Sucuri de fructe naturale

1. Sucul de afine – este indicat în mod special în tratamentul infecţiilor intestinale: enterite, diaree, dizenterie, putrefacţii intestinale, colibaciloză; are o acţiune selectivă asupra unui anumit număr de agenţi patogeni intestinali cum ar fi bacilul tifoidei şi colibacilii; este şi un dizolvant al acidului uric; stimulează vederea nocturnă.

2. Sucul de ananas – este bogat în vitamine, oligoelemente şi săruri minerale şi conţine un ferment digestiv foarte puternic. Este indicat în cazuri de insuficienţe digestive, de creştere, în convalescenţe; diuretic, posedă şi proprietăţi dezintoxicante.

3. Sucul de caise – este folosit în cazuri de astenii fizice şi psihice, anemie şi convalescenţă.

4. Sucul de cireşe – este demineralizant, depurativ, antireumatismal; indicat în cazuri de: arteroscleroză, gută, artrită şi stări pletorice. Este energetic şi previne îmbătrânirea precoce prin acţiunea regeneratoare şi de eliminare a toxinelor.

5. Sucul de coacăze – acţionează asupra circulaţiei sângelui, asupra ficatului, asupra inflamaţiilor tubului digestiv şi a căilor urinare, asupra reumatismului şi gutei; este un bun diuretic, digestiv şi depurativ.

6. Sucul de dude – este răcoritor şi laxativ şi se poate folosi la gargară contra anghinelor, aftelor şi stomatitelor.

7. Sucul de fragi – este remineralizant, indicat în cazurile de reumatism şi gută, datorită acţiunii eliminatorii a acidului uric. Este un bun stimulent hepatic, reglementează sistemul nervos şi este indicat în arteroscleroză, autointoxicaţie, litiaze urinare; posedă proprietăţi bactericide vădite, mai ales împotriva bacilului tifoidei.

8. Sucul de grapefruit – este digestiv, depurativ, stimulent hepatic şi un excelent drenor al vezicii biliare; fluidifiant sanguin şi protector vascular.

9. Sucul de lămâie – este folosit în cazurile de ulcer gastric, iar datorită proprietăţilor depurative sanguine se recomandă consumul zilnic, pur sau amestecat cu alte sucuri.

10. Sucul de mere – este un bun tonic muscular şi al sistemului nervos, diuretic şi antireumatismal, antiseptic intestinal, depurativ, indicat în cazurile de gută şi constipaţie; poate fi folosit în amestecuri cu alte sucuri, pentru a le oferi un gust mai bun.

11. Sucul de pere – este depurativ, diuretic, eliminator al acidului uric, remineralizant, indicat în anemii, surmenaj, tuberculoză; este astringent şi calmează durerile.

12. Sucul de piersici – diuretic şi laxativ uşor, folosit cu succes în cazul dispepsiilor. Sunt preferabile de consumat fructele ca atare, bine coapte.

13. Sucul de portocale – este tonic, fluidifiant sanguin şi protector vascular (pentru un efect mai puternic se va folosi şi coaja).

14. Sucul de prune – stimulent nervos, energetic, diuretic, laxativ şi dezintoxicant, se recomandă în cazuri de: reumatism, arteroscleroză şi astenii.

15. Sucul de struguri – are o valoare calorică foarte mare: 900 calorii/kg. Este un foarte bun stimulent, remineralizant, dezintoxicant; indicat în cazuri de artrite, reumatism, gută, litiaze, exces de uree sanguină, tulburări de hipertensiune, enterite şi congestii hepatice.

16. Sucul de zmeură – este indicat pur sau diluat cu apă în reumatisme, gută, dermatoze şi stări febrile. În amestec cu suc de coacăze este recomandat în febrele eruptive şi în inflamaţii urinare.

Picatura si oceanul

A fost odată ca niciodată, un discipol care îl întreba pe maestrul său:
– Care este lucrul ce mă separă de adevăr?
Maestrul îi spuse:
– Nu ești singurul care e separat de adevăr, mai sunt și alții. Îți voi spune douăsprezece povestioare, care îți vor părea simple. Trebuie să meditezi asupra acestora tot timpul și, chiar de ți se va părea că le-ai înțeles, nu te opri din a medita asupra lor, până ce aceste simple povești vor căpăta proporții uriașe și până vor deveni din nou simple.

Prima poveste:
A fost odată ca niciodată o picătură într-un Ocean ce spunea că nu exista Ocean. Tot astfel se întâmplă cu mulți oameni. Trăiesc înăuntrul lui Dumnezeu și spun că nu există Dumnezeu.

A doua poveste:
– Vreau să fiu liberă, spuse picătura de apă din mijlocul Oceanului; și Oceanul, în compasiunea sa, a ridicat-o la suprafață.
– Vreau să fiu liberă, spuse din nou picătura de apă și soarele, auzindu-i glasul, o așeză într-un nor.
– Vreau să fiu liberă, spuse picătura încă o dată și norul o eliberă, iar aceasta căzu din nou în Ocean.

A treia poveste:
O picătură intelectuală este o picătura intelectuală, dar nu mai aparține Oceanului.

A patra poveste:
– Nici o picătură nu are nici o valoare, spuse picătura din mijlocul Oceanului.

A cincea poveste:
– Fără nici o îndoială, există un lucru de care eu mi-am dat seama: eu sunt mai importantă decât Oceanul, spuse picătura din Ocean.

A șasea poveste:
– Nu voi putea niciodată să ajung la Ocean, spuse picătura din Ocean.

A șaptea poveste:
– Oh, ce-mi pasă mie de Ocean, spuse picătura din Ocean.

A opta poveste:
Era odată o picătură care-și regreta soarta. La urma urmei, ea era în mijlocul Oceanului și nu știa nimic despre Ocean.

A noua poveste:
O picătură din Ocean chema toate celelalte picături să i se alăture, pentru a se răscula împotriva Oceanului.

A zecea poveste:
– Prin puterea cu care am fost investită, spuse picătura din Ocean, prin puterea cu care am fost investită, de astăzi sunteți excluse din Ocean.

A unsprezecea poveste:
– Tu te afli în mijlocul iubirii mele, îi spuse Oceanul, picăturii de apă. Dar picătura nu auzi Oceanul, pentru că era plină de iubire pentru altă picătură.

A doasprezecea poveste:
– Dacă aș putea cuprinde, gândi o picătură, fiecare picătură cu dragostea mea, atunci aș deveni Oceanul.
Cum gândi aceasta, picătura începu să reverse dragostea sa asupra tuturor picăturilor, pe rând. Dar exista o picătură care îi facuse un mare rău și, deși era capabilă de o mare iubire, picătura nu putu să o ierte. Și, pentru că nu a putut să-și reverse dragostea sa asupra acesteia, nu a putut să devină Oceanul.

Discipolul îl întrebă pe maestrul său:
– A existat vreodată o picătură care a devenit Oceanul?
Și maestrul îi spuse ultima sa poveste:
Era odată o picătură care căuta Pacea Oceanului, ce căuta Profunzimea Oceanului. Dorința îi era mare și puterea de iertare îi era mare și, deodată, Oceanul îi spuse:
– Tu și cu mine, noi suntem Una – și Oceanul își deschise larg brațele si îmbrățișă picătura și tot ce aparținea Oceanului deveni și al picăturii. Ea se pătrunse de pacea Oceanului, se întinse pe toată suprafața lui și, prin profunzimea sa, deveni salvarea lumii.
– Află astfel, o ucenicule, că Oceanul este plin de iubire pentru cei ce-l iubesc și că-i primește în măreția sa, pe cei ce o doresc cu adevărat.
– Dar ce se va întâmpla dacă o astfel de picatură devine murdară?, întrebă discipolul.
Maestrul râse din toată inima:
– O picătură nu poate deveni atât de murdară, încât Oceanul să nu o poată curăța.

sursa-http://filedelumina.ro/2012/11/20/picatura-de-apa/#ixzz2abcUogIx