Minte de maimuță


04C091“Minte de maimuță” este un termen folosit pentru o minte care zboară de la un lucru la altul, niciodată nu stă pe loc să se odihnească pentru un moment. Gândurile minții fug într-o parte și alta, în trecut sau viitor, iar prezentul este, de cele mai multe ori, uitat. Această imagine se aseamană cu cea a unei maimuțe aflate mereu în mișcare, care are întotdeauna câte ceva de făcut sau de meșterit.
Povestea începe astfel:
O maimuță obișnuia să fure din templu fructele care se ofereau pe altar. Ea aștepta ca oamenii să se aşeze in pozitie de lotus și să închidă ochii. Era momentul potrivit pentru a lua fructele.
Într-o zi, pe când aștepta momentul decisiv, maimuța ascultă ultima parte din discursul călugarului de la templu. Și ce a auzit nu i-a plăcut deloc, pentru că se vorbea despre subiectul “minte de maimuță” într-un mod peiorativ, ca și cum ar fi rău să ai o minte de maimuță. După ce și-a încheiat călugărul prelegerea, maimuța nu a mai avut răbdare să aștepte momentul în care ar fi putut șterpeli fructele. Era mult prea iritată de cele auzite. Așa că a fugit degrabă la șeful maimuțelor să îi spună ce insultător au vorbit creaturile de la templu despre “mintea de maimuță”. Șeful maimuțelor i-a răspuns astfel:
– Știi, agitația pe care o emani acum, această agitație o numesc ei “minte de maimuță.” Chiar și acum cand îmi vorbești, te miști într-o parte și alta. Așa suntem noi; avem tendința de a nu sta niciodată locului.
Supărată, maimuța i-a replicat:
– Și atunci… și atunci, ce este de făcut? Eu vreau să se spună lucruri frumoase despre noi!
Șeful maimuțelor rămase pentru un moment pe gânduri, iar apoi îi spuse:
– Hmm! Am o idee! Vom face ca și ei, oamenii: vom medita!
După ce șeful maimuțelor a luat această decizie, a chemat toate maimuțele și le-a adus la cunoștiță ce vor avea de făcut de azi înainte. Ca să nu mai piardă timp prețios și să progreseze mai repede, au hotărât să înceapă meditația chiar  din acel moment. Astfel au luat poziția pentru meditat pe care o văzuseră la templu: picioarele încrucișate, spatele drept, ochii închiși, concentrarea pe inspirație-expirație. Au rămas așa timp de trei minute, până când se auzi o voce spunând:
– Scuzați-mă! Scuzați-mă!
Și maimuțele au deschis ochii.
– Scuzați-mă, dar mi-am amintit că trebuia să mergem pe plantație să luăm banane. Nu mai bine mergem acum, ca pe urmă cand venim să medităm, fără să avem griji că se întunecă afară?
Maimuțele au răspuns în cor:
– Da! Da!
Și maimuțele s-au dus, au strâns banane și s-au întors la locul de meditație. Acum erau pregătite să mediteze. Astfel, ele și-au reluat locurile și s-au așezat în poziția specifică pentru meditat: picioarele încrucișate, spatele drept, ochii închiși, concentrarea pe inspirație-expirație. De data aceasta au ramas cam cinci minute, până când se auzi din nou o voce:
-Scuzați-mă! Scuzați-mă!
Și maimuțele au ieșit din concentrare.
– Mi-a venit o idee! Mă gândeam că ar fi bine sa decojim bananele acum, pentru ca să fie gata pentru mâncat, după ce terminăm de meditat.
Maimuțele au fost de acord, era o idee foarte bună. Și toate au început să își decojească bananele. După ce au terminat treaba, s-au repus pe poziții: picioarele încrucișate, spatele drept, ochii închiși, concentrarea pe inspirație-expirație. Trei minute a durat până când se auzi:
– Mi-e poftă! Mi-e poftă! Hai să mâncăm acum bananele!
Răspunsul maimuțelor a fost:
– Da! Da! Hai să mâncăm acum!
Și au început să înfulece bananele și să discute între ele. Distracția tocmai a început. Și nimeni nu și-a mai adus aminte de meditație.
Sursa -povestiinspirationale.ro