Practic, aceasta înseamnă: a vedea partea bună din fiecare lucru, fiinţă sau eveniment, fără a omite ansamblul; a evalua şi valoriza calităţile unei fiinţe, lucru sau eveniment; a percepe esenţa Divină, sublimă din tot ce ne înconjoară; a ne bucura de ceea ce ne oferă Dumnezeu în fiecare zi, fiind pe deplin conştienţi că avem zilnic mii de motive pentru a fi fericiţi; a cultiva o atitudine stenică, de încredere în noi înşine şi în univers (Dumnezeu), convinşi fiind că tot ceea ce ni se petrece are un scop mai înalt decât ceea ce putem noi deduce imediat; a respecta fiecare fiinţă, considerând-o copil al lui Dumnezeu; a respecta orice formă de creaţie, ca act al unui suflet, etc.; în ultimă instanţă, EA ESTE CAPACITATEA DE A SESIZA MEREU ASPECTUL CEL MAI PROFUND AL FIECĂREI FIINŢE, OBIECT SAU ACŢIUNE.
Ce NU este transfigurarea?
Aceasta NU este: o deformare a realităţii interioare sau exterioare, o stare halucinatorie în care cel în cauză percepe lucruri inexistente; o (auto) amăgire continuă; o deviere de la starea de echilibru fizic şi psihic; o formă de alienare psihică (perceptivă, senzorială, afectivă etc.) sau relaţională.
Exerciţii de transfigurare prin operarea cu simboluri:
1. Nivelele de conştientizare: acesta este un exerciţiu care implică participarea atenţiei şi antrenarea capacităţii de analiză şi a imaginaţiei. Urmărim să fim atenţi la propriile noastre acţiuni, inclusiv la vorbele pe care le rostim, sau la gânduri. Fiecare acţiune are un anumit nivel de expresie: de exemplu, să ne concentrăm pe acţiunea banală de a spăla vasele; aceasta are un nivel de conştientizare imediat (ştim că facem aceasta); apoi există nivelul simbolic – a spăla vasele înseamnă a curăţa, a limpezi, a aduce la lumină; şi există şi un nivel metafizic sau spiritual – acţiunea de spălare, de limpezire şi iluminare conduce la purificarea unui obiect, al unei fiinţe, etc. Urmărim să fim conştienţi şi să căutăm sensurile corespunzătoare celor 3 nivele în toate acţiunile noastre.
Iată câteva exemple de „elevare a perspectivei”:
A. – a face de mâncare (nivel imediat) – a alimenta, a hrăni, a susţine (nivelul simbolic) – a întreţine viaţa, aidoma Mamei Pământ şi a Creatorului (nivelul spiritual sau metafizic).
B. – a dormi (nivelul imediat) – a se odihni, a se regenera, a-şi reface forţele (nivel simbolic) – a se resorbi în starea potenţială, înainte de o nouă creaţie sau o nouă zi (nivel metafizic sau spiritual).
C. – a vedea un film (nivel imediat) – a cunoaşte prin intermediul simţului văzului, a trăi noi experienţe prin intermediul personajelor filmului (nivel simbolic) – a extinde cunoaşterea de sine prin reflectare, oglindire (nivel metafizic).
2.Exerciţiului „zborului în balon”: acesta este o practică ideală în cazul unor acţiuni care ne atrag excesiv, care ne captează cu totul, făcându-ne să „uităm de noi”. Este în regulă dacă suntem absorbiţi în contemplarea unui peisaj magnific, sau a unei opere de artă, sau suntem complet „topiţi” într-o activitate de creaţie, dar este mai puţin dezirabil să ne lăsăm „prinşi” total de o dispută, de o competiţie gregară (cine-bea-mai-multă-bere, sau cine-conduce-cu-mai-mare-viteză) sau de o stare negativă (tristeţe, disperare, mânie, etc.). Exerciţiul presupune să ne cultivăm aptitudinea de a fi atenţi la ceea ce facem aproape în fiecare moment (să reducem cât mai mult acţiunile stereotipe).
Când simţim că im licarea noastră într-o acţiune creşte, şi ameninţă să ne scufunde într-o stare negativă sau în uitare de sine, ne imaginăm că suntem urcaţi într-un balon, care începe să se desprindă de pământ. Noi urcăm tot mai sus, şi contemplăm din balon scena în care am fost antrenaţi. Ne „vedem” pe noi rămaşi la sol, în plină acţiune, dar concomitent ne aflăm şi în balon, şi putem contempla, dacă vrem, liniştea măreaţă a peisajului de la înălţime. Ne percepem acolo, în nacela balonului, şi ne vedem la sol, tot mai mici, agitaţi să finalizăm acţiunea noastră. Această detaşare ne permite să ne disociem de acţiunea sau problema cu care ne confruntăm, şi să „reacţionăm la rece”. Mai mult, vom căpăta conştiinţa „firului de nisip care suntem, pierduţi în marele ocean al Universului…”. Cu o asemenea percepţie, este greu să nu fii umil, detaşat şi liniştit…
3. Exerciţiu de evocare: ori de câte ori avem un moment liber, este bine să evocăm stări benefice, stenice, pozitive, pe care le-am avut în anumite experienţe sau în legătură cu anumite persoane. Ne putem reaminti, la voinţă, de o vacanţă de vis, de peisaje sublime, de cineva drag, de anumite imagini frumoase sau de o carte cu conţinut benefic, etc. Aici putem face apel şi la mecanisme de tip „ancoră”. Acestea ne permit să „legăm” (sau să ancorăm…) o stare benefică, transfiguratoare, de un stimul exterior: o imagine, un sunet sau o melodie, o formă de atingere sau senzaţie tactilă, un gust sau un miros. Readucând în ambianţa noastră acel stimul, readucem şi starea corespondentă în fiinţa noastră. De exemplu, zgomotul valurilor mării ne poate induce instantaneu o stare de iubire (pentru că le asociem cu vacanţa la mare, şi plimbările pe plajă cu fiinţa iubită), etc.
4. Exerciţiu de auto-transfigurare: acesta poate fi privit ca un corolar al primului exerciţiu, numai că domeniul său de operare se centrează pe propria noastră fiinţă. Vom urmări să fim atenţi la noi înşine, observând ceea ce facem; dacă ne hrănim, sau facem duş, sau ne îngrijim într-un anumit fel corpul fizic, îl vom considera pe acesta aidoma unui „templu sfânt”, sălaş al sufletului nostru, al tuturor gândurilor elevate şi sentimentelor frumoase. Dacă ne aranjăm camera sau spaţiul de locuit, vom urmări să-l considerăm ca pe un spaţiu intim, sacru, rafinat, care ne conţine în armonie, şi care ne permite să ne dezvoltăm optim, trăim fericiţi şi împliniţi. Dacă realizăm vreo activitate manuală (coasem ceva, spălăm, desenăm, scriem, ştergem, meşterim ceva etc.), ne vom privi mâinile – instrumente ale Divinului, prin care El acţionează în lume. Ne vom raporta la milioanele de celule din ţesuturile mâinii, care conlucrează minunat, pentru ca noi să putem săvârşi acea activitate. Vom putea astfel percepe fiinţa noastră ca expresie sublimă a armoniei universale.
Marele înţelept indian Osho Rajneesh spunea:
„Capacitatea de a fi fericit se obţine prin disciplină.” Rigoarea practicii transfigurării constituie o modalitate minunată de a ne remodela gândirea şi expresia emoţională, pentru a ne trezi sufletul către starea de fericire. Aceasta este calea către descoperirea Paradisului din noi…
ASTRODEVA 