Gândirea pozitivă


think

Spune DA Vieții și Viața îți va spune DA!”

Gândirea pozitivă despre care am ales să scriu se întemeiază pe rațiunea celor care o practică și are la bază nu sloganuri de genul: „vezi partea plină a paharului” sau „imaginează-ți evoluții favorabile”, ci valori precum rațiunea și bunul simt, iar lista este perfectibilă. Gândirea pozitivă este mai mult decât o frază repetată habotnic și nu are o soluție universală. Așa că, în locul înșirării unor fraze frumos sunătoare, dar lipsite de valoare, vă invit să medităm asupra a două atitudini negative des întâlnite la majoritatea oamenilor și care nu numai că ne împiedică să gândim pozitiv, dar ne fac să ratăm tocmai obiectivul de primă instanță: acela de a gândi.

ATITUDINEA PESIMISTĂ

Este atitudinea ce se manifestă prin frica față de viitor, sentimentul de inutilitate, disperare, neliniște și nesiguranță. O vedem la oamenii dezorientați, nefericiți și dezechilibrați. Am cunoscut probabil cu toții indivizi care ratează în mod sistematic ocaziile favorabile, care întotdeauna se găsesc în fața unor dificultăți, care se consideră victime ale destinului. Dacă e să stai de vorbă cu aceștia îi vei auzi repetând: “știam că nu voi reuși! Nu pot să fac nimic, nu pot să schimb nimic!”. Din această cauză, soluțiile problemei le scapă și încep să capete convingerea că nu o vor putea rezolva. și toate acestea pornind de la un singur gând negativ. Am auzit de atâtea ori unii oameni afirmând: “Îmi voi reface viața”, “Voi reîncepe pe noi baze”, “Îmi voi schimba norocul” dar, cu toate acestea, ei reiau aceleași comportamente, aceleași atitudini negative, același mod de a privi lucrurile, chiar dacă situația exterioară este alta. Tendințele conflictuale, incapacitatea de a depăși obstacolele, de a privi situațiile cu obiectivitate, de a-și pune în valoare calitățile, de a trăi și de a resimți permanent acel sentiment indescriptibil de calm și armonie interioară sunt reluate mereu și mereu.

ATITUDINEA PSEUDO-IDEALISTĂ

În cazul acestei atitudini este vorba de fapt de fuga de responsabilitate, obligațiile și necesitățile cotidiene fiind ignorate în numele superiorității morale, religioase. Vedem această atitudine manifestată de falșii filozofi, veșnicii nemulțumiți, eternii visători. Ei sunt cei care cedează imediat în fața proastei dispoziții. Îi găsești mereu visând la ceea ce ar putea avea, fără a face niciodată nimic pentru ca visele să devină realitate. Se enervează din lucrurile cele mai mărunte și găsesc defecte la toți cei din jurul lor, dar niciodată la ei înșiși. Atitudinea pseudo-idealistă nu este, de fapt, decât un mijloc fals de auto-protecție, de punere la adăpost în fața realității și a destinului propriu. Pseudo-idealiștii acceptă o manieră pasivă de a lăsa lucrurile să evolueze la voia întâmplării, de a evada în reverii despre lumi ideale, care nu vor exista niciodată, deoarece nu întreprind nimic pentru ca ele să existe. A nu acționa reprezintă, în acest caz, un mod de a acționa, dar unul negativ și care duce la rezultate negative. Dacă atitudinea pseudo-idealistă se transformă într-o atitudine autentic-idealistă, ceea ce presupune ca teama de responsabilitate și fuga din fața realității să se transforme în încredere în sine și în viață, numai atunci putem spune că trăim cu adevărat și că am devenit stăpânii vieții noastre.

sursa-David Eliot

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s