Teme de reflectie


no-mind-is-the-real-way-to-live• Mintea reprezinta un sol fertil pentru concepte, idei si opinii. Daca cineva ne spune o minciuna si ajungem sa credem in ea, acea minciuna prinde radacini in mintea noastra, crescand din ce in ce mai puternica la fel ca un copac. O minciuna cat de mica poate fi extrem de contagioasa, raspandindu-si semintele din om in om, pe masura ce o impartasim cu altii.

 

• Cunoasterea patrunde astfel in capul vostru si da nastere unei anumte structuri, respectiv totalitatea lucrurilor pe care le cunoastem. O data implantata in mintea noastra, noi ajungem sa percepem numai numai ceea ce credem, respectiv propria noastra cunoastere. Iar aceasta nu consta in cea mai mare parte decat din minciuni.

• De indata ce Arborele Cunoasterii prinde radacini in mintea noastra, noi incepem sa auzim vocea puternica a ingerului cazut. Aceasta voce nu se opreste niciodata din judecatile sale. Ea ne spune ce este bine si ce este rau, ce este frumos si ce este urat. Asa se naste in mintea noastra povestitorul, care devine apoi din ce in ce mai puternic, caci noi il hranim cu credinta noastra.

• Raiul exista, dar nu apare decat prin deschiderea ochilor spirituali, atunci cand incepem sa percepem lumea prin ochii adevarului. De indata ce minciunile ne capteaza atentia, ochii nostri spirituali se inchid. Iesim astfel din visul raiului si incepem sa visam visul iadului.

• Raiul ne apartine tuturor, caci noi suntem copii raiului. Vocea din capul nostru nu ne apartine, caci atunci cand ne nastem, nu ne nastem cu ea. Gandirea apare ulterior, prin invatare. Incepem prin a invata limbajul, apoi diferite puncte de vedere, si in sfarsit toate aceste judecati si minciuni. Vocea cunoasterii se naste odata cu acumularea de cunostinte.

patanjali_yoga_sutra_34• Inainte de a ne hrani cu minciunile care apar odata cu cunoasterea, noi traim in adevar. Nu rostim altceva decat adevarul. Traim in iubire, fara nici un pic de teama. De indata ce apare cunoasterea, incepem sa ne judecam pe noi insine. Nu ne mai simtim suficient de buni, devenim vinovati, ne rusinam si simtim nevoia de a fi pedepsiti. Incepem sa visam numai minciuni, si astfel ne separam de Dumnezeu.

• Din clipa in care ne separam de Dumnezeu, incepem cautarea lui, a iubirii pe care suntem convinsi ca am pierdut-o. Oamenii cauta incontinuu dreptatea, frumusetea, adevarul – adica exact ceea ce erau inainte de a cadea in capcana marelui mincinos. In realitate ei isi cauta propriul sine.

fragment din Don Miguel Ruiz & Janet Mills – Vocea cunoasterii

descarca aici cartea-Don Miguel Ruiz & Janet Mills – Vocea cunoasterii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.