cu mirarea, numai ca in cazul acesta, mirarea inocenta de copil in fata momentelor vietii de care ne lasam surprinsi, implica nu numai corpul si mintea noastra ci si sufletul. In loc sa luam un obiect frumos in palmele noastre pentru a il „sarbatori”, luam clipa in palmele sufletului. O atingem cu privirea, cu palmele dar si cu sufletul. Sufletul nostru spune „oaaaaaaaau” si mangaie petalele acelei flori sau ramurile copacilor, sau zambetul vecinului care ne-a surprins si in fata caruia am activat mirarea pura de copil. Si acel moment devine maret, o sarbatoare la care participi cu toata fiinta ta. Nu te opresti la suprafata clipei ci patrunzi in ea tot mai adanc, impins de fascinatie si scaldandu-te in nuantele sale, tu mai descoperi, la fel de plenar, un fragment de Iubire.

Nu trece indiferent pe langa viata, nu lasa frumosul sa fie lipsit de mirarea copilului din tine, nu pentru ca frumosul nu ar fi normal si pentru ca prezenta in viata ta ar trebui sa te mire. Nu. Ci pentru ca el ni se releva in fiecare clipa de o maniera atat de unica incat fiecare clipa de frumos, in unicitatea sa, este o sarbatoare a sufletului si este bine sa o recunosti si sa inveti sa te scalzi in aceasta sarbatoare.

Priveste cerul cu ochi de copil, lasa sufletul tau sa spuna „oaaaaau” si el va continua sa iti dezvaluie Iubirea. Priveste orice element de frumos care iti apare in cale si lasa sufletul tau sa se mire, lasa-l sa fie cuprins de fascinatia pentru acea clipa si vei incepe sa gusti din seva Infinitului.

Sursa-harmonygroup.ro