Puterea rugăciunii


credinta1„De aceea vă spun: Pe toate câte le cereţi rugându-vă, să credeţi că le-aţi şi primit, şi le veţi avea.” (Marcu 11:24)

„Dacă doi dintre voi se voi învoi pe pământ asupra oricărui lucru, orice ar cere, li se va face de la Tatăl Meu care este în ceruri” (Matei 18:19 ).

Unul din principalele motive pentru care atât de mulţi oameni par să-şi fi pierdut încrederea în rugăciune (ajungând să creadă că „Dumnezeu nu îi ascultă, pentru că sunt păcătoşi”) este cel al lipsei de cunoaştere.
Câţi dintre aceşti oameni, care se grăbesc să-şi piardă speranţa şi să se auto-condamne pentru întreaga viaţă, îşi pun măcar câteva întrebări despre ce înseamnă rugăciunea?
„Ce se întâmplă, în interior, cu persoana care se roagă?”, “Ce anume face ca o rugăciune să fie puternică?”, „Şi, oare, rugăciunea rostită în comun are o eficienţă mai mare decât rugăciunea individuală? – iată numai câteva din întrebările care ne pot conduce mai aproape de esenţa rugăciunii.
Rugăciunea călugărilor tibetani

În cartea sa, „Efectul Isaia”, Greg Braden descrie modul în care a descoperit tradiţiile de rugăciune ale călugărilor tibetani, într-o mănăstire din munţii îndepărtaţi ai Tibetului de vest. Întreaga povestire este presărată cu observaţii fine, fiind de fapt o dezvăluire treptată a unei lumi cu totul şi cu totul fascinante – „o fotografie vie” a tradiţiilor tibetane din timpuri străvechi. Călătoria culminează cu momentul întâlnirii pelerinilor cu abatele mănăstirii (conducătorul spiritual al acelei grupări de călugări), care este întrebat de Greg Braden:
“Atunci când suntem martorii exprimărilor exterioare ale rugăciunilor făcute în temple, care este rezultatul? Unde îi duc rugăciunile, pe cei care le fac?”
Iar abatele, prin călugărul-ucenic Xjinla, care traducea dialogul, răspunde:
«„Sentiment!” spuse Xjinla. Abatele spune că scopul fiecărei rugăciuni este de a atinge un sentiment”. Abatele dădea din cap a aprobare, ca şi când ar fi înţeles traducerea lui Xjinla. „Gesturile exterioare pe care le vedeţi sunt o succesiune de mişcări şi de sunete necesare pentru a dobândi sentimentul” continuă Xjinla. „Ele au fost folosite de strămoşii noştri, timp de secole.” Abatele ne spunea că sentimentul e mai mult decât un simplu factor al rugăciunii. El a subliniat că, de fapt,sentimentul este chiar scopul rugăciunii!»
Aşadar, tradiţiile străvechi sugerează că efectul rugăciunii provine din altceva decât din cuvintele rugăciunilor în sine.
Esenţa este dată de sentiment, de trăire, ceea ce ne conduce la ideea că un om care se roagă pentru vindecarea sa sufletească sau trupească, va vedea eficienţa rugăciunii sale atunci când va trăi sentimentul de a fi vindecat, atuncicând se va vedea pe sine însuşi ajuns în starea de “a fi sănătos”.
În acest context, dobândesc mai mult sens cuvintele pe care le-am întâlnit cu ceva timp în urmă în cartea “Jocul vieţii şi cum să-l joci”, scrisă de Florence Skovel Shinn:
“Omul nu poate fi decât numai ceea ce vede el însuşi că este şi poate atinge numai ceea ce el însuşi se vede atingând”.
Taina morţii şi a învierii
Dar ce se întâmplă atunci când, căzut fiind, nu poţi să trăieşti acel sentiment al vindecării, pentru că este prea departe de ceea ce conştiinţa ta poate să cuprindă în acel moment? Este o nuanţă fină aici. Unei fiinţe care a experimentat până în acel moment starea de boală, de griji, de împovărare i se cere să trăiască un sentiment cu totul şi cu totul nou şi care, în aparenţă, nu are legătură cu realitatea ei prezentă. Ea nici nu mai ştie cum este să se simtă sănătoasă, a pierdut demult bucuria acelei trăiri, sau poate chiar nu a avut-o niciodată.
De fapt, în acest punct experimentăm taina morţii şi a învierii – punctul în care omul este chemat să renunţe la vechi şi să moară (a „trece dincolo” de gândurile, convingerile şi trăirile prin care şi-a creat „realitatea de până atunci”), şi să trăiască propria sa înviere (accederea la o nouă realitate, care începe să fie conturată odată cu extinderea propriei conştiinţe).
În profunzime, toată această schimbare lăuntrică are la bază simplul fapt de A ALEGE ce vrei să fii: “Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide”.
Realitatea lumii noastre este „casa” mai multor rezultate posibile, în funcţie de condiţiile pe care le creăm în vieţile noastre. În loc să ne creăm realitatea, poate că ar fi mai potrivit să spunem că noi creăm condiţiile prin care atragem în prezent un anumit rezultat din viitor, deja existent ca alternativă.
De exemplu, dacă alegem iertarea, compasiunea şi pacea, atragem variante de viitor care reflectă aceste virtuţi.
Puterea de a trăi un nou sentiment

Aşadar, punctul-cheie al rugăciunii trăite este capacitatea noastră de a ne schimba direcţia spre care ne concentrăm atenţia.
Dacă vrem să ne concentrăm în continuare pe boală,atunci ne vom ruga simţindu-ne bolnavi (cu sentimentul puternic că realitatea noastră este acea boală)şi vom rămâne în lumea pe care am ales-o; dacă vrem să ne concentrăm pe starea de „a fi sănătoşi”, atunci ne vom ruga trăind sentimentul şi bucuria vindecării, şi, prin aceasta,alegemun nou curs al evenimentelor, în vreme ce, simultan, eliminăm un curs existent al evenimentelor, care nu ne mai este de folos.
Deci, decât să ne rugăm simţindu-ne lipsiţi de putere într-o situaţie dată – „Doamne, te rog, vindecă-mă de această boală” – putem experimenta un nou mod de a ne ruga, prin care să aducem în noi sentimentul că suntem deja sănătoşi şi că participăm, în această stare, la întreaga Lucrare Divină manifestă pe Pământ.
Să nu uităm că, la învierea lui Lazăr, Iisus Îi mulţumeşte Tatălui Ceresc înainte de a săvârşi minunea, ca şi cum ea ar fi fost săvârşită.
Iar Sfântul Apostol Pavel, în Epistola către Evrei, spune: „Or, credinţa e fiinţarea celor nădăjduite, dovada lucrurilor celor nevăzute” (11:1).
În încheiere, voi reda un alt fragment, cu adevărat minunat, din aceeaşi carte amintită („Efectul Isaia”), fragment în care abatele mănăstirii descrie tradiţia de rugăciune a călugărilor tibetani:
«„De fiecare dată când ne rugăm în mod individual” spuse abatele, „trebuie să simţim rugăciunea noastră. Când ne rugăm, simţim în numele tuturor fiinţelor, de peste tot.” Xjinla a făcut o pauză, în timp ce abatele a continuat. „Suntem toţi interconectaţi” spuse el. „Suntem toţi expresiile aceleiaşi vieţi. Nu contează unde ne aflăm,rugăciunile noastre sunt auzite de toţi.Cu toţii Una suntem.”»
Experimente care ilustrează puterea rugăciunii colective

Ce se întâmplă atunci când mai mulţi oameni se unesc într-o rugăciune colectivă? Dovezile arată, cât se poate de clar, că decizia luată de mai mulţi oameni de a atinge un ideal, concentrată sub forma unei rugăciuni în comuniune, are un efect direct şi măsurabil asupra calităţii vieţii noastre.
Purificarea apei
Masaru Emoto, unul din cercetătorii care s-au preocupat să demonstreze ştiinţific puterea rugăciunii, a ales ca locaţie un lac din Japonia, extrem de poluat din cauza industrializării excesive a zonei. Cercetătorul a strâns câteva mii de oameni, rugându-i să înalţe rugăciuni pentru purificarea apei. Fiecare s-a rugat în mod diferit, după cum a crezut de cuviinţă, individual sau împreună cu cei apropiaţi, în linişte sau cu voce tare, în temple sau pe marginea lacului. S-au efectuat analize ale compoziţiei apei înainte de rugăciune şi după rugăciune.
Înainte de începerea rugăciunilor s-a observat că în compoziţia apei se aflau molecule haotice, deformate, cu forme bizare. După numai două ore de rugăciune, studiind apa, s-a observat că era alcătuită din structuri moleculare ordonate, armonioase, în formă de flori. Apa s-a purificat.

Diminuarea infracţiunilor şi accidentelor din 24 de oraşe
În 1972, 24 de oraşe din Statele Unite au fost angrenate într-un experiment, în care oamenii au fost antrenaţi să simtă o stare de pace, într-o manieră foarte specifică, fiind plasaţi strategic în aceste oraşe. Fiecare oraş avea o populaţie de peste zece mii de persoane. Experimentul este consemnat în cele mai cunoscute studii TM (Transcendental Meditation Studies) care au fost realizate la începutul anilor `70.
Ceea ce s-a petrecut a fost că, în timp ce oamenii experimentau acele stări de pace, în comunitatea din jurul acestora, dincolo de pereţii clădirilor în care se rugau sau meditau, comunităţile au înregistrat statistic reduceri considerabile ale infracţiunilor. Crimele violente împotriva oamenilor, accidentele din trafic au scăzut. În unele oraşe precum Chicago, unde se afla bursa de schimb, piaţa de acţiuni s-a ridicat, în timp ce o stare de pace şi linişte cuprinsese întreg oraşul.
Oprirea bombardamentelor din Irak

În ziua de vineri, 13 noiembrie 1998, s-a convenit ca pe întreaga planetă să se desfăşoare o rugăciune colectivă, ca o alternativă de pace într-o perioadă de escaladare a tensiunilor
politice în multe părţi ale globului. În acea zi, expira ultimatumul adresat Irakului de către O.N.U, referitor la verificarea armamentului. Dacă Irakul refuza să se supună, aliaţii urmau să lanseze o campanie masivă şi extinsă de bombardamente, menită să distrugă zonele în care se bănuia că existau arme. O asemenea campanie ar fi produs, cu siguranţă, mari pierderi de vieţi omeneşti, atât în rândul militarilor, cât şi al civililor.
În acea seară, mii de oameni, din cel puţin treizeci şi cinci de ţări de pe şase continente (conectaţi prin reţeaua de comunicare mondială World Wide Web), s-au unit într-o rugăciune colectivă pentru pace. Apelul miilor de inimi, închinat idealului Vieţii, a luat forma un mesaj simplu: pace în toate lumile, în toate naţiunile, pentru tot ceea ce este viu.
În timpul rugăciunii, s-a petrecut un eveniment pe care mulţi îl consideră drept un miracol. Cu treizeci de minute înainte de atacul aerian, preşedintele Statelor Unite, care primise o scrisoare de la oficialităţile irakiene prin care se declara că aceştia vor coopera cu inspectorii O.N.U şi că vor permite verificarea armamentului, a emis un ordin primit rareori de către forţele americane, şi anume acela de a „rămâne la sol” (termenul militar pentru abandonarea unei misiuni). Bombardamentul nu a mai avut loc.
Vindecarea unei tumori canceroase

Un alt experiment, înregistrat video, arată cum este vindecată o tumoare canceroasă, cu un diametru de aproape 7,5 cm, din corpul unei femei, care, după standardele medicale vestice, fusese diagnosticată ca fiind inoperabilă. Această femeie a mers, cu ultimele puteri, la un spital fără tratamente medicamentoase în Beijing, China (care acum a fost închis de către guvernul chinez).
Filmul prezintă femeia, întinsă în camera de spital. Ea este pe deplin trează, perfect conştientă şi crede în procesul care este pe cale să aibă loc. Înaintea ei se afla un tehnician de ultrasunete, care monitorizează cu un emiţător de ultrasunete partea inferioară a abdomenului ei, unde se află tumoarea. În partea dreaptă a ecranului putem vedea, în direct, trei specialişti care se află lângă ea şi care acţionează energetic asupra trupului ei, prin trăirile experimentate de ei înşişi.
Cei trei încep să facă incantaţii ale unui cuvânt, pe care l-au ales împreună ca fiind un cuvânt ce le întăreşte sentimentul că femeia este deja vindecată. Invocaţia spunea în esenţă, “Deja vindecată”, “Deja realizat”. Şi pe măsură ce ei încep să aibă această trăire şi spun aceste cuvinte împreună, pe ecranul televizorului putem observa, în direct, cum această tumoare cancerigenă dispare în timp real, în mai puţin de trei minute. Corpul ei a rezonat cu trăirile specialiştilor, care erau antrenaţi să aibă genul de trăiri resimţite atunci. Şi ei nu simţeau altceva decât că se aflau în prezenţa unei femei deja vindecate, pe deplin revigorată, pe deplin capabilă. Ei nu o vedeau ca pe o femeie care era bolnavă şi nici nu spuneau ceva în genul “cancerul trebuie să dispară”.
Greg Braden a avut oportunitatea de a vorbi cu Luke Chan, cel care chiar a realizat acest film. Şi i-a pus o întrebare: “Dar dacă acei trei specialişti nu erau acolo? Putea această femeie să facă singură asta, am putea careva dintre noi să reuşim singuri?” El i-a zâmbit şi a spus:
“După toate probabilităţile, ea ar fi putut să reuşească şi singură. Totuşi, se întâmplă ceva cu noi oamenii, care ne face să ne simţim mai încrezători şi mai puternici atunci când suntem susţinuţi de alţii în lucrurile în care credem, în lucrurile pe care alegem să le realizăm.”

A transforma lumea înconjurătoare
Înregistrarea video poate fi urmărită în filmuleţul de mai jos, în care Gregg Braden mai prezintă şi alte trei experimente, arătând că emoţiile umane au capacitatea de a schimba structura ADN-ului, care la rândul său are un efect asupra mediului în care ne aflăm.
El vorbeşte despre existenţa unui câmp care ne înconjoară, a unei conştiinţe colective, la care participăm cu toţii. Această conştiinţă colectivă creează realitatea noastră cotidiană. Noi putem influenţa această conştiinţă prin intermediul propriului nostru ADN, folosind puterea gândurilor şi a sentimentelor noastre.
Există chiar şi o formulă dovedită ştiinţific prin care se determină de câţi participanţi este nevoie, la rugăciune, pentru a se obţine un anumit efect dorit (de exemplu calmul şi armonia) într-o comunitate. Efectul apare de îndată ce un anumit număr de persoane participante este atins. Acest număr, numărul minim, este radical dintr-un procent (√1%) al unei populaţii date.
Aşa cum veţi vedea mai jos, dacă un oraş are o populaţie de un milion de oameni, de exemplu, atunci se calculează 1% dintr-un milion şi apoi se extrage radical din valoarea rezultată. Acel număr va arăta câţi oameni sunt necesari să se unească în rugăciune (număr minim) pentru a se manifesta efectul. Desigur, cu cât mai multe persoane participă, cu atât e efectul mai mare. În cazul unui oraş de un milion de locuitori, numărul necesar e în jur de o sută. Într-o lume de şapte miliarde de oameni, radical din 1% din populaţia dată este de numai 8.000 de persoane, cu aproximaţie.

7 miracole


7 miracole la bărbaţi: 

1. Toţi bărbaţii sunt extrem de ocupaţi.

2. Deşi suntem ocupaţi, avem vreme de femei.

3. Deşi avem vreme de femei, nu prea ne interesează de ele.

4. Deşi nu prea ne interesează femeile, tot timpul avem una lângă noi.

5… Deşi tot timpul avem una lângă noi, ne mai  „dăm'” şi la alta sau altele.

6. Deşi ne mai dăm la alta sau altele, ne enervăm dacă femeia cu care suntem ne părăseşte.

7. Deşi femeia cu care suntem ne părăseşte, tot nu învăţam din greşelile pe care le facem (şi tot ne mai dăm la altele).. 🙂 😀

7 miracole la femei:

 1.. Pentru o femeie, este tot timpul importantă securitatea  „material㔑.
2.. Deşi este important a supravieţui din punct de vedere material, ele tot timpul îşi cumpără haine scumpe.
3. Deşi ele tot timpul îşi cumpără haine scumpe, niciodată nu au cu ce să se îmbrace.
4. Deşi ele spun că nu au niciodată cu ce să se îmbrace, tot timpul se îmbracă frumos.
5. Deşi tot timpul se îmbracă frumos, haina pe care o pun pe ele este doar  „cârpa veche'”.
6. Deşi ele zic că este doar o  „cârpă veche'”, se aşteaptă de la tine să le faci complimente..
7. Deşi tu încerci să le faci complimente, ele nu te cred niciodată.. 🙂 😀    

Reprimarea emoțiilor


942322_388400847930890_535767156_nDurerea este o emoţie naturală. Este acea parte din tine care-ţi permite să spui la revedere când nu vrei să spui la revedere; să exprimi – să împingi afară, să expulzezi – tristeţea din tine, atunci când trăieşti experienţa oricărui fel de pierdere. Ar putea fi pierderea omului pe care-1 iubeşti, sau pierderea unei lentile de contact.

Când ţi se permite să-ţi exprimi durerea, atunci scapi de ea. Copiii cărora li se permite să fie trişti atunci când sunt mici, se vindecă de tristeţe când sunt adulţi şi, prin urmare, trec de obicei cu mare repeziciune prin tristeţe.
Copiilor cărora li se spune „Haide, nu mai plânge!” le vine foarte greu să plângă când sunt adulţi. La urma urmei, toată viaţa li s-a spus să nu plângă. Prin urmare, ei îşi reprimă durerea.
Durerea care este reprimată în permanenţă devine depresie cronică, o emoţie foarte nenaturală.
Din cauza depresiei cronice, oameni au ucis, războaie au început, naţiuni au căzut.


Mânia este o emoţie naturală. Este unealta pe care o ai şi care-ţi permite să spui „Nu, mulţumesc”. Ea nu trebuie să fie violentă şi nu trebuie niciodată să-i facă rău altuia.
Când copiilor li se permite să-şi exprime mânia, ei capătă o atitudine foarte sănătoasă faţă de ea când ajung adulţi. Şi, de aceea, de cele mai multe ori trec prin mânie foarte repede.
Copiilor care sunt lămuriţi să creadă că mânia nu este ceva în regulă – că este greşit să o exprime şi că, de fapt, ei n-ar trebui să aibă un asemenea sentiment – le va fi foarte greu ca adulţi să se descurce atunci când sunt mânioşi.
Mânia care este reprimată în permanenţă devine furie, o emoţie foarte ne-naturală.
Din cauza furiei, oameni au ucis, războaie au început, naţiuni au căzut.
Dorinţa de a fi ca celălalt este o emoţie naturală. Este emoţia care-1 face pe copilaşul de cinci ani să se străduiască să ajungă la clanţa uşii ca şi sora lui mai mare – sau să meargă pe bicicletă. Dorinţa de a fi ca celălalt este emoţia naturală care te face să încerci din nou; să te străduieşti mai tare: să continui să te lupţi până când reuşeşti. Este foarte sănătos şi foarte natural să ai o asemenea dorinţă. Când copiilor li se permite să-şi exprime această dorinţă, ei capătă o atitudine foarte sănătoasă faţă de ea când ajung adulţi şi, de aceea, de cele mai multe ori trec prin această dorinţă foarte repede.
Copiilor care sunt lămuriţi să creadă că această dorinţă nu este un lucru în regulă – că este greşit să o exprime şi că, de fapt, ei n-ar trebui să aibă un asemenea sentiment – le va fi foarte greu ca adulţi să se descurce atunci când doresc ceva.
Dorinţa de a fi ca celălalt care este reprimată în permanenţă devine invidie, o emoţie foarte ne-naturală.
Din cauza invidiei, oameni au ucis, războaie au început, naţiuni au căzut.
Frica este o emoţie naturală. Toţi copiii se nasc cu două temeri: teama de a cădea şi teama de zgomote puternice. Toate celelalte frici sunt răspunsuri învăţate ca reacţie la mediul înconjurător, sau sunt induse de către părinţi. Scopul fricii naturale este de a te face să fii precaut. Precauţia este o unealtă care te ajută să-ţi ţii corpul în viaţă. Este un produs al dragostei. Dragostea de Sine.
Copiilor care sunt lămuriţi să creadă că frica nu este un lucru în regulă – că e greşit să o exprime şi că, de fapt, ei n-ar trebui să aibă un asemenea sentiment – le va fi foarte greu ca adulţi să se descurce atunci când le este frică de ceva.
Frica reprimată în permanenţă devine panică, o emoţie foarte ne-naturală.
Din cauza panicii, oameni au ucis, războaie au început, naţiuni au căzut.
Dragostea este o emoţie naturală. Când îi este permis să se exprime şi să fie primită de către copil în mod normal şi natural, fără limitări sau condiţionări, fără inhibiţii sau ruşine, ea nu cere nimic altceva, deoarece bucuria dragostei exprimată şi primită în acest fel este suficientă prin ea însăşi. însă dragostea care a fost condiţionată, limitată, învelită în reguli şi regu¬lamente, ritualuri şi restricţii, controlată, manipulată şi reţinută, devine nenaturală.
Copiilor care sunt lămuriţi să creadă că dragostea naturală nu este un lucru în regulă -că este greşit să o exprime şi că, de fapt, ei n-ar trebui să aibă un asemenea sentiment – le va fi foarte greu ca adulţi să îşi manifeste dragostea aşa cum trebuie.
Dragostea care este reprimată în permanenţă devine spirit de posesiune, o emoţie foar¬te ne-naturală.
Dm cauza acestui spirit, oameni au ucis, războaie au început, naţiuni au căzut.
Şi, astfel, emoţiile naturale, când sunt reprimate, produc reacţii şi răspunsuri nenaturale. Majoritatea oamenilor îşi reprimă cele mai multe dintre emoţiile lor naturale. Dar ele sunt prietenii voştri. Ele sunt darurile făcute vouă. Acestea sunt uneltele voastre divine ce vă ajută să treceţi cu îndemânare prin experienţă.
Aceste unelte vă sunt date la naştere, ele au ca scop să vă ajute să treceţi peste greutăţile vieţii.

Autor text: Neale Donald Walsch

sursa: http://filedelumina.ro/2013/06/27/reprimarea-emotiilor/#ixzz2XU6GV849

Despre sufletul pereche


soulmatesExista o legenda, care spune, ca sufletele pereche au trait candva o iubire atat de puternica, atat de pura…..incat daca sunt sortite sa se reintalneasca in viata actuala, iubirea lor profunda reprezentand o continuare a iubirii de atunci.

Sufletele pereche se intalnesc intr-un moment critic al existentei lor regasirea lor avand drept scop, continuarea evolutiei spirituale. Intalnirea sufletului pereche determina nu doar atractie fizica sexuala, ci o emotie, o traire profunda, dincolo de legi scrise si nescrise, dorul poate fi imens , despartirea chiar si pentru o clipa putand fi de nesuportat.

Foarte multe persoane cred ca si-au gasit sufletul pereche, nestiind de fapt ce implica aceasta. Atunci cand iti intalnesti sufletul pereche, traiesti prin el si el prin tine…nu iti mai apartii tie, ajungand sa formezi un singur corp fizic si spiritual. Atunci cand e langa tine te simti ca si cand ai fi imbratisat intreg universul, ca pe un foc launtric ce arde neincetat simti iubirea nemuritoare si infinita. Intalnirea sufletului pereche este atingerea divina. Totul devine fara masura, nu exista bariere pentru dragostea voastra, nu exista timp si nici spatiu…Sunt putini cei care au aceasta sansa….si de regula se intampla rar sa ramana impreuna , de cele mai multe ori, sufletele pereche se separa definitiv in momentul in care isi indeplinesc scopul pentru care s-au reintalnit….chiar daca in acele momente ale regasirii totul pare ca va dura o vesnicie….

15 semnale care te anunta ca El e sufletul pereche

Intalnirile dintre doua suflete pereche sunt planificate de catre o putere divina, este de parere Mita Bhan, medium si expert in stiinte oculte. Asadar, nu-ti vei intalni sufletul pereche atunci cand vrei tu. “Sufletele pereche se intalnesc de regula intr-un moment de ratacire, cand ambele cauta vindecare. Poate fi vorba de o pierdere sentimentala, de o suferinta in dragoste.”
Asadar, intotdeauna sufletul pereche va aparea la momentul si la locul potrivit!
In momentul in care va cunoasteti, aveti un puternic sentiment de familiaritate, ca si cum v-ati cunoaste de o viata. Instantaneu, se instaleaza o conexiune profunda, inexplicabila, ce transcede atractia fizica, iar semnalele ca veti forma un cuplu perfect sunt tot mai mari.

Iata care sunt “semnele” care iti pot arata ca te-ai intalnit cu adevaratul tau suflet pereche:

1. Tot mai multe lucruri in comun va aduc impreuna.
2. Va sincronizati in situatii, minute sau cuvinte.
3. Tot felul de intalniri separate va au in decor pe voi care prin intermediul altora va tot intalniti.
4. Desi evitati, nu puteti controla si relatia voastra se leaga.
5. In apropierea sufletului pereche, puteti fi voi insiva, va puteti manifesta, va simtit liberi.
6. Sufletul pereche reuseste totdeauna sa va faca mai buni.
7. Chiar daca esti mandru si orgolios, in compania sufletului pereche aceasta atitudine de mandrie si superioritate este inlocuita prin umilinta si intelegere neconditionata.
8. Exista lucruri pe care le stiti unul despre altul fara le putea da o explicatie logica. Ai senzatia ca poate vedea si intelege anumite aspecte legate de tine pe care tu insati nu ti le poti explica.
9. Sentimentul de rusine sau jena este inexistent in momentul in care faceti dragoste pentru prima data. Mirosul trupului celui iubit iti pare familiar.
10. “Simti” in mod explicabil cand celalalt are necazuri sau este in pericol.
11. Gelozia nu degenereaza niciodata. Nu exista cu adevarat sintagma de “prea gelos” in sufletul tau. Undeva in sufletul tau, exista o incredere neconditionata in iubirea celuilalt.
12. Conversatiile dintre voi “curg”. Dar, chiar si atunci cand taceti amandoi, simtiti o placuta senzatie de confort. Nu simtiti nevoia de a umple spatiul intre voi prin cuvinte goale sau sporovaieli.
13. Daruiesti celuilalt fara sa te intereseze daca o sa primesti.
14. Uitandu-va in urma, in trecut, aveti impresia ca tot ce vi s-a intamplat pana acum s-a intamplat pentru a va pregati pentru momentul prezent.
15. Trecutul vostru prezinta anumite asemanari. Se poate sa purtati aceleasi “poveri” emotionale, sa fi suferit in aceeasi masura in trecut sau sa aveti rani emotionale similare.

Pentru sufletele pereche nimic nu este imposibil, deoarece ele nu numai ca sunt foarte sigure de sine, dar au si sprijinul imediat, puternic si statornic al partenerului iubit- ceea ce il ajuta sa-si atinga mai repede telul. Fiecare partener este absolut liber sa-si aleaga propriul drum in viata. Bucuria pe care o simti cand iti imbratisezi sufletul pereche este divina.

sura-Texte de pe internet

Treptele initierii spirituale


the-ten-most-beautiful-tunnels-in-the-world-and-where-you-can-find-them6Inteligenta fara dragoste, te face pervers.
Justitia fara dragoste, te face implacabil.
Diplomatia fara dragoste, te face ipocrit.
Succesul fara dragoste, te face arogant.
Bogatia fara dragoste, te face avar.
Supunerea fara dragoste, te face servil.
Saracia fara dragoste, te face orgolios.
Frumusetea fara dragoste, te face ridicol.
Autoritatea fara dragoste, te face tiran.
Munca fara dragoste, te face sclav.
Simplitatea fara dragoste, isi pierde valoarea.
Vorbele fara dragoste, te fac introvertit.
Legea fara dragoste, te supune.
Politica fara dragoste, te face egoist.
Credinta fara dragoste, te face fanatic.
Crucea fara dragoste, reprezinta tortura.

VIATA FARA DRAGOSTE … ISI PIERDE SENSUL.