Optimistul George


George este tipul de om pe care ţi-ar fi greu să-l urăşti: e întotdeauna bine dispus şi are mereu ceva pozitiv de spus. Dacă cineva îl întreabă cum ii merge, el răspunde: “Dacă ar fi mai bine de atât, ar fi nevoie de doi oameni pentru atâta bine!”E un optimist! Dacă un coleg are o zi rea, George reuşeşte întotdeauna să-l facă să vadă partea pozitivă a situaţiei.

optimism

Am devenit curios şi, într-o zi l-am intrebat: “Nu înţeleg, nu e cu putinţă să fii optimist în fiecare zi; tu cum reuşeşti?”

George îmi răspunse: “În fiecare zi când mă trezesc, ştiu că am două posibilităţi: Pot să aleg să fiu bine dispus sau pot să aleg să fiu prost dispus. Şi aleg să fiu bine dispus. Când mi se întamplă ceva rău, pot să aleg între a fi o victimă sau pot să aleg să învăţ din ce mi s-a întâmplat. Şi eu aleg să învăţ. De fiecare dată când cineva vine la mine să se lamenteze pentru ceva, pot să aleg între a-i accepta plângerile sau pot alege să-l ajut să vadă latura pozitivă a vieţii. Şi eu aleg întotdeauna partea bună a vieţii.”

“Dar asta nu este întotdeauna aşa de usor”, i-am spus.
“Ba da, zise George, întreaga viaţă este o chestiune de opţiuni. Când îndepărtezi din viaţă, tot ceea ce nu contează cu adevărat, totul devine o chestiune de opţiuni. Depinde de tine să alegi cum să reacţionezi la diverse situaţii, tu trebuie să decizi cum să-i laşi pe alţii să-ţi influenţeze atitudinea faţă de viaţă. Tu alegi să fii bine sau prost dispus. Până la sfârşit, tu eşti acela care decizi cum să-ţi trăieşti viaţa”.
Dupa această discuţie, am pierdut legătura cu George, fiindcă mi-am schimbat locul de muncă, dar adesea, când mă regăseam gândindu-mă la cuvintele lui, optam pentru ceva în viaţă, în loc să reacţionez la evenimente.pastila-de-optimism

Apoi am aflat că George a avut un accident groaznic la locul de muncă, a căzut de la 18 metri înălţime şi, după o operaţie de 8 ore, şi după o îndelungată spitalizare, a ieşit având o placă de oţel în spate.
M-am dus să-l văd şi l-am întrebat dacă se simte tot atât de bine.
“Vrei să-mi vezi cicatricile?”
“Dar cum faci să rămâi pozitiv, dupa ce ţi s-a întâmplat?
“În timp ce cădeam, primul lucru care mi-a venit în minte a fost fetiţa mea. Apoi, în timp ce zăceam pe pământ, mi-am zis că pot să aleg între a muri şi a trăi. Şi am ales să trăiesc.”
“Dar nu ţi-a fost frică?”
“Atunci când m-au dus la spital şi am văzut expresiile feţelor surorilor şi doctorilor, mi-a fost frică, fiindcă era de parcă se uitau la un om mort. Apoi, un infirmier m-a întrebat dacă am alergie şi am răspuns: DA! Toţi m-au privit şi atunci am urlat: sunt alergic la gravitaţie! Toţi au izbucnit în râs şi eu le-am spus: acum operaţi-mă ca pe un om viu, nu ca pe unul care e deja mort!”

George m-a învăţat că în fiecare zi avem posibilitatea de a alege să trăim o viaţă deplină. Şi este inutil să fim mereu îngrijoraţi pentru mâine, fiindcă fiecare zi vine cu problemele ei, cu care trebuie să trăim şi mâine ne vom gandi la problemele de mâine. La urma urmei, azi este ziua de mâine, pentru care îţi făceai probleme ieri.

http://bit.ly/2zODCnW

Cainele cel batran


Darla~Poveste dedicată celor care se consideră „tineri de suficient de multă vreme”
Un domn mai în vârstă  se hotărăşte să meargă la un safari în Africa. Îl duce cu el şi pe câinele său bătrân pentru a-i fi companie.
Într-o zi, câinele se bucură să alerge după fluturi, până când îşi dă seama că s-a rătăcit. În timp ce adulmeca urmele ca să găsească drumul, vede un leopard alergând spre el cu intenţia vădită de a-l înfuleca.
Câinele bătrân îşi zice:”Văleu! Sunt terminat!”, dar observă în vecinătate nişte resturi de oase şi punându-se cu spatele la leopardul care se apropia începe repede să roadă oasele cu poftă. Când să sară leopardul pe el, câinele bătrân exclamă:
„Acest leopard a fost cu adevărat delicios! Oare unde mai găsesc unul?” La auzul acestor vorbe leopardul se opri brusc, speriat, şi fugi de acolo, gândind: „Ufff! Era cât pe ce! Câinele ăsta bătrân aproape că mi-a venit de hac!”
În tot acest timp, o maimuță care a privit întreaga scenă dintr-un copac se întrebă cum ar putea profita de ceea ce știa pentru a obţine protecție din partea leopardului.Alergă repede după leopard, dar câinele bătrân văzând-o că fuge cu viteză maximă,  își dă seama că maimuţa pune ceva la cale.
Maimuța îl ajunge din urmă pe leopard şi îi povesteşte despre viclenia câinelui. Tânărul leopard, furios că a fost păcălit, zice:
„Hai, maimuță, sări pe spatele meu și vei vedea ce păţeşte cel care vrea să mă înșele!”
Câinele bătrân vede leopardul cu maimuța în spinare și se întreabă neliniștit: „Ei, acuma ce mă fac?!”
Se puse din nou cu spatele la atacatori și se comportă ca și cum nu i-ar fi văzut. Când aceştia ajunseră destul de aproape de el, strigă cu ciudă: „Unde-i afurisita aia de maimuţă?!  De-o oră am trimis-o să-mi aducă un alt leopard !!!”

Morala:
Nu râde de cei în vârstă! Vârsta şi rafinamentul  întrecîntotdeauna puterea și tinereţea. Spiritul și înţelepciunease dezvoltă doar odată cu experiența.

Fericirea


Va sa zica ai venit pentru fericirea vesnica – intreba Judecatorul.
-Da – ii raspunse spiritul proaspat dezincarnat.
12513144-Ai gresit adresa – continua Judecatorul, cu un zambet ambiguu in jurul gurii.
-Stati… nu-i aici raiul? – intreba omul nostru, proaspat trecut prin granita mortii.
-Ba da – ii raspunse Judecatorul.
-Jos pe Pamant mi s-a promis ca aici voi primi in dar, fericirea vesnica.
-Ne pare rau, ai fost informat gresit.
-Am fost informat gresit?! Dar preotul imi zisese ca daca ma rog regulat, daca indeplinesc cele zece porunci, voi ajunge in rai si voi fi fericit vesnic!
-Esti in rai, esti binevenit, dar trebuie sa mananci din merindele tale: sa traiesti fericirea pe care ai adus-o de pe Pamant.
-Nu este corect: pe Pamant n-as putea zice ca am fost fericit…
-Ne pare rau…
-Si nu se poate sa primesc aici fericirea?
-Ne pare rau: nu.
-De ce nu?
-Fiindca asa e regula.
-Care regula?
-Cea instituita de Tatal.
-Nu pot sa cred ca Tatal este atat de crud!
-Pai nu e crud.
-Nu e?
-Nu.
-Dar cum asa?
-Tatal a instituit urmatoarea regula: fiecare trebuie sa-si construiasca propria sa fericire.
-Cum adica?
-Simplu: asa cum un culturist isi cladeste muschii, tot asa cel care cauta fericirea, trebuie s-o construiasca singur.
-Nu mi se pare corect!
-Treaba ta.
-Totusi, ce pot face acum?
-Poti sa te duci inapoi, deoarece corpul tau se afla inca in stadiul mortii clinice.
-Bine, si ce fac daca merg inapoi?
-Exersezi fericirea.
-Exersez fericirea? Si cum fac asta?
-Trebuie sa gasesti propriile tale metode. Cei mai multi incearca prin iubire. Poti sa-ti indrepti iubirea spre Tatal. Sau spre o fiinta draga tie. Dar poti sa exersezi si iubirea de sine.
-Iubirea de sine… n-am inteles-o niciodata…
-Iti pot explica prin functionarea inimii biologice. Iti amintesti probabil ca inima pompeaza sange in trei directii: are un circuit care alimenteaza partea corpului care se afla mai jos de inima, un alt circuit care iriga tot ce se afla mai sus decat inima, si un al treilea circuit prin care trimite sange in propriile sale tesuturi.
Vezi, functionarea inimii este simbolul modului in care este indicat sa-ti administrezi energia si iubirea. Circuitul de jos nu este altceva decat iubirea directionata spre oameni. Circuitul de sus este simbolul iubirii prin care poti comunica cu fiintele mai evoluate decat tine, incluzand Tatal Ceresc. Iar cel de-al treilea circuit, cel prin care inima asigura energia necesara propriei sale functionari, este iubirea de sine.
Cand ajungi sa constientizezi razele iubirii care ies din inima ta, poti sa redirectezi o parte din ele spre tine insuti.
Este indicat sa pastrezi proportiile definite de inima ta biologica. Prin circuitul mare, cel care porneste spre partea de jos a corpului, trimiti energie si iubire spre toti ceilalti. Prin circuitul mic, cel care porneste in sus, comunici cu fiintele mai evoluate decat tine – cu ingeri, arhangheli, heruvimi, serafimi, si asa mai departe. Fii sigur ca vei primi de la ei mai mult decat reusesti sa oferi lor. Si ai dreptul si la cel de-al treilea circuit, ca sa poti functiona si tu …
-Oh, ce simplu e!
-Da, e simplu ca buna ziua!
-Si ce-mi mai recomandati, ce sa fac cand ajung jos?
-Incearca sa identifici ce anume iti produce bucurii reale. Incearca sa largesti aceasta lista. Bine, iti recomand sa te tii in limita bunului simt. Daca o treci, risti sa-ti strici fericirea. Si exerseaza cele trei tipuri de iubire, cele trei circuite ale inimii.
simple-living-0Si inca un lucru: incearca sa zici “Te iubesc” cat mai des, dar intotdeauna din toata inima.
-Deja ma simt fericit!
-Ma bucur pentru tine! Insa totusi m-as bucura daca te-ai duce inapoi si ai exersa acolo jos, ca sa vii fortificat aici sus, cand iti vine randul.
-Va multumesc – ma simt atat de fericit!
-Fericirea ta e si fericirea mea si iti multumesc pentru ca mi-o dai – incheiase Judecatorul.
Spiritul dezancarnat se umplu de incredere in viitor si plonja inapoi in corpul sau aflat pe cearsaful alb al clinicii de reanimare.
Aparatele electrice conectate la corpul sau incepusera sa semnalizeze reaparitia vietii. Incet, se auzi un oftat, ca o adiere de vant. Tiptil-tiptil, inima incepea sa bata. Electrocardiograma desena o curba tot mai armonioasa. Ochii pacientului inca nu se deschisesera inca, dar pe fata lui se asternu o liniste divina.
Doctorii rasuflasera usurati. Se gandisera la marea minune: viata. Un pacient reintors din inalt valora pentru ei cat un nou-nascut.
-Tipul, mai mult ca sigur a invatat ceva, acolo Sus – zise unul dintre doctor

-Pai da… nu cred ca s-a intors datorita electrosocului, ca imi pierdusem increderea in el, la un moment
dat…

Horoscopul japonez


securedownload

Horoscopul japonez a luat naștere în secolul 1 Î.H. la curțile imperiale japoneze, însă a devenit popular în Țara Soarelui Răsare începând cu anii 1500. Conform viziunii nipone, în funcție de intervalul de timp în care te-ai născut, personalității tale îi sunt imprimate anumite trăsături și particularități. Chiar dacă de-a lungul timpului, aceste trăsături sunt supuse influenței unor factori externi, decizionali sau anumitor circumstanțe, ele fac parte din natura intrinsecă a ființei umane. Spre deosebire de horoscopul european, în Horoscopul Japonez există 11 zodii. Iată care sunt cele 11 zodii japoneze și care sunt trăsăturile de caracter asociate lor:

FLOARE DE CIREȘ – dacă te-ai născut în perioda 15 februarie – 20 martie

Pentru japonezi, floarea de cireș are un simbol aparte, fiind asociată cu frumusețea, cu iubirea, cu afecțiunea, cu gingășia și efemeritatea, dar și cu însuflețirea sufletească, căldura, energia și naturalețea. Persoanele care aparțin acestei zodii sunt persoane afectuoase, cu talente deosebite, având darul de a-i binedispune pe cei din jur și de a le transmite gânduri pozitive. Oamenii Floare de Cireș pot fi extrem de sensibili și vulnerabili. Atunci când suferă, suferința lor este atât de intensă, încât poate avea efecte autodistrugătoare.

SOARE – dacă te-ai născut în perioda 21 martie – 29 aprilie

Soarele reprezintă pentru japonezi un simbol al perfecțiunii, al puterii, al misterului, dar și al dorinței de a trezi lucrurile la viață, aducându-le pe drumul înțelept, drumul cel bun. Persoanele aparținând zodiei Soare sunt persoane entuziaste, norocoase, pozitive, sigure pe ele, înzestrate cu simț practic și logic. Sunt ordonate, iubesc regulile și lucrurile prestabilite. În sentimentele și relațiile de iubire pot fi extrem de pasionale. Oamenii Soare iubesc inflăcărat, până la ardere, și de multe ori, din lipsă de precauție, involuntar poate, au tendința de a-i răni pe ceilalți.

BAMBUS – dacă te-ai născut în perioada 30 aprilie – 4 iunie

În cultura japoneză, bambusul semnifică bunăstarea, fericirea, armonia, prietenia, dar și longevitatea și permanența. La fel cum bambusul este dependent de lumină, oamenii Bambus au tendința de a deveni dependenți de iubirea și afecțiunea celor din jurul lor. Sunt persoane care înfloresc în condiții prielnice firii lor. Devin luminoase și radiază fericire atunci când se simt iubite. Se dăruiesc poate prea mult celorlalti… Oamenii Bambus sunt însă mai puternici decât par. Chiar dacă nu îndrăgesc schimbările, se adaptează lor la fel de natural și nonșalant ca orice alte zodii din horoscop. Sunt de neclintit în opiniile și convingerile lor și știu să lupte pentru ceea ce își doresc.

BOU – dacă te-ai născut în perioada 5 iunie – 6 iulie

Boul este un simbol al fertilității, al familiei, al liniștii. Persoanele aparținând acestei zodii sunt persoane care pun familia și liniștea familială mai presus de orice. Sunt extrem de atașate de ideea de cămin, de stabilitate, de prietenia sinceră și dezinteresată care poate exista între oameni. Sunt pragmatice și realiste, tradiționaliste. În același timp, sunt dispuse să se conformeze regulilor, să accepte lumea așa cum este ea, chiar dacă nu este întotdeauna cum și-ar dori. Acești nativi își doresc liniște și pace în viață. Echilibrul lor interior este dat de armonia din sânul familiei. Conflictele intense cu persoana iubită îi destabilizează și îi determină să dea înapoi.

FLOAREA DE LOTUS – dacă te-ai născut în perioada 7 iulie – 1 august

Floarea de Lotus este un simbol al frumuseții, al purității sufletești, al sincerității, al iertării, al abundenței, dar și al capacității de a se regenera. Precum Floarea de Lotus, o floare splendidă care se ridică la suprafața apei în care trăiește, oamenii Lotus au capacitatea de a se ridica asupra celorlalți. Sunt de o noblețe și delicatețe sufletească ieșită din comun. Sunt demni, sinceri, înțelegători, maiestuoși, simpli, capabili să traverseze situațiile mai puțin delicate cu fruntea sus. Onoarea și datoria sunt extrem de importante pentru ei. Au un simț al sinelui foarte bine dezvoltat și își găsesc cu greu un partener.

PODUL JAPONEZ – dacă te-ai născut în perioda 2 august – 27 august

Podul este un simbol al medierii, al conexiunii, dar și un simbol al încercărilor pe care le ai de depășit pentru a ajunge acolo unde îți dorești. Nativii aparținând acestei zodii sunt persoane ambițioase, tenace, care reușeșc în viață nu datorită norocului, ci perseverenței cu care își urmșresc țelurile. Oamenii – Pod sunt maeștri ai exprimării, iar comunicarea, fie ea de orice natură – artistică, intelectuală sau prin intermediul cuvântului, face parte din darurile cu care au fost înzestrați. În același timp, sunt firi calme, echilibrate, reușind întotdeauna să calmeze spiritele și să aplaneze conflictele în jurul lor. Iubirea pentru ei Înseamnă exteriorizare, împărtășirea gândurilor, dar și legături emoționale puternice pe care le pot intensifica prin intermediul comunicării.

PIATRA DE GRADINĂ – dacă te-ai născut în perioada 28 august – 10 octombrie

Alături de apă, vegetație și pământ, piatra este un element omniprezent în cultura și grădinile japoneze. Ea exprimă trăinicie, stabilitate, forță, consecvență. Oamenii – Piatra par reci, severi, duri, implacabili, lipsiți de afecțiune. Aparent, sunt. Doar cei apropiati și cei care îi iubesc sunt însă capabili să vadă dincolo de suprafață. Dacă reușești să ajungi la sufletul lor, te vei trezi copleșit de afecțiunea lor. Oamenii – Piatră sunt persoane pe care te poți baza. Te poți încrede în ei, te poți baza pe ajutorul lor indiferent de situație. Oamenii – Piatră sunt consecvenți în sentimentele lor și cred în fidelitate.

ÎMPĂRATUL – dacă te-ai născut în perioada 11 octombrie – 18 noiembrie

Împăratul este un simbol al forței și al autorității, al stăpânirii de sine, dar și al superiorității. Persoanele aparținând zodiei Împărat au o personalitate puternică, încercand, chiar și fără să conștientizeze, să-și impună voința asupra celorlalți. Totodată, Oameni – Împărat au o putere de influență foarte mare, o voință de fier și o capacitate de muncă incredibilă. Greutățile nu-i doboară și nici nu îi pot îndepărta de la obiectivele pe care și le-au propus. Sunt energici, au încredere în ei înșiși și în ceea ce pot realiza. Oamenii – Împărat s-au născut să strălucească, să conducă, să fie în centrul atenției. În iubire, pot fi la fel de temperamentali ca și în celelalte domenii. Au uneori tendința de a domina și a trece cu vederea dorințele celuilalt.

ÎMPĂRĂTEASA – dacă te-ai născut în perioada 19 noiembrie – 26 decembrie

Împărăteasa se impune prin înțelepciune, prin inteligență, printr-un spirit superior, iar nu neaparat prin forță. Nativii acestei zodii au anumite trăsături în comun cu ale Oamenilor – Împărat. Au poate o personalitate la fel de puternică. Spre deosebire de aceștia, sunt însă mai temperați, mai răbdători, mai puțin impulsivi, mai pasivi și mai cumpătați în deciziile lor. Pun mai mult preț pe spiritualitate și pe spirit, pe evoluția interioară. Sunt modești, creativi și hotărâți să schimbe lumea doar prin metode juste și chibzuite. Au prestanță. În iubire, acești nativi pun mare preț pe fidelitate, pe înțelegere și pe respect.

LUNA – dacă te-ai născut în perioada 27 decembrie – 18 ianuarie

Luna nu este doar un astru al misterului și al intuiției, ci și un simbol al clarviziunii. Oamenii – Lună sunt enigmatici, fascinanți, spirituali, cuceritori, cu un simț intuitiv foarte bine dezvoltat. Sunt nonconformiști, atrași de tot ceea ce înseamnă nou și progres. Este o plăcere să-i ai ca interlocutori în zilele lor bune. Sunt sclipitori de inteligenți, iar ideile lor reușesc să stârnească interesul. Au însă tendința de a avea schimbări bruște de dispoziție și adeseori se lasă pradă sentimentelor. Nervozitatea reprezintă unul din punctele lor slabe. În iubire sunt impulsivi și cu toane, însă odată ce s-au calmat știu cum să-ți intre din nou în grații. Nu poți rezista farmecului pe care îl emană.

ȚESTOASA SACRĂ – dacă te-ai născut în perioada 19 ianuarie – 14 februarie

Țestoasa este un simbol sacru al înțelepciunii și al autodeterminării. Nativii acestui semn sunt blajini, prietenoși, plăcuți, capabili să se sacrifice și să facă compromisuri de dragul persoanei iubite. Totodată, sunt pașnici, buni la suflet, incapabili să facă cuiva un rău în mod voit. Circumspecția face parte din modul de a fi și de a simți al acestor nativi. Oamenii – Țestoasă pot realiza lucruri mărețe în viață prin autocontrol și autoimpunere. Exercițiile lor de voință sunt extraordinare. Se hotărăsc și iau decizii cu greu. Deciziile lor sunt însă irevocabile. Oamenii – Țestoasă nu se uită înapoi.

Mai multe informatii la: http://filedelumina.ro/2013/03/26/horoscopul-japonez-al-simbolurilor-si-al-personalitatii/#ixzz2OdMKpkDu

Televiziunea: Opiul popoarelor


Televiziunea: Opiul popoarelor
shadow-art-diet-wiegman-101de Wes Moore

    Când vă uitaţi la TV, activitatea creierului se mută din emisfera stânga în cea dreaptă. De fapt, experimentele conduse de cercetatorul Herbert Krugman au arătat ca în timp ce telespectatorii se uită la televizor, emisfera dreaptă este de 2 ori mai activă decât cea stângă, o anomalie neurologică. Fluxul din stânga către dreapta produce o creştere a ceea ce este drogul natural al corpului: endorfinele, care includ beta – endorfine şi enkefaline.
    Endorfinele sunt identice din punct de vedere al structurii cu opiul şi derivatele lui (morfina, codeina, heroina, etc.). Activităţile care eliberează endorfine (numite şi peptide de tip opiu) sunt uzual formate de comportament (rar le numim dependenţă). Acestea includ troznirea degetelor, exerciţiile intense, şi orgasmul. Narcoticele externe acţionează asupra aceloraşi receptori (receptorii opioizi) ca şi endorfinele, de aceea este o diferenţă nesemnificativă între cele două tipuri.
    De fapt, exerciţiile intense, care produc aşa numita “runner’s high” – o eliberare de endorfine care se revarsă în organism, pot cauza o dependenţă ridicată, până la punctul când “dependenţii” oprindu-se brusc din exerciţii suferă simptomele “retragere a narcoticului”, şi anume migrene sau dureri de cap. Aceste migrene sunt cauzate de o disfuncţie a receptorilor opioizi, care sunt obişnuiţi cu afluxul constant de endorfine. Intr-adevăr, până şi telespectatorii ocazionali trec prin simptomele de “retragere a narcoticului” dacă nu se mai uită la TV pentru o perioadă prelungită de timp.
    Un articol din ziarul Eastern Province Herald (oct. 1975) din Africa de Sud descrie două experimente în care oameni din diferite medii sociale au fost rugaţi să nu se mai uite la televizor. Intr-un experiment, diferite familii s-au oferit ca voluntari să-şi închidă televizoarele doar pentru o lună. Cea mai săracă famile a cedat după o săptămână, iar celelate au suferit de depresie, spunând că s-au simţit ca şi când au “pierdut un prieten”. In celălalt experiment, 182 germani au fost de acord să-şi întrerupă obiceiul de a se uita la televizor pentru un an, cu un bonus de plată adăugat. Nici unul nu a reuşit să reziste dorinţei mai mult de şase luni şi de-a lungul perioadei, toţi participanţii au manifestat simptomele “de retragere a narcoticului”: anxietate crescută, frustrare şi depresie.     Semnele dependenţei sunt peste tot în jurul nostru.
    Americanul mediu se uită la televizor peste patru ore pe zi, şi 49% dintre aceştia continuă să se uite cu toate că admit că o fac în exces. Aceştia sunt indicatorii clasici ai unor persoane care neagă: persoane care ştiu că-şi fac rău, dar continuă să folosească drogul în mod exagerat. Recente studii pe cobai arată că stimulanţii receptorilor opioizi determină comportamente dependente. Demonstraţia este concludentă: toate opioidele creează dependenţă Televizorul acţionează ca un sistem high-tech de livrare a drogului, şi noi toţi simţim efectele lui. Intrebarea este dacă o dependenţă de televizor poate fi distructivă.

Răspunsul pe care-l primim de la ştiinţa modernă este un hotărât “da”. Mai întâi de toate, când vă uitaţi la televizor, regiunile mai înalte ale creierului (cum ar fi creierul mijlociu şi neo – cortex–ul) sunt oprite, şi toate activitatile sunt transferate către regiunile mai de jos ale creierului (cum ar fi sistemul limbic).

Procesele neurologice care se desfasoară în aceste regiuni nu pot fi numite exact “cognoscibile”. Creierul inferior doar stă şi reacţionează la mediu folosind programele de răspuns “fight or flight”. In plus, aceste regiuni are creierului inferior nu pot să facă distincţie între realitate şi imaginile fabricate (o funcţie îndeplinită de neo – cortex), de aceea reacţionează la conţinutul transmisiei TV ca şi cum ar fi real, secretând hormonii adecvaţi şi aşa mai departe.

Studiile au dovedit că, pe termen lung, prea multă activiatate în creierul inferior determină atrofierea regiunilor creierului superior. Este interesant de observat că sistemul limbic (creierul inferior) se corelează cu circuitul de bio-supravieţuire al lui Leary/Wilson 8 (Modelul circuitului conştiinţei). Acesta este circuitul nostru primar, “prezenţa” de bază pe care în mod normal o asociem cu conştiinţa. Acesta este circuitul unde recepţionăm prima neurologică (orala), care ne condiţionează să avansăm spre orice mediu cald, plăcut şi/sau protector. Circuitul bio – supravieţuire este calea noastră incipientă, primitivă, de a trata cu realitatea.

O persoană obsedată de căutarea plăcerii fizice este probabil fixată pe acest circuit; de fapt, freud-ienii cred că o dependenţă de narcotice este o încercare de întoarcere în pântecele mamei. Putem deduce în mod logic că asemenea dependenţă are loc atunci când funcţiile creierului superior sunt anesteziate şi creierul inferior recent dominant caută plăcerea cu orice cost.

Considerând acestea, televiziunea este o sabie cu două tăişuri: nu cauzează doar ca sistemul endocrin să elibereze opiurile naturale ale corpului (endorfinele), dar de asemenea concentrează activitatea neuronală în regiunile creierului inferior unde nu suntem motivaţi de nimic altceva în afară de căutarea plăcerii. Televiziunea produce “roboţi de bio – supravieţuire” mobili, extrem de funcţionali.

Cercetările lui Herbert Krugman au dovedit că privitul la televizor amorţeşte creierul “stâng” şi lasă creierul “drept” să îndeplinească toate activităţile cognoscibile. Aceasta are unele implicaţii pentru efectele televiziunii asupra evoluţiei creierului şi sănătăţii. De exemplu, emisfera stângă este regiunea critică pentru organizarea, analiza şi judecata datelor primite. Partea dreaptă a creierului tratează datele primite în mod necritic, şi nu decodează sau divide informaţia în părţile ei componente. Creierul “drept” procesează informaţia în întregul ei, determinând răspunsuri mai degrabă emoţionale decât raţionale (inteligente).

    Nu putem trata raţional conţinutul prezentat la televiziune, deoarece o parte a creierului nostru nu este operaţională. Nu este prin urmare surprinzător, că oamenii rareori înţeleg ce văd la televizor, după cum a arătat şi un studiu condus de cercetătorul Jacob Jacoby. Jacoby a descoperit că, din 2700 de oameni testaţi, 90% au înţeles greşit ce au privit la televizor cu câteva minute înainte.

Deocamdată nu există o explicaţie de ce se mută activitatea pe partea dreaptă a creierului atunci când ne uităm la televizor, dar ştim că fenomenul nu depinde de conţinut. Pentru ca un creier să înţeleagă şi să comunice înţelesuri complexe, trebuie ca să fie într-o stare denumită “dezechilibru haotic”. Aceasta înseamnă că trebuie să fie un flux dinamic de comunicare între toate regiunile creierului, care facilitează înţelegerea nivelelor înalte de ordine (analizarea conceptelor…), şi conduc la formarea ideilor complexe. Nivelele înalte de activitate cerebrală haotică sunt prezente în timpul exerciţiilor solicitante cum ar fi cititul, scrisul, rezolvarea de ecuaţii matematice în gând. Nu sunt prezente atunci când te uiţi la televizor. Nivelele activităţii creierului sunt măsurate de un electroencefalograf (EEG).

In timpul privitului la televizor, creierul pare să se încetinească până la oprire, înregistrându-se semnale scăzute ale undelor alfa pe EEG. Acestea sunt cauzate de lumina radiantă produsă de tehnologia cu raze catodice din televizor (tubul catodic). Chiar dacă citeşti un text pe ecranul televizorului, creierul înregistrează tot nivele scăzute de activitate. Incă o dată, indiferent de conţinutul prezentat, televizorul în primul rând opreşte sistemul nervos.

In completarea efectelor neurologice devastatoare (negative), televizorul poate fi nociv pentru simţul valorii personale, percepţiei mediului, şi sănătaţii fizice. Sondaje recente au arătat că 75% din femeile din America cred că sunt supraponderale, ca rezultat al vizionarii de actriţe şi modele slabe timp de patru ore pe zi.

Televiziunea a dat naştere în SUA şi în alte părţi la o “cultură a fricii”, focalizată pe senzaţionalismul programelor ce conţin violenţă şi care sunt procesate de creierul inferior/sistemul limbic. Studiile au arătat că oamenii din toate generaţiile au exagerat cu mult ameninţarea violenţei în viaţa reală. Acesta nu este un şoc deoarece mintea lor nu mai poate deosebi realitatea de ficţiune în timp ce se uită la televizor.

Televiziunea este de asemenea dăunatoare pentru fizic. Obezitatea, lipsa somnului, şi oprirea dezvoltării senzoriale sunt, toate, comune printre dependenţii de televiziune. De aceea, sper ca am stabilit cu fermitate, că televiorul este un drog ce creează dependenţă, şi nu este cu nimic mai bun decât opiul, heroina sau alt narcotic.

Televiziunea este la fel (şi poate chiar mai mult) de nocivă pentru creier si organism ca oricare alt drog. Dar este o mare diferenţă. Toate celelalte droguri ridică aparent o ameninţare către ordinea socială stabilită. Televiziunea, este un drog efectiv esenţial pentru păstrarea infrastructurii sociale. De ce?

Deoarece determină consumatorii să arunce bani în vieţile fără sens şi pline de teroare pe care le trăiesc. Si pentru această spălare de creier, au fost hipnotizaţi folosindu-se tehnici subtile şi consacrate, care, cuplate cu efectul natural al televizorului asupra undelor creierului, au facut să pară învechită îngeniozitatea celor mai ambiţioşi psihologi.

Psihofiziologul Thomas Mulholland a descoperit că, după doar 30 de secunde de privit la televizor, creierul începe să producă unde alfa, care indică rate ale activităţii cerebrale mult scăzute (tipice stării precomatoase). Undele alfa sunt asociate cu stări receptive ale conştiinţei nefocalizate. O frecvenţă mare a acestora nu apare, în mod normal, în stare de trezie.

De fapt, cercetările lui Mulholland sugerează că privitul la televizor este similar neural cu privitul la un zid gol. Ar trebui să observ că scopul hipnozei este de a determina stări lente ale undelor creierului. Undele alfa sunt prezente în timpul stării uşoară de hipnoză folosită de hipno-terapişti pentru „terapia prin sugestie”. Când cercetările lui Mulholland au fost publicate, au avut impact puternic asupra industriei de televiziune, cel puţin în sectorul de marketing şi publicitate.

Realizând că telespectatorii intră automat într-o stare de transă când privesc la televizor, producătorii au început să producă reclame care produc stări şi dispoziţii emoţionale inconştiente în privitor. Scopul reclamelor nu este să apeleze raţionalul sau conştientul (care de obicei este îndepărtat în timpul reclamelor) dar mai degrabă să implanteze dispoziţii pe care consumatorul le va asocia cu produsul întâlnit în viaţa reală. Când vedem produsul expus la magazine, de exemplu, acele emoţii pozitive sunt activate. Prezentarea şi susţinerea lor de către atleţii favoriţi şi alte celebrităţi trezeşte aceleaşi asociaţii.

    Dacă vreodată v-aţi îndoit de puterea reclamelor de televiziune, păstraţi aceasta în minte: reclamele au efect mai bun, dacă nu eşti atent la ele. Un dispozitiv de control al minţii care creează dependenţă… ce şi-ar putea dori mai mult un guvern sau o companie bazată pe profit? Dar lucrul cu adevărat trist despre televiziune este că transformă pe toţi în zombie; nimeni nu este imun. Nu este nici un ordin înalt de „super-inteligenţi” în spatele acesteia. Este produsul dorinţei noastre umane de a altera nivelul nostru de cunoştiinţă şi a scăpa din greutăţile realităţii…
Traim intr-o „minunata lume noua”, doar ca nu este nici atat de minunata si nici atat de noua. De fapt, incepe sa arate din ce in ce mai mult ca „timpurile intunecate”, cu mase de zombie analfabeti, care se supun autoritatii unor noi clerici: Regis Philbin and Jerry Springer sau alti moderatori de show-uri.”